Imaginile dezastrului. Halul în care a ajuns fosta clinică Dermato din Tătărași

Am mai avut noi ocazia să vorbim despre cum se construiau cartierele înainte de 1989. Se planificau până în cel mai mic detaliu, în funcție de populația care urma să locuiască acolo. Atâtea librării, atâtea școli, atâtea „Alimentare”, atâtea aprozare și așa mai departe. În principiu, n-ar fi trebuit să existe cozi, dar asta nu mai ținea de planificarea magazinelor, ci de cea a aprovizionării. Iar toate clădirile erau făcute după același tipic, standard. Știți desigur fostele zone comerciale de cartier. Cel din Cantemir e identic cu cel de pe Splai Bahlui sau cu cel din Tătărași, pentru a da numai un exemplu. Despre un al doilea exemplu, la fel de standard, vom vorbi și noi mai departe.

„Policlinică de partid”
În orice țară socialistă, regimul își făcea un titlu de glorie din faptul că învățământul și sănătatea erau servicii universale, gratuite. Policlinica cu plată din Copou era o excepție în sistemul medical ieșean de atunci, tolerată pentru că avea și regimul elita sa, care avea pretenții să fie mai bine tratată decât oamenii de rând și nu voia să-și dea coate cu tot proletarul pe holurile Policlinii Mari. Perceperea unei taxe pentru a fi consultat de un specialist recunoscut era o modalitate de a limita numărul celor care primeau servicii medicale din partea acestuia și totodată, de a tria beneficiarii. Nu scria nicăieri „policlinică de partid”, dar cam asta era intenția. Că și noi înșine, când eram mici, am ajuns pe-acolo, fără ca părinții să fie măcar membri de partid e altă discuție. Chiar și Policlinica cu plată însă era tot o clădire standard, dimensionată după tipicul unei policlinici oarecare de cartier. Dacă veneai din Tătărași, te descurcai și cu ochii închiși prin ea.

Doar cea din Centru
Policlinica cu plată din Copou, ca și policlinicile de cartier au murit treptat, în ultimii 30 de ani. Medicii cu ștaif și-au deschis propriile cabinete, sistemul medical a fost parțial privatizat, a apărut concurența, așa că policlinicile nu-și prea mai aveau rostul. Policlinica Mare e una dintre puținele care a rezistat, dar și acolo de fapt e vorba de „n” cabinete particulare, care întâmplător funcționează în aceeași clădire, pentru că e cunoscută de toată lumea. Cele mici au dispărut. Așa s-a întâmplat și cu policlinica din Tătărași, care este acum la fel de pustie și abandonată ca și cea din Copou. Folosită practic exclusiv de oamenii străzii.

Au fost abandonate
Ca și celelalte clădiri de utilitate publică, policlinicile aparțineau Sfatului Popular local, adică primăriilor de azi. Și tocmai de asta nu reușim să înțelegem de ce sunt lăsate baltă, să se autodemoleze sau să fie distruse treptat de răuvoitori. Lumea cere grădinițe și, mai ales, creșe, dar nu se folosesc spațiile disponibile, economisindu-se astfel banii necesari construcției propriu-zise. Există foste policlinici abandonate, ca să nu mai vorbim de puncte termice goale, în orice cartier. Și atunci? Primăria noastră promite de ani buni construirea a două creșe, dar proiectele sunt rostogolite de la un an la altul prin bugete, fără a se mai concretiza. De ce?

N-ar costa mult
Abia anul trecut s-a gândit Primăria să refolosească spațiul policlinicii cu plată pentru a amenaja acolo o grădiniță cu 8 grupe și 200 de locuri. După cum spuneam, clădirea este identică cu cea din Tătărași. Nu e nevoie de o grădiniță cu 8 grupe și 200 de locuri și în acest cartier? Mai ales că este unul mai „tânăr”, ca vârstă medie a locuitorilor, decât Copoul. Iar costurile nici măcar nu sunt mari. Cu ceva mai mult de un milion de euro, în decurs de un an, grădinița e gata. Nu trebuie făcut altceva decât să se dea un clasic „copy/paste” la un proiect deja existent.