Plătim zilnic pentru ucigașii care ne distrug încet, dar sigur

Metropolis

Suntem clipă de clipă în preajma pericolelor care ne amenință sănătatea. Deși avertismentele provin mai ales dinspre zona alimentației și atrag atenția asupra conținutului nociv din mâncăruri, nu trebuie neglijate nici aspectele care țin de îmbrăcăminte și cosmetice. Numeroase substanțe toxice sunt prezente în hainele și produsele de înfrumusețare pentru care plătim bani grei. Un prim pas pentru o protecție cât mai mare a sănătății noastre este să evităm cumpărarea produselor ieftine și cu proveniență dubioasă.

În ultima vreme, se aude tot mai mult că orice produce cancer. Mâncarea conține aditivi, aerul pe care îl respirăm e plin de substanțe toxice generate de traficul auto, apa are clor sau coli fecali și tot așa. Pe de altă parte, zilnic aflăm că alimentele „sănătoase” ne fac mai mult rău decât bine, antioxidanții nu te apără de cancer ci, dimpotrivă, îl provoacă, iar stilul de viață activ te aduce mai ușor în contact cu diverse substanțe nocive decât leneveala pe un șezlong. Amenințarea bolii este atât de omniprezentă, încât aproape că ne lasă rece. Dar, la urma urmei, chiar totul e mortal în jurul nostru? Știm că tot ce e bun în viață este imoral, ilegal sau îngrașă. Dar și omoară? Vom vedea împreună ce și cum. Lăsăm mâncarea la o parte, pentru că toți am auzit de aditivii din alimente. Ne vom ocupa astăzi de otrăvurile mai puțin cunoscute, din haine și cosmetice. Da, nu ne omoară doar mâncarea.

Contaminarea e certă

Greenpeace este una din cele mai active organizații neguvernamentale din lume. Pe noi ne cam enervează, pentru că metodele folosite de organizație pentru a atrage atenția asupra unei probleme sau pentru a o rezolva sunt de multe ori la limita legii, iar uneori le și depășesc. Totuși, ce-i al lor, e al lor. Au oameni bine pregătiți, ca și fonduri importante pe care le pot folosi pentru a scoate la suprafață adevăruri incomode. Acum vreun an, de exemplu, Greenpeace a publicat un raport care a stârnit o adevărată furtună în rândurile producătorilor de îmbrăcăminte. Nu era primul raport pe tema hainelor pe care le purtăm, dar rezultatele noii cercetări au fost cu atât mai îngrijorătoare cu cât au fost analizate produsele a 20 de branduri celebre, cu fabrici deschise mai ales în Asia și cu precădere în China. Din anii ’90 ne-am obișnuit să ne ferim de pantofii Abibas sau Mike, de hainele Sara sau H&N, dar s-ar părea că nu e suficient. Analizele Greenpeace au arătat că toate cele 20 de branduri alese vindeau cel puțin un produs care conținea extoxilat de nonilfenol. De fapt, în cazul unor firme, procentajul de haine contaminate cu nonilfenol depășea 90%.

Substanță periculoasă

Care e problema? Nonilfenolul, C15H24O, pe numele său științific 4-(2,4-dimetilheptan-3-yl)fenol reprezintă o clasă de substanțe extrem de folosite cam în orice. De exemplu, dacă vă uitați pe cutia unui detergent sau a unui produs anticalcar, veți vedea în lista ingredienților așa-numiții „surfactanți neionici”. Nonilfenolul este un precursor al acestora. Iar surfactanții sunt folosiți la producerea de detergenți, produse anti-mucegai, emulsificatori, aditivi, solvenți, vopseluri, coloranți, cosmetice și multe altele. Iar nonilfenolul este periculos atât pentru mediu, cât și pentru om. Atât de periculos, încât în Europa a fost interzis de peste 20 de ani. Trece prin placentă, deci afectează fătul, ducând la avorturi spontane, fiind acuzat și că este și una din cauzele unor forme de cancer la copii. Afectează metabolismul uman, stimulând obezitatea și apariția diabetului. Tot la adult, prezența nonilfenolului este asociată cu apariția cancerului mamar, inclusiv la bărbați. Nasol e că produsul este interzis în Europa, dar nu și în China, de unde provin cele mai multe dintre hainele vândute la noi. Pentru hainele importate, legislația europeană impune o concentrație de maxim 1‰ a nonilfenolului. Greenpeace a găsit și haine care depășeau această valoare de 45 de ori. Faptul că nonilfenolul este foarte solubil face ca o bună parte din el să iasă din haine la spălat. Și să intre în apa pe care ulterior o bem.

Habar n-avem

Din păcate pentru noi, România este o piață importantă pentru îmbrăcăminte. Se vând anual haine de producție indigenă sau importate în valoare de 2 miliarde de euro. De peste 30 de ori mai mult decât cărți și o cincime din valoarea pieței alimentelor și băuturilor. Românului mediu îi place să mănânce, să bea și să se îmbrace. Asta nu e neapărat rău, doar că este extrem de dificil să verifici tot ce intră în țară. Nu poți ține tirul în vamă până faci analiza compoziției chimice a hainelor importate, așa că vameșii nu se pot baza decât pe etichete și actele care însoțesc marfa. Ca urmare, confiscările în vamă abia ajung la vreo 2 milioane de euro anual, 90% din mărfurile reținute fiind „made in China”. De altfel, legislația noastră nici nu impune comercianții sau importatorii să demonstreze absența substanțelor toxice din haine. Iar laboratoarele private fac teste, dar doar la solicitarea producătorilor și comercianților. Iar pentru haine nu se prea cer teste chimice, ci doar, cel mult, privind corespondența dintre fibrele trecute pe etichetă și compoziția reală. Unul din cele mai importante laboratoare din țară face teste doar pentru electrocasnice, produse agro-alimentare, cosmetice și uz casnic. Pentru haine nu există cerere. Dacă mai spunem și că între 25 și 40% dintre hainele importate sunt contrafăcute, se conturează deja o problemă enormă.

De 100 de ori peste limitele admise

Iar nonilfenolul nu este singura problemă din haine. Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare pentru Textile și Pielărie a făcut și el la un moment dat un sudiu, cercetând nu doar haine, ci și draperii, perdele, covoare sau lenjerie de pat. Multe dintre produsele testate conțineau formaldehidă în proporții și de o sută de ori mai mari decât limitele admise. Substanța este una dintre cele mai folosite în industrie, piața mondială ridicându-se la 150 miliarde de dolari anual. Este utilizată în industria textilă, în cea auto, la producerea vopselurilor, în fotografie, ca dezinfectant, conservant, în producerea materialelor de construcție, în industria tutunului și multe altele. Inhalată, provoacă iritații ale sistemului respirator, atacă ochii și este considerată principalul factor de risc în cancerele ORL. Bonus, i se atribuie și un rol important în apariția leucemiei și tumorilor cerebrale. Nu este interzisă, dar este strict controlată. Teoretic.

Efectul pervers al cosmeticelor

Piața cosmeticelor reprezenta în România, în urmă cu doi ani, o afacere de 760 milioane euro. Anul trecut, valoarea cosmeticelor vândute a ajuns la 1,2 miliarde de euro, iar creșterea continuă. Iar cosmeticele, menite să facă femeile mai frumoase sau să ne ajute să ne menținem igiena par, dimpotrivă, să grăbească îmbătrânirea și să provoace alergii sau chiar cancer. Cele mai multe cosmetice conțin ftalați, triclosan, parabeni, dioxină sau metale grele. Ftalații sunt utilizați drept conservant în industria cosmetică și alimentară, dar și pentru a da plasticitate, flexibilitate și transparență produselor. Aspectul acela mat al șampoanelor li se datorează. Un studiu făcut în 2008 în Bulgaria i-a corelat cu apariția astmului și alergiilor la copii. Pe termen lung nu se știe încă ce efecte au, dar unele studii îi leagă de unele probleme endocrine apărute la copii, cu ar fi criptorhidia. Adică faptul că un testicul sau ambii nu coboară din abdomen în scrot.

Mistere neelucidate

Triclosanul este folosit în pasta de dinți, săpunuri, detergenți și jucării, pentru proprietățile sale antimicrobiene și antifungice. Gurile rele spun că aceste efecte pozitive sunt destul de reduse în fond și că triclosanul abia că antrenează microbii să reziste la antibiotice. Pe de altă parte, cu cât organismul este mai puțin expus diverșilor microbi, cu atât crește riscul apariției alergiilor. La șobolani și pești, triclosanul afectează sistemul reproducător. La om încă nu se știe.

Lepădarea de parabeni

Tot mai des avem ocazia să auzim, prin reclame, expresia „fără parabeni”. Producătorii de șampoane, creme, gel de ras, pastă de dinți sau spray bronzant țin să ne asigure că marfa lor nu conține parabeni. Aceștia sunt poate cei mai utilizați conservanți, atât în cosmetice, cât și în alimente, datorită faptului că sunt foarte ieftini și eficienți. Sunt printre cei mai bârfiți aditivi, fiind acuzați de toate relele din lume, dar mai ales de faptul că ar produce cancer de sân. Se știe sigur că pot provoca iritații ale pielii persoanelor alergice la parabeni și că pot reacționa cu radiațiile ultraviolete, accelerând îmbătrânirea pielii. Nu s-a stabilit însă nicio legătură clară între expunerea la parabeni perioade îndelungate și apariția cancerului și nici efecte negative în legătură cu sistemul endocrin. Cel puțin la consumul obișnuit. Iar cu polonicul nu credem că îi consumă cineva.

Nu scăpăm de otrăvuri

Dioxina nu este băgată intenționat nicăieri. E o clasă de vreo 400 de substanțe derivate din fenol, fiind rezultatul secundar al unor procese de sinteză chimică, apărând însă și din incinerarea reziduurilor chimice și menajere sau din industria hârtiei. Pot rezulta însă și din descompunerea, sub acțiunea radiației ultraviolete, a unor substanțe folosite în industria cosmetică. În 1976, un accident produs într-o făbricuță de pesticide din Seveso, un orășel la vreo 20 km de Milano, a dus la eliberarea unui nor de dioxină care a afectat 120.000 de oameni. N-a murit niciunul, dar au pățit-o 3.300 de găini și iepuri. Oricum, nici oamenilor numai bine nu le-a fost. În următorii doi ani, au fost tăiate 80.000 de animale, pentru a împiedica ingerarea dioxinei prin alimente. Dioxina este extrem de toxică, atacând sistemul nervos, cel reproductiv, cel imunitar și provocând cancer. Partea proastă în cazul dioxinelor este faptul că rămân în organism multă vreme, durata lor de înjumătățire variind între 7 și 11 ani. Altfel spus, în 7 ani, cantitatea de dioxină ingerată sau intrată prin piele accidental se reduce la jumătate. Complet nu dispare niciodată.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *