Oltița Cîntec, chemând copiii la distracția de la matineul teatral

Râs cu plâns

Oltița Cîntec a dat o lovitura și le-a luat fața celorlalți directori de instituții de spectacole din Iași. În actualul context al pandemiei, Teatrul „Luceafărul” a fost primul din urbe care a dat o reprezentație în interiorul clădirii, programând premiera piesei „Frumoasa și bestia”. Prin urmare, oricât de tari s-ar crede Beatrice Rancea sau Cristian Hadji – Culea, tot Oltița s-a dovedit mai curajoasă și iute de inițiativă. Mai multe despre această spargere a gheții care împresurase lumea teatrală ieșeană am aflat răsfoind jurnalul personal al distinsei directoare de la Luceafărul. (pamflet)

  • Ce țeapă le-am tras lui Rancea și Hadji – Culea! Sunt prima care bagă publicul înapoi în sala de spectacole. Dar unde nu sunt eu prima? Să-mi zică cineva în ce privință nu sunt eu cea mai tare! O fi Beatrice spaima Operei din Iași, dar săracii oameni de acolo încă n-au văzut de ce este în stare un critic de artă de talia mea. Păcat că sunt directoare la un teatru de copii. Nu prea am la cine țipa, deși și aici este o pâine de mâncat în privința asta. Oricum, chiar mă bucur de această performanță, de a deschide prima sala pentru spectatori. Care spectatori deja sunt dresați la școală să stea țepeni și disciplinați, că altfel îi ia mama covidului! Asta nu poate decât să mă bucure, pentru că, sinceră să fiu, n-aș mai fi avut răbdare să-i disciplinez în pauza spectacolelor. Bine, nu mă ocupam eu personal de treaba asta, ci am niște metode speciale. Mulți mucoși au rămas înlemniți când intra Baba Cloanța peste ei și le șuiera să fie cuminți, că altfel o cheamă pe Muma Pădurii să-i ducă în codru, la Dobrovăț. Care pădure Dobrovăț, fie vorba între mine și jurnalul ăsta, nu mai este atât de înfricoșătoare, la cât au defrișat ăia pe acolo. Am ales și un spectacol adecvat psihicului copiilor din această perioada, „Frumoasa și bestia”. Nu cred că ar fi fost potrivit ceva copilăresc, naiv, liniștitor, gen basme obosite românești. Nu, copilul trebuie ținut permanent sub tensiune în aceste vremuri dure, să se călească. Bestiile trebuie îmblânzite, altfel ni se suie în cap. Trebuie să le oferim dragostea măștilor și a plexiglasului. Lasă, poate prind pe vreunul că-și suflă mucii în timpul spectacolului! Iar ăla care strănută poate să-și ia adio de la Harap Alb. Altfel nu se poate. Păi ce, ai venit la teatru ca să-mi umpli sala cu covizi mici, de grădiniță? Hai că m-am enervat! Mă duc să-mi scriu cronica teatrală. Cineva mai trebuie să și muncească în teatrul ăsta!

Cîntec (pamflet): Îi aștept pe cei mici la Teatrul Luceafărul! Celor care nu au măști de protecție le dăm noi măști de balauri, dragoni, zmei și vrăjitoare, ca să fie spectacolul interactiv

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.