Strategia de turism: Iașul, dezbrăcat de clișee

Reflector

Vorbind despre „celebrul” principat Andorra, prins într-un vârf de munte între Franța și Spania, un personaj dintr-o carte spunea că e o țară care trăiește din timbre și turiști și trăiește bine. În fond, pentru o țară care nu are alte bogății naturale decât pășuni montane și oi, turismul este o alternativă obligatorie. Tot din timbre și turism trăiește și San Marino, dacă tot vorbim de țărișoare cocoțate printre stânci. Acestea au descoperit de aproape 200 de ani ceea ce Iașul, cu toate pretențiile lui culturale, descoperă abia acum: posibilitatea de a trăi aproape exclusiv pe banii altora, vânzându-le dreptul de a-și face selfie cu vreo atracție locală. De puțin timp, a fost pusă în dezbatere publică Strategia de Turism a municipiului și a Zonei Metropolitane Iași, care ar urma să transforme Iașul într-o destinație turistică de care să știe toată lumea, nu doar toată țara. Dacă ne gândim la faptul că strategia nu a fost redactată din birou de niște funcționari cu cotiere, ci de specialiștii Facultății de Geografie, ne permitem să fim ușor optimiști cu privire la șansele ei de punere în practică. Dar, până la urmă, avem ce vinde ca destinație turistică? Sau tot ne batem cu cărămida în piept că suntem capitală culturală și toate celelalte?

Jumătate de milion
Știm, însuși cuvântul „strategie” sună plictisitor. Când nu pot spune ceva concret, politicienii anunță că au în plan elaborarea unei strategii care să răspundă la toate întrebările ce se pot pune pe tema respectivă. Totuși, dacă vrei să mergi într-o anumită direcție, ai nevoie de o strategie. În cazul turismului, fără ea fiecare face ce vrea, iar turistul nu va ști ce oferă orașul și se va gândi de cinci ori înainte să vină să-și cheltuiască banii aici. Că veni vorba, la Iași ajung în fiecare an cam 500.000 de turiști, care lasă aici 50 milioane de euro. Adică 100 de euro de căciulă, în condițiile în care durata medie a sejurului este mai mică de două zile, iar o cameră de hotel costă în jur de 70 de euro. Turistul mediu vine azi, stă peste noapte, ia prânzul și pleacă. Putem fi fericiți dacă înainte de a pleca își cumpără un magnet de frigider. Turistul venit în Iași nu cheltuiește bani decât pentru cazare și masă. În 2001, eram pe locul cinci ca destinație turistică în România, peste Cluj-Napoca sau Sibiu. Între timp, acestea două ne-au depășit. Mai suntem în top 10 numai pentru că suntem un oraș mare, cu universități și posibilități de afaceri. Turistic, nu contăm.

Slogan depășit
De ce asta? În primul rând, pentru că nu știm să ne vindem. Acum vreo 10 ani, o companie olandeză a fost plătită cu 200.000 de euro pentru a elabora o strategie de dezvoltare a Iașului. Ne-au ales și sloganul: „Iași, oraș al inspirației”. Vă inspiră cu ceva sloganul ăsta? Nouă ne aduce aminte doar de spitalul de Pneumoftiziologie, că și acolo se inspiră și expiră. De ce să te duci în orașul ăsta? Sloganul orașului New York este considerat cel mai bun realizat vreodată și e stupid de simplu: „I Love New York”, scris de regulă din trei litere, I, N și Y și o inimă. Japonia se vinde sub sloganul „Descoperire fără sfârșit” – „Endless Discovery”. Parisul este „orașul iubirii” și poți să te duci acolo doar ca să vezi lacătele pe care îndrăgostiții le agață de balustradele Podului Artelor de peste Sena.

sursa: Strategia de Turism a municipiului și a Zonei Metropolitane Iași

Abordare greșită
Apoi, ceea ce vindem noi este doar turismul clasic: muzee și monumente. Or, în turismul contemporan, baza este reprezentată de oferta pentru așa-numita „generație Y”, tinerii născuți după 1980. Tineri pe care nu-i interesează camere de hotel luxoase, cu televizor și jacuzzi. Preferă să doarmă câte 20 într-o cameră de hostel, în paturi suprapuse, ca la armată, dar să le rămână bani de cheltuit prin oraș pe distracții și amintiri. La Iași există doar câteva hosteluri și în niciunul nu te cazezi mai ieftin de 20 – 25 de euro. Dublu față de Amsterdam. Ca urmare, la noi vin pensionarele nemțoaice, că e relativ ieftin și bătrânii evrei, în căutarea locurilor unde le-au trăit părinții. Dar cât vor mai trăi aceștia?

La pământ și cu crâșmele
Aproape că nu avem gastronomie locală, iar localurile care să-și facă reclamă prin caracterul lor tradițional pot fi numărate pe degete. Nicăieri în Iași nu există o crâșmă veritabilă, ca pe vremea lui Creangă, cu lut pe jos, cu acoperiș de stuf, cu lavițe, cuptor și lampă, și cu vin turnat din urcioare în ulcele de lut. Știți vreun local unde să poți comanda țuica de care suntem atât de mândri? Sau unde să poți bea singurul soi 100% tradițional rămas după filoxeră, Băbeasca de Uricani? Nu mai zicem de localuri obișnuite în care personalul să cunoască limba engleză sau franceză, cum găsești oriunde în Europa. E drept, la ce salarii se plătesc în domeniu, e cam greu să ai pretenții de la chelneriță. De altfel, site-urile străine specializate în turism nominalizează un singur local cu profil tradițional românesc în Iași. Logic, e vorba de Bolta Rece.

sursa: Strategia de Turism a municipiului și a Zonei Metropolitane Iași

Forme fără fond
Deși turistul modern este un turist de weekend, autoritățile noastre sunt ultimele care să înțeleagă acest lucru. Singurul Centru de Informare Turistică din Iași poate fi găsit doar din întâmplare. Nu e nici la Aeroport, nici la Gară, nici în centrul istoric, ci bine pitit, la parterul fostului cinema Victoria. Funcționează de luni până vineri, de la 8.00 la 16.00, adică exact în afara programului unui turist obișnuit. La fel, instituția denumită pompos Asociația Centrul de Promovare a Turismului, care păzește turnul Goliei. Nu încercați să vizitați turnul în weekend, pentru a vedea Iașul de sus. E închis. Iar exemplele pot continua. Firesc, decalajul față de competitorii noștri s-a adâncit în ultimii zece ani, în loc să se reducă.

sursa: Strategia de Turism a municipiului și a Zonei Metropolitane Iași

Atuurile noastre
Suntem însă condamnați să rămânem o destinație periferică, prafuită? Teoretic, nu. Putem oferi ce oferă orice alt oraș din țară, ba și ceva în plus. Avem istorie și cultură, pentru turiștii clasici. Avem o infrastructură adecvată pentru turismul de afaceri. Deși încă timidă, viața de noapte a Iașului este promițătoare pentru turiștii tineri. Suntem percepuți încă drept un oraș verde, cel puțin în comparație cu altele. Iar ospitalitatea noastră nu este o legendă, ci un fapt. Suntem răi unii cu alții și ne săpăm cu orice prilej. Dar nu am întâlnit încă ieșeanul care să nu se oprească din drum pentru a da indicații unui turist rătăcit, chiar dacă nu-i cunoaște limba. Suntem recunoscuți în lumea turismului ca un oraș sigur, cu o infracționalitate redusă. E un lucru deosebit de important într-o lume în care nu știi când se aruncă unul în aer urlând ceva despre Allah. Apoi, dacă alte destinații și-au cam epuizat potențialul de creștere și trebuie să înceapă să se reinventeze, noi suntem abia în faza de dezvoltare turistică. Unii sunt multilateral dezvoltați și plafonați, noi suntem în curs de dezvoltare, iar în această fază, doar cerul este limita.

Aeroportul e vital
Tocmai astea sunt atuurile pe care strategia elaborată de Facultatea de Geografie încearcă să le fructifice. Cam 55% dintre vizitatorii Iașului sunt oameni de afaceri, deci se propune amenajarea în următorii doi ani de noi săli de evenimente, spații de conferințe sau școli de vară, cu infrastructura aferentă. Tot pentru aceștia, Aeroportul trebuie sprijinit prin toate mijloacele. În lipsa unei autostrăzi, el reprezintă singura noastră poartă spre lume. Turiștii „de plăcere” reprezintă diferența de 45% din jumătatea de milion de oameni care vine în Iași. Partea bună e că numărul este în creștere. Partea proastă este că grosul este reprezentat de cei care vin la Iași doar de hramul Sf. Parascheva. Nu e rău că vin atunci. E rău că vin doar atunci. De fapt, mai există un vârf al turismului în Iași, în luna mai, dar el este inferior celui din octombrie.

Direcții inedite
Pentru a atrage turiști și în celelalte 10 luni ale anului, se prevede, tot pentru următorii doi ani, inițierea unui program amplu de evenimente și festivaluri muzicale, însoțite de alte atracții pentru turistul tânăr: escape rooms, săli de cățărat, shopping, viață de noapte, happening stradal, degustări de vinuri, gastronomie moldovenească și tot așa. Pentru următorii cinci ani se dorește lansarea în turismul activ și în cel de nișă. Primul pas: evenimente sportive, camping, turism călare sau bird watching. Pe românește, privirea păsărilor. Sună banal, dar în orașele mari din străinătate nu vezi alte păsări decât lebedele aduse să se plimbe pe lacurile artificiale și ciorile. Noi avem Grădina Botanică. În ultimii ani, un ONG, Societatea Ornitologică Română a organizat plimbări în căutarea privighetorilor, cu ghizi voluntari specializați. Au venit sute de oameni de fiecare dată. În primul an, nu au auzit decât mierle și au văzut vreo doi pițigoi rătăciți, pentru că privighetorile au chiulit de la întâlnire. Dar asta nu a scăzut cu nimic succesul acțiunii, mai ales că seara s-a încheiat cu un concert de muzică clasică în aer liber.

Cel de nișă
Turismul de nișă, aproape absent la Iași, este o rețetă sigură de succes. Vestea că la Iași poți avea experiențe unice se împrăștie repede. Dacă turistul știe că în orice weekend găsește ceva „cool” de văzut sau făcut, vine sigur. De exemplu, moștenirea comunistă nu este exploatată deloc. Iașul e considerat orașul cel mai mutilat de comuniști. Asta e de rău. De bine ar putea fi că-l putem vinde turiștilor, care pot găsi aici exemple de arhitectură sovietică, legende urbane și puncte de atracție în ceea ce a mai rămas din zona industrială. Or, Primăria deține o bună bucată din vechiul CUG, printre ruinele căruia se pot organiza plimbări, urmate de o degustare de vinuri organizată pe bancul unui strung dintr-o hală abandonată. Avem Aeroclub, dar nu am văzut oferte de parașutism asistat. Nu e greu să sari dintr-un avion, împreună cu un instructor. Avem cimitire, dar pe acolo se plimbă doar adolescenții în căutare de senzații tari. La Paris, se taie bilete pentru a vizita cimitirul Père Lachaise și se fac tururi organizate. Am mai vorbit noi de ele. Străinilor le plac astfel de experiențe, iar ei reprezintă 20% dintre turiștii ajunși în Iași. Ar fi timpul ca în afară de studenții străini și de părinții acestora să-i atragem și pe verișorii și prietenii lor.

„Iași. România începe aici”
Strategia de turism propusă pentru Iași pune punctul pe „i”. Degeaba avem peste 1.000 de monumente istorice în Iași, dacă nici măcar 20 dintre ele nu reprezintă puncte de interes pentru turiști. În afara Palatului Culturii, care este recomandat călduros de ieșeni oricărui turist și a monumentelor din imediata apropiere a lui, din centrul istoric adică, celelalte sunt anonime. Unul dintre cele mai importante site-uri specializate, tripadvisor.com, nominalizează Palas pe locul 2 printre obiectivele de vizitat în Iași. E o cale pe care merită mers. Și, pentru a încheia cu începutul, ne trebuie un slogan. „Orașul inspirației” e complet lipsit de inspirație, iar experții Facultății de Geografie remarcă pe bună dreptate că multe instituții au lansat propriile sloganuri pentru Iași, unul mai nefericit ca altul. O propunere valabilă și pentru turiștii străini, dar mai ales pentru ei, ar fi „Iași. România începe aici”. Vrei să vii în România? Apoi, cu Iașul trebuie să începi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *