Eternul subiect al autostrăzilor a devenit unul de interes și pentru mediul universitar ieșean. Zilele trecute, rectorii Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Universității Tehnice „Gheorghe Asachi”, Universității de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa”, Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” și Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași au semnat o scrisoare deschisă prin care susțin proiectul construirii autostrăzii Iași – Târgu Mureș. Trei dintre inițiatorii misivei, profesorii Aurelian Bălăiță (UNAGE), Gerard Jităreanu (USAMV) și Dan Cașcaval (UTI), vor să-și aducă și o contribuție concretă la amenajarea celebrei autostrăzi. (pamflet)
Un atelier de pictură din incinta Universității Naționale de Arte „George Enescu”. Așezat în fața unui șevalet, Aurelian Bălăiță trasează pe planșă câteva linii groase, în cărbune. Apoi, cu mișcări sigure, schițează siluetele unor urși și veverițe risipite printre dungile negre. În încăpere intră Gerard Jităreanu, aducând o cutie voluminoasă.
Aurelian Bălăiță: – Bine ai venit, dragă Jerry! Tocmai mă aflam în punctul maxim de creativitate la noua mea lucrare.
Gerard Jităreanu: – Arată beton! Cum se numește tabloul?
Aurelian Bălăiță: – „Natură moartă cu studiu de fezabilitate”. Asta ar fi o variantă. O alta ar fi „Studiu de fezabilitate în Pădurea Adormită”.
Gerard Jităreanu: – Mă bucur că avansezi pe șantierul pe care cu toții l-am dedicat, cu drag, autostrăzii noastre de suflet, A8!
Aurelian Bălăiță: – E și firesc! Întotdeauna, artiștii au fost solidari cu eforturile constructorilor de edificare a societății socialiste multilateral dezvoltate, pentru atingerea celor mai înalte culmi de…. o clipă, stai! Nu despre asta era vorba, nu-i așa?
Gerard Jităreanu: – Ba da, de ce nu? De ce să ne ferim de vorbele mari care au clădit România? E același lucru și acum. Cu toții, oamenii ai muncii, intelectuali, agricultori, trebuie să punem umărul la crearea unei societăți a progresului, a bunăstării, a victoriei …. hmm, stai, că devine prea motivațională treaba. Mai bine să ne concentrăm pe micile noastre contribuții la desăvârșirea autostrăzii Iași – Târgu Mureș.
Aurelian Bălăiță: – Ai mare dreptate. După cum vezi, eu deja am realizat câteva planșe care definesc traseul A8 și încearcă să identifice, într-o cheie artistică, principalele pericole de ordin ecologic ce vor fi întâmpinate pe parcursul lucrărilor.
Gerard Jităreanu: – Bravo, Aurele! Tocmai de aceea, eu ți-am adus o bufniță împăiată, rodul muncii cercetătorilor de la USAMV cu privire la imensul proiect al autostrăzii A 8.
Jităreanu scoate din cutie bufnița cu pricina. Scotocindu-se prin buzunare, mai extrage câteva flacoane plasticate, cărora le revarsă conținutul pe o masă. Bălăiță scoate un țipăt de groază văzând împrăștiindu-se zeci de gândaci, păianjeni, șopârlițe.
Gerard Jităreanu: – Nu te speria, sunt din plastic, un fel de machete ale gângăniilor originale. Ne vor ajuta la reconstituirea faunei întâlnite pe traseul A8.
Aurelian Bălăiță: – Foarte interesante! Îmi vor servi drept modele pentru creionarea celorlalte planșe care vor forma capodopera finală: „A8 în crepusculul UE, scăldată în sudoarea eroilor constructori”!
Gerard Jităreanu: – Dacă mai ai nevoie, îți mai aduc. Am și coropișnițe, și cărăbuși, și gândaci de Colorado…
Aurelian Bălăiță: – Mă descurc, deocamdată. Când voi ajunge cu lucrările în faza entomologică, te voi anunța. Oricum, nu mă voi opri aici. Intenționez să realizez câteva picturi magistrale, dedicate acestei opere a geniului românesc. Sabin Bălașa, cu ale lui fresce din Sala Pașilor Pierduți, va fi mic copil pe lângă avântul meu creativ!
Gerard Jităreanu: – Sigur! Și eu mă bucur că pot contribui cu insectele mele la acest imens efort constructiv al patriei noastre. Apropo, trebuie să mergem și la colegul Cașcaval. Mi-a spus că are și el niște idei tehnice. Eu zic să fim punctuali, știi cum sunt inginerii ăștia…
După circa o oră. În biroul de rector de la UTI, Dan Cașcaval examinează atent macheta unui mecanism complicat. În încăpere intră Bălăiță și Jităreanu.
Dan Cașcaval: – Ați întârziat două minute, domnilor! Nici n-a început bine șantierul autostrăzii A8 și deja trageți chiulul. Eu zic să lăsați spiritul academic deoparte, să vă suflecați mânecile și să treceți la sapă și târnăcop.
Aurelian Bălăiță: – Aoleu, dar nu s-au inventat mijloace mai moderne pentru construirea unui viitor luminos?
Dan Cașcaval: – Dalta și ciocanul rămân sfinte. Matale ești sculptor, ar trebui să știi asta. Doar ai făcut școala cu Michelangelo, Rodin, Brâncuși, nu-i așa?
Gerard Jităreanu: – Dane, nu mai fi atât de dur cu colegul nostru. Mai bine, spune-ne cu ce te putem ajuta.
Dan Cașcaval: – Vedeți mașinăria asta? E un sistem turbodinamic cu suflantă care va perfora munții cu puterea unui burghiu uriaș. Grație acestei invenții, un tunel al autostrăzii va fi făcut cu o viteză de 100 de metri pe minut. În jumate de oră, perforez toți Carpații Orientali. Însă, aș avea nevoie de un desen, o pictură care să personifice acest aparat monstru, să-l facă mai agreabil publicului.
Aurelian Bălăiță: – Mă ofer eu!
Dan Cașcaval: – Prostii! Toată lumea știe că nu ești pictor, ci profesor la teatrul de păpuși. Ce tot te alinți cu pictura asta?
Aurelian Bălăiță: – E drept, nu sunt pictor. A fost un vis neîmplinit de tinerețe. Dar tot aș putea să te ajut!
Dan Cașcaval: – Cum așa?
Aurelian Bălăiță: – Mașinăria ta va fi întruchipată de Pinocchio. Mai bine zis, de nasul lui puternic și răzbătător. La câte minciuni se spun apropo de A8, viteza de creștere a nasului, deci forța de pătrundere a burgiului tău în piatra munteului, vor fi exponențiale! În jumate de oră ajungi în Alpi, apoi rupi în două Gibraltarul!
Bălăiță (foto stânga, pamflet): Bun, deci avem pregătit detașamentul de muncă pentru șantierul autostrăzii A8. Pe Pinocchio nu-l luăm, el va fi purtător de cuvânt
