Suntem pe locul 24 în UE la gradul de alfabetizare științifică. 46% dintre tinerii noștri nu au nici măcar competențe digitale de bază

Metropolis

Acum câteva luni, o știre ca un duș rece ajungea în România, scoțându-ne din turnul de fildeș în care stăteam liniștiți și lipsiți de griji: aproape jumătate dintre tinerii români nu au nici măcar competențe digitale de bază, adică se uită la calculator ca mâța-n calendar. Asta, taman într-o țară care se mândrește cu una dintre cele mai rapide conexiuni la internet din lume. Vreo două zile, problema a fost sucită și răsucită la posturile TV, fără a se spune de fapt nimic. Pe urmă, subiectul a fost abandonat. Eronat, am spune noi. Dimpotrivă, ar fi trebuit să nască o dezbatere națională. Tinerii sunt viitorul țării, cei care ne vor plăti cândva pensia. Nu ne permitem să lăsăm pe mâine nimic din ce-i privește. Orice problemă amânată este o problemă nerezolvată și devine o problemă cronicizată. Deci, ce sunt alea competențe digitale de bază și de ce ar trebui să ne preocupe?

Ce înseamnă
În definiția largă dată de UNESCO, competențele digitale sunt cele necesare pentru a folosi aparatură digitală, aplicații de comunicare și rețele de acces și utilizare a informației. A avea competențe digitale de bază înseamnă să știi să deschizi un calculator, să folosești un program specializat pentru a scrie un text simplu, să trimiți un mail, să intri pe Google pentru a căuta o informație, să-ți verifici online contul la bancă și alte operațiuni simple. Minimul necesar pentru a te descurca într-o lume tehnologizată la maxim. Se estimează că în următorii 80 de ani, la nivel mondial, o jumătate de miliard de locuri de muncă vor dispărea sau vor trebui transformate radical din cauza evoluției tehnologiei și inteligenței artificiale. Stăpânirea unui minim de competențe în acest domeniu este, cu atât mai importantă.

Mână în mână cu analfabetismul
Între noi fie vorba, nu ne miră prea mult faptul că 46% dintre tinerii noștri nu fac diferența dintre un calculator și un radio sau o ladă de făină. Vă aduceți desigur aminte că acum vreo 2-3 ani se publicase un studiu care arăta că 42% dintre români sunt analfabeți funcțional. Fie nu pot citi deloc un text simplu, fie nu înțeleg despre ce e vorba în el și nu pot extrage ideile principale din acesta. Logic, acești 42% nu pot folosi un calculator decât cel mult pentru jocuri, nu pentru a se informa asupra viitorului. Iar dacă mai adăugăm că doi din 10 români cred sincer că Soarele se învârte în jurul Pământului, iar 57% cred în horoscop, adică în faptul că o stea aflată la 100.000 de ani lumină și alta aflată la 50.000 de ani lumină n-au altă treabă decât să le influențeze șansele de a câștiga la loto, procentul tinerilor care sunt zero barat în tehnologiile moderne nu e de natură să ne mire. În fond, suntem pe locul 24 în UE la gradul de alfabetizare științifică. Din 27 posibile.

Cine e în top
Paradoxal, statele din vestul Europei, civilizate, moderne și avansate nu prea intră în topul țărilor europene în care tinerii țin pasul cu tehnologia. Doar Olanda se află în top, cu un procent de 93%, la egalitate însă cu Estonia sau Lituania. Campioni sunt croații, cu un procent de 97%. Așadar, aproape toți croații știu să se descurce în fața unui calculator sau a unui smartphone.

Mai marii nu înțeleg
Ce e îngrijorător la noi este faptul că nici măcar mai-marii noștri nu sunt conștienți de adâncimea prăpastiei care ne separă de lumea viitorului. Nu demult, fostul ministru al Educației emitea un ordin prin care îi obliga pe părinții elevilor să le asigure acestora condițiile necesare pentru a face școală online, adică tablete, smartphone sau calculator și conexiune la internet. Dacă nu, amendă de zeci de ori mai mare decât salariul minim. În fața protestelor generale, ministrul a avut nevoie de două săptămâni pentru a pricepe că în majoritatea familiilor din mediul rural până și un simplu telefon cu taste este un lux și că în multe sate nu doar că nu există conexiune la internet, dar nici curent electric nu se află pretutindeni. Iar oamenii trăiesc din ajutoare sociale și alocațiile copiilor, noțiunea de „salariu minim” fiind necunoscută. Or, dacă mai-marii noștri nici măcar nu cunosc situația real din țară, ce pretenții să mai ai de la ei să construiască o societate 100% informatizată, precum cea estoniană, unde nu trebuie să te prezinți în persoană la vreun ghișeu decât atunci când ți se naște un copil sau când îți moare vreo rudă?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *