Orașul, ca o galerie de artă stradală. La alții, nu la Iași

Metropolis

Graffito, la plural graffiti, din italienescul „graffito” – a zgâria, este un termen din arheologie care desemnează o inscripție sau un desen executat încă din antichitate pe un monument prin zgâriere sau cu pigmenți de culoare roșie. Tipice pentru termen sunt graffiti descoperite pe zidurile orașului Pompeii, inclusiv caricatura unui politician al epocii, situat lângă un altul care îndemna lumea să-l voteze. Mai nou, termenul a ajuns să desemneze orice desen sau inscripție vopsită pe zidurile unei clădiri dintr-un oraș, de la „Vasile + Ion = Love”, până la veritabile picturi abstracte, în fața cărora și Picasso și-ar scoate pălăria. În funcție de gusturi, dar și de mesajul exprimat, desenele pe pereți sunt privite fie ca manifestări de vandalism, fie ca opere artistice. Unii autori sunt amendați, alții, premiați de primărie. Iar primăriile deștepte au înțeles că n-are rost să te bați cu morile de vânt. Nu poți păzi toate zidurile, așa că nu mai bine te folosești de cheful oamenilor de a scrie pe pereți?

Proiect pilot
O astfel de primărie deșteaptă a fost, ca în multe alte ocazii, cea din Cluj-Napoca. Sincer, ni se cam apleacă să tot dăm exemplul ardelenilor, dar ce putem face, dacă ăștia chiar au idei? Iar o astfel de idee se cheamă „Artă în curtea școlii – Lăsați artiștii stradali să coloreze Clujul”, care presupune finanțarea de către municipalitate a decorării pereților exteriori ai unor școli. Primul pas a fost făcut la școala gimnazială „Octavian Goga”. O știți, sigur. Nu pe aia, neapărat, ci genul de școală. E una standard, cum era cea la care am învățat și noi: în formă de „L”, cu etaj, cu intrarea profesorilor pe latura mare, dinspre exterior și cu „careul” pentru elevi în interiorul „L”-ului. A, și cu pereți cenușii, așa cum e cimentul de felul lui. Prin proiectul-pilot de la Cluj, cei 750 mp de perete exterior al școlii au fost încredințați unui număr de patru artiști români, la care s-a adăugat și un ucrainean. Unul dintre artiști, Keno Zen, era cunoscut deja ca fiind cel care a pictat tramvaiele din Cluj-Napoca. Picturile de pe pereții școlii, realizate sub tema generală „Joaca”, le puteți vedea în fotografiile care însoțesc textul. Ideea a fost întâmpinată cu entuziasm de elevi, bucuroși să vadă și altceva decât gri în fața ochilor când vin la școală, ba chiar și de către IȘJ, mai puțin închistat și rigid ca al nostru.

Bugetare participativă
Școala „Octavian Goga” a fost prima pictată dintr-un proiect mai amplu, finanțat de Primăria clujeană cu 150.000 de euro. Bani serioși, s-ar spune. Anul trecut, Primăria Cluj-Napoca a lansat o idee, numită „bugetare participativă”, în cadrul căreia le-a cerut localnicilor să propună și să voteze proiecte de modernizare și înfrumusețare a orașului. Primăria s-a angajat să finanțeze cele mai votate 15 proiecte cu câte 150.000 de euro. În total, 2,25 milioane de euro, adică peste 10 milioane de lei, bani cheltuiți exclusiv cum își doresc clujenii. Pictarea pereților a fost unul dintre cele mai votate proiecte, semn că și clujenii de rând sunt deschiși la nou.

47 de fațade
Între noi fie vorba, clujenii nici măcar nu sunt originali. Anul ăsta a avut loc la Sibiu a patra ediție a Festivalului Internațional de Artă Stradală (SISAF), prin care primăria locală urmărește același lucru: să scape de fațadele gri din oraș, iar pe termen lung să transforme orașul într-o galerie de artă stradală. În primele trei ediții au fost decorate 47 astfel de fațade, care s-au transformat între timp într-un traseu turistic, marcat pe hărțile ce se distribuie gratuit prin hoteluri, spații de cazare și puncte de informare a turiștilor. Iar Primăria Sibiu nici măcar n-a cheltuit o avere pe treaba asta. Anul trecut, bugetul alocat festivalului a fost de numai 100.000 lei, adică vreo 22.000 de euro, de 7 ori mai puțin decât cheltuie clujenii.

Mort în fașă
De ce am amintit de cele două inițiative? Pentru că, culmea, Iașul a fost pionier în acest domeniu. În 2004, a fost demarat la Iași un proiect „cARTier”, finanțat de niște elvețieni, prin care au fost decorate trei blocuri din zona Oancea. Era un proiect-pilot în România la acea dată, Tătărașiul fiind ales pentru faptul că în apropiere funcționează Ateneul. Era un fel de scoatere a artei din cadrul instituțional în stradă, la îndemâna și sub ochii publicului larg. Doar că, așa cum s-a mai întâmplat la noi, proiectul-pilot așa a rămas. Nu a mai existat o continuare a lui. Ce bani au fost cadou, au fost primiți. Când a fost vorba ca municipalitatea să preia ștafeta, au apărut mereu alte priorități. Asta, deși, din câte v-am arătat, genul ăsta de proiect nu este scump deloc, iar publicul îl întâmpină cu entuziasm. E oare chiar așa de greu?


„Sunt impresionat de maniera în care tinerii de la Liceul Teoretic <<Onisifor Ghibu>>, Cluj au înțeles să sărbătorească Centenarul, lăsând în urma trecerii lor prin școală o lucrare de artă contemporană ce îmbină prezentul cu moștenirea celor 100 de ani de istorie a României și totodată, pune în centru Omul. 100 de personalități care au marcat decisiv identitatea și cultura noastră <<le zâmbesc>> celor 1900 de elevi ai Liceului <<Onisifor Ghibu>>, de pe lucrarea realizată de artistul Kero Zen alături de elevi, profesori și invitați. Am fost onorat să particip la imprimarea pe lucrarea murală a profilului marelui nostru istoric, Vasile Pârvan”, Emil Boc, primarul Clujului, despre un alt proiect: România în 100 de fețe

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *