Consiliul Județean vrea să achiziționeze, împreună cu instituțiile similare din Neamț, Bacău și Botoșani, un spital mobil pe care să-l amplaseze pe E583 la TransAgropolis, în apropiere de Lețcani. Unitatea ar urma să aibă 250 de paturi doar pentru tratarea pacienților de COVID-19 din care 50-70 pentru terapie intensivă.
Deunăzi, v-am văzut prezidentul la TV. Sau ar fi fost mai bine spus „ne-am văzut”? Ambele variante sunt corecte, pentru că Iohannis e președintele României, așa că ce zice el e valabil pentru noi toți. Nu spunea mare lucru, în fond. Că e greu, că trebuie să fim uniți, dintr-astea. Ne-a scos din pepeni însă atunci când a spus că autoritățile și-au făcut treaba și că acum face apel la români să vină cu idei pentru guvernanți. Pe bune că v-ați făcut treaba? Cam care-a fost aia, că n-am prea văzut? Suceava e o pată roșie pe harta țării, s-a închis spitalul județean de acolo, s-a închis spitalul din Focșani, s-a închis ăla din Bârlad, Spitalul nostru de Boli Infecțioase e ticsit, că s-a apelat și la cel de Neurochirurgie, Moldova luptă cu mâinile goale, iar dragele ele de autorități montează spitale pliante la București și Constanța, de parcă acolo ar colcăi virușii, nu aici. Chiar, cum naiba se face că taman în regiunea aflată în linia întâi nu există un spital de campanie pe care să-l putem amplasa unde avem nevoie de el? Ne putem descurca și fără autoritățile care și-au „făcut treaba” la București?
Moldova n-are
În străinătate, spitalele mobile nu sunt o raritate. Nu sunt un lucru banal, firește, dar ele există de zeci de ani în dotarea armatei și a serviciilor de urgență. La noi, sunt la fel de frecvente ca ciorile albe. Primul astfel de spital a intrat în dotarea armatei prin 2005, fiind folosit exclusiv în zonele de conflict în care ne trimiteam soldații în misiuni de menținere a păcii. Ulterior, armata și-a mai cumpărat unul. Sunt cele două spitale montate zilele trecute, cu surle, trâmbițe și fotografi. Gurile rele spun că au fost instalate doar de fațadă, de spectacol, pentru că nu au fost și racordate la utilități, deci n-ar putea fi folosite mâine, dacă ar fi cazul. Asta e însă altă discuție. Cert e că nicio unitate militară din Moldova nu are așa ceva. Pur și simplu batalioanele sanitare nu sunt dislocate la noi și nu s-a gândit nimeni să transporte spitalele mobile în camioane pentru a le aduce unde e mai mare nevoie de ele.
Primele variante
Dar autoritățile civile? În 2006, pe când SMURD era abia la început, Vodafone a donat unității din Târgu Mureș o autospecială cu funcție de spital mobil. Spitalul putea oferi asistență medicală imediată pentru 50 de persoane în cazul prăbușirii unui avion, deraierii unui tren sau a unui dezastru natural. Avea echipamente de comunicații proprii, sistem de iluminare, generator de energie electrică, bazin de alimentare cu apă și cam orice era nevoie pentru a-l face independent. La acea dată, era singurul spital mobil din țară. Între timp, un astfel de spital mobil a intrat și în dotarea Inspectoratului Județean pentru Situații de Urgență Iași. De fapt, spitalul nostru mobil nu este chiar la fel. A fost cumpărat mai târziu, iar la autospeciala inițială s-au adăugat și alte dotări, cumpărate cu fonduri europene, fiind chiar mai bun decât cel donat de Vodafone în 2006. Descarci spitalul din camion, apeși un buton, iar pompa de aer îl umflă în forma unui cort. Descarci paturile, le instalezi înăuntru și… te oprești. Din păcate.
Nu poate fi folosit în acest caz
Partea proastă cu spitalul nostru mobil este că el nu poate fi utilizat acum decât ca spațiu de cazare. El a fost gândit pentru intervenții în caz de dezastru natural sau de accident cu victime multiple, nu pentru lupta cu o boală infecțioasă. Firește, poate fi adaptat, dar asta înseamnă să aduci de undeva aparatura necesară. Adică să o iei din alte spitale. Un fel de mutare dintr-un buzunar în celălalt.
Idee de la județ
Totuși, există din vești bune. Consiliul Județean s-a întrunit weekend-ul trecut pentru a aloca de urgență 7,3 milioane de lei în vederea cumpărării de aparatură și „consumabile”: măști, combinezoane, dezinfectanți și ce mai e nevoie. Până să vină vreun ajutor de la guvern, murim aici cu toții. A doua mutare a fost făcută la începutul săptămânii ce abia se încheie, când firele de telefon din Casa Pătrată s-au înroșit făcând legătura cu celelalte consilii județene din Moldova. Și așa a fost lansată la apă ideea cumpărării unui spital mobil propriu, cu o capacitate de 250-300 de locuri și cu toată aparatura necesară luptei cu un inamic invizibil. Acesta ar urma să fie montat la Lețcani, unde CJ are parcul agroindustrial TransAgropolis. Adică are toate utilitățile necesare, plus spații de birouri și de cazare disponibile.
În doar o lună e gata
Au fost găsiți și furnizori externi care au așa ceva pe stoc, spitalul putând fi dat în funcțiune în decurs de o lună. Doar că în această perioadă, toți furnizorii de echipamente specifice lucrează după principiul „banul înainte”. Își permit. Așa că cele șase consilii județene din Regiunea Nord-Est trebuie să pună mână de la mână pentru a strânge 15 milioane de euro. Cheltuiala ar fi provizorie, pentru că banii ar putea fi decontați ulterior din fondul de 3,1 miliarde de euro pus la dispoziția României de Comisia Europeană tocmai pentru lupta cu epidemia. Una peste alta, dacă totul merge bine și toate consiliile județene din Moldova sar cu banul, începutul lunii mai ne va găsi mult mai bine înarmați în acest război. Iar dacă vom rămâne cu ceva când se va sfârși totul, va fi un spital nou, disponibil oricând am mai avea nevoie și certitudinea că n-are rost să mai așteptăm ceva de la București.