Scoateți-i pe pușcăriașii-boieri din Copou!

Metropolis

De ceva ani se bate periodic apropoul cu privire la o eventuală mutare a Penitenciarului din Copou. Prima oară am auzit de ideea asta acum peste un deceniu, înainte de criză, din gura unui deputat liberal. O vreme, mai ales după ce respectivul deputat și ulterior ministru a fost băgat după fileu pentru șpagă, nu s-a mai deschis subiectul. El a revenit însă în actualitate de vreo doi ani, de când a reizbucnit febra construcțiilor. Într-adevăr, ce zonă poate fi mai bună pentru un nou cartier de blocuri decât Copoul? Verdeață, zonă frumoasă, destul de rarefiată, cu populație încă redusă, trafic relativ lejer, ce poți vrea mai mult? Cele 5,3 ha ocupate de penitenciarul ieșean sunt evaluate pe piața imobiliară la 27 milioane de euro. Pe această suprafață se pot construi 100 de vile care să mai aibă și curte sau 15 blocuri turn cu tot cu parcări și spații verzi. Așa că, hai să dărâmăm pușcăria și să construim în locul ei blocuri. Sau nu?

În inima cartierului
Fără doar și poate, ceva trebuie făcut cu Penitenciarul de Maximă Siguranță din Copou, care ridică unele probleme importante. În primul rând, fapt invocat de multă lume, inclusiv de către localnici, el este situat în plin oraș. Ba chiar, în cea mai râvnită zonă. Oriunde în lume, pușcăriile sunt situate în afara orașului, eventual în câmp deschis. Nu e doar un moft. În câmp deschis îl vezi mai ușor pe eventualul evadat, care nu are unde să se ascundă. Totodată, în cazul unei evadări, deținutul nu poate pune în pericol cetățeni nevinovați, luând ostatici sau altele asemenea. O fi penitenciarul nostru de „maximă siguranță”, dar dacă totuși vreun deținut sare gardul, el nimerește practic în plină stradă sau în grădina unui vecin. N-am vrea să fim în pielea acelui localnic. Or, penitenciarul nostru este înconjurat din trei laturi de zone civile: strada Dr. Vicol, strada Fagului și grădinile localnicilor de pe strada Iacob Frederik. Doar înspre nord se învecinează cu o zonă sigură, cea ocupată de UM 0470 a Ministerului Afacerilor Interne.

Afară din oraș
Bine, între noi fie vorba, atunci când a fost construit, penitenciarul era la margine de târg. Erau câteva case din fosta comună Copou, dar ele erau rare. Acum, lucrurile stau altfel. De altfel și la noi, dintotdeauna, pușcăriile erau amplasate în așa fel încât publicul să nu intre în contact cu ele. În Evul Mediu, pușcăria funcționa între zidurile Curții Domnești. Voievodul voia să-i aibă pe deținuți aproape. E drept, la acea dată închisoarea era o antecameră a spânzurătorii. Nu stăteai prea mult acolo. Prima pușcărie modernă a fost construită în afara orașului. E vorba de actualul corp E al Universității, de peste drum de BCU. La acea vreme, orașul se termina la Fundație. Și execuțiile aveau loc tot în afara orașului, respectiv lângă mănăstirea Frumoasa, unde era iarmaroc. Tot acolo funcționa și închisoarea militară. În 1923, închisoarea de la Fundație a fost mutată la mănăstirea Galata, tocmai pentru a fi în afara orașului care se extinsese între timp și în Păcurari. Pe scurt, nimic din sistemul legal punitiv nu are ce căuta în localitate. Orașul e pentru locuit de oamenii pașnici, nu de cei care au călcat pe bec. Pușcăria stresează, ca și cimitirul. Ca mică paranteză, tot pentru a nu-i stresa pe ieșeni au și fost desființate, în secolul al XIX-lea, cimitirele din oraș, din jurul bisericilor.

Din anii ‘80
Pușcăria a ajuns în Copou abia în 1930, dar nu cea civilă, ci închisoarea militară. Pe actuala stradă Dr. Vicol, garnizoana avea un depozit de furaje și cereale, care a fost modificat pentru a deveni închisoare. Un fel de a spune închisoare, pentru că pavilioanele erau din chirpici, cu planșeul din grinzi de lemn, cu umplutură de pământ. Prost să fii să nu poți evada. Actualul penitenciar, cu pavilioane din beton, sârmă ghimpată și pichete pentru gardieni a început să fie construit în 1980, ultimul pavilion fiind inaugurat în 1997.

Cu risc seismic
A doua problemă importantă ridicată de penitenciarul ieșean constă în însăși construcția acestuia. E o construcție foarte tânără, după cum ați văzut. Noi locuim într-un bloc construit înainte de 1977. Totuși, blocul nostru este considerat sigur în caz de cutremur, în timp ce Penitenciarul, nu. De altfel, în aprilie, un număr de 450 de deținuți au fost transferați în alte închisori, pentru că pavilionul în care erau cazați risca să se dărâme peste ei. Transferați și nu prea. O sută dintre ei au fost aduși înapoi, pentru că în zona Moldovei nu au putut fi găsite locuri libere pentru ei. Toate pușcăriile sunt supraaglomerate. Așadar, 100 de deținuți se află în continuare într-un pavilion încadrat în prima clasă de risc seismic, după cum zic sindicatele sau în clasa a doua de risc seismic, după cum spune Ministerul Justieției. Oricum, o clădire care reprezintă un pericol atât pentru deținuți, cât și pentru gardieni.

Joaca de-a cifrele
Singura problemă rezolvată prin transferul unor deținuți la alte penitenciare a fost reducerea aglomerării. În acest moment, în Copou se mai află 581 de deținuți, adică un indice de ocupare de 77,36%, dacă aplicăm norma europeană care impune ca fiecare deținut să beneficieze de măcar 4 mp de spațiu în celulă. Este însă o „aerisire” artificială. În penitenciarul ieșean sunt instalate 1.423 de paturi, din care 17 sunt la infirmerie. Până anul acesta se întâmpla deseori ca în Copou să fie cazați peste 1.300 de deținuți pe 751 de locuri, cât este capacitatea reală a penitenciarului.

Trei mari probleme
Pe scurt, sunt trei probleme majore. Pușcăria se află situată într-o zonă locuită. Cel puțin un pavilion stă să cadă peste deținuți din gardieni. Penitenciarul este supraaglomerat. Din aceste trei probleme, una singură poate fi efectiv rezolvată. Există un proiect de consolidare a pavilionului cu pricina, în valoare de 7 milioane de euro. Din acești bani, anul acesta trebuiau alocați 7,7 milioane de lei, dar ministerul a acordat până la urmă doar 3 milioane de lei. Nu se vor face însă lucrări prea curând, pentru că licitația nici nu e pornită. După noi, consolidarea e oricum o prostie. Nu poți lucra cu deținuții în corpul de clădire respectiv, deci trebuie să-i muți, aglomerând un penitenciar deja aglomerat. Consolidarea durează mai mult decât construirea unui pavilion de la zero, pentru că e vorba de lucrări mai migăloase. Apoi, consolidarea e mai scumpă. În cazul de față, reconstruirea pavilionului cu risc seismic ar costa doar 4,5 milioane de euro, nu șapte. Deci, mai bine lipsă.

Sacrificarea terenurilor de sport
Supraaglomerarea ar putea fi rezolvată prin construirea de noi pavilioane, pe amplasamentul existent. Sacrifici terenul de fotbal existent și faci încă un pavilion. Teoretic. Practic însă, nu ai suficient spațiu pentru a construi noi pavilioane, decât afectând caracterul de maximă siguranță a penitenciarului. Atunci când se construiește o pușcărie, se iau în calcul și eventualele unghiuri moarte, locurile unde un deținut care vrea să evadeze se poate ascunde de gardieni sau de vederea acestora. Orice construcție nouă crează unghiuri moarte suplimentare.

În județul Neamț
Faptul că penitenciarul se află într-o zonă locuită nu are decât două soluții posibile: mutarea localnicilor sau a pușcăriei însăși. Deci, până la urmă, mutarea închisorii nu ar fi chiar o idee rea. Dar unde și cum? Penitenciarul Iași are în administrare un teren de 20 ha în județul Neamț încă din 2012, tocmai pentru construirea unei alte închisori. Deci, avem unde. La ce preț? Depinde. O evaluare guvernamentală estima costul unui penitenciar nou de 1.000 de locuri, care să respecte legislația europeană, la 100 milioane de euro. Adică 100.000 de euro pentru fiecare loc de cazare. Am zice că e o estimare mult exagerată. Nu de alta, dar proiectul de construire a unui nou pavilion, cu o capacitate de 600 de locuri, are o valoare de doar 10 milioane de euro. La 1.200 de locuri, ar însemna 20 milioane de euro. Cu bucătărie, magazii, ziduri, camere de filmat și sârmă ghimpată, poate s-ar dubla suma. Hai, 50 milioane de euro, ca să rotunjim suma.

Cu bani de la buget
Dar merită să dărâmăm pușcăria pentru a construi blocuri? Teoretic, s-ar putea încerca un parteneriat public-privat cu un investitor imobiliar: el construiește alt penitenciar și primește în schimb terenul, pentru a construi blocuri. Doar că nu rentează. Suma de 50 milioane de euro este echivalentul costului a peste 2.000 de apartamente cu o cameră. Nu i-ar mai rămâne niciun profit investitorului, oricât de înalte ar face blocurile. Plus că, pentru a economisi, ar face probabil rabat la calitate. Până la urmă, sursa banilor pentru noua închisoare trebuie să fie tot bugetul de stat. Iar Ministerul Justiției s-a angajat oricum să modernizeze sitemul penitenciar.

Mutat și stadionul
Noi am propune altă variantă. Penitenciarul va fi mutat oricum mai devreme sau mai târziu. Ideal ar fi să se întâmple în timpul guvernării actuale, cât avem ca ministru al justiției un ieșean. E garanția noastră că se vor da și banii necesari. Deci, eliberăm 5,4 ha de teren. Primăria și-a anunțat intenția de a construi un stadion nou în Moara de Vânt, unde s-au și rezervat 7,7 ha de teren aflat în proprietatea municipalității. Stadionul actual nu ar putea fi adus la standardele UEFA, pentru că nu ai unde să-l extinzi decât dacă intri cu drujba în tot Copou. Primăria nu a anunțat și cât ar costa noul stadion și de unde ar face rost de bani, dar nu vedem de ce nu s-ar aplica modelul craiovean. În Craiova s-a construit din temelii un stadion nou, pe banii Companiei Naționale de Investiții, adică pe bani guvernamentali. Pentru un stadion de aproape 31.000 de locuri, s-au cheltuit 51,3 milioane de euro.

Cinci parcuri legate
Care ar fi rezultatul dublei mutări, a penitenciarului și stadionului? Aproape 9 ha de teren eliberat în Copou. Dar nu pentru blocuri și vile. Iașul suferă de o lipsă înfiorătoare de spații verzi. Oficial, sunt 19 mp pe cap de locuitor, față de o normă europeană de 26 mp. E drept, transformarea în parc a celor 9 ha de teren ocupate acum de penitenciar și stadion nu ar schimba foarte mult în bine statistica, dar ar fi un pas înainte. Mai mult decât atât, gândiți-vă numai cum ar fi ca, din Grădina Botanică și până la Camera de Comerț să mergi dintr-un parc într-altul? Grădina, parcul Expoziției, parcul Stadion, parcul fostei pușcării, parcul Copou? În total, 130 ha de spațiu verde, din care 25 ha amenajate ca parc destinat promenadei. Dacă aveți copii și mergeți cu ei, unde altundeva, decât în Copou, știți cum arată în weekend parcurile Copou și Expoziției. Abia ai loc să respiri de oameni, iar copiii cu greu își pot găsi un loc de joacă. Deci, merită 100 milioane de euro bani guvernamentali pentru 130 ha de plămân verde ieșean?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *