Investiție urgentă: 36,5 milioane de euro pentru „drumul calicilor”

Iașul sub lupă

Drumul Botoșani – Târgu Frumos ar fi folositor pentru 3-400.000 de oameni, adică pentru locuitorii județului vecin și pentru cei din nordul Iașului. Vorbim despre cea mai săracă populație din Uniunea Europeană. O infrastructură modernizată ar înseamna facilitarea de noi investiții, deci crearea de locuri de muncă. Dacă toată lumea știe beneficiile, de ce nu se face? Aberant: deși suma nu e colosală, în cel mai optimist scenariu lucrările ar putea începe abia peste 3-4 ani.

La fiecare patru ani, în orice campanie electorală, problemele locale și naționale sunt întoarse pe toate fețele și se vine cu soluții. De multe ori, ele sunt abandonate imediat după vot, dar asta e altă discuție. Dintre problemele discutate la fiecare patru ani, infrastructura de transport este probabil cel mai des abordată. Cum necum, de la Mihail Sturdza încoace, de când au început să se facă drumuri în Moldova, tot nu s-a terminat de investit. După 170 de ani, problema transportului a rămas nerezolvată. Iar problema este aceeași pentru toate județele Moldovei: legătura spre vest. De bine, de rău, noi stăm binișor. Cel puțin, față de alții. Avem un aeroport cochet, avem un drum național bine întreținut care merge spre vest. N-avem autostradă. Alții însă, n-au nimic. Iar despre acești „alții”, de lângă noi vom încerca să vorbim mai departe.

Oraș izolat
Dacă noi ne simțim năpăstuiți, botoșănenii ar trebui să-și lege ștreangul de gât. Mult timp, singurul drum național făcut din pământ în toată țara a fost taman cel care pleca de la Botoșani și mergea spre vest. Spre sud, aceeași jale. Plecând din Botoșani, mai ușor ajungi în Ungaria pe partea cealaltă a Pământului, decât mergând spre vest. Mă rog, nu chiar așa, dar nici departe. Izolarea județului a făcut să se croiască diverse planuri și pentru ei. Cel mai faimos, despre care am mai avut noi ocazia să vorbim, a fost calea ferată Botoșani – Hârlău. Lucrările au început în 1987 și nu s-au mai terminat niciodată. De fapt, botoșănenii chiar au avut ghinion când a venit vorba de căi ferate. Au mai avut ei una, probabil singura cale ferată din România inaugurată după 1990, pe ruta Dângeni – Săveni – Darabani. A fost închisă la trei ani de la inaugurare, din cauza unor alunecări de teren. Între timp, s-a furat tot ce era de furat. În ultimele planuri ale Ministerului Transporturilor, pentru Botoșani nici nu se mai prevede vreo cale ferată. O au pe aia spre Verești și cu ea o să rămână. De aeroport nu se pune problema, că e unul la Salcea, în Suceava și altul la Iași. Și astea sunt cam aproape unul de altul. Darămite să mai faci unul, printre dealurile Botoșaniului!

Miza pe asfalt
Și atunci? Păi, singura soluție rămâne asfaltul. E de vreo patru ori mai ieftin decât calea ferată și se așterne și mult mai rapid. Eh, au mai făcut rușii căi ferate în ritm de un kilometru pe zi, dar era război, așa că nu se pune la socoteală. Iar asfaltul, pentru botoșăneni, înseamnă direcția sud, spre Iași. Un prim pas s-a făcut atunci când Consiliul Județean Iași a realizat proiectul drumului județean Iași – Botoșani. De fapt, Iași – Plugari, că în județul vecin nu s-a făcut nimic. Și chiar dacă s-ar face, pentru botoșăneni e o rută secundară.

Pe sud spre vest
Drumul spre vestul Europei trece prin sud, e drept, dar drumul Iași – Botoșani e doar județean și merge de fapt spre sud-est. Pentru săracii Moldovei, marele proiect de investiții în transportul rutier este reprezentat de drumul Botoșani – Târgu Frumos. Tehnic, această rută este de departe mult mai avantajoasă decât cea de care abia am vorbit. În primul rând, e drum național. În al doilea, merge direct spre sud și se intersectează cu drumul european, de unde poți merge spre vest, nu intră în Iași prin Podul de Fier. Și, cel mai important, chiar ar putea fi făcut.

Nici nu-i scump
Este singurul proiect care vizează Botoșaniul inclus în celebrul de acum MasterPlan General de Transport, sub forma unui drum expres. Ce înseamnă asta? Pe scurt, ceva între drum național și autostradă. Ca regulă generală, are patru benzi, cu separatoare de sens, pe care nu ai voie să mergi cu bicicleta, scuterul sau căruța, ci doar cu mașina sau camionul, cu minim 50 km/h. Nu ai voie să oprești sau să staționezi pe carosabil. Spre deosebire de autostradă, sunt permise intersecții la nivel cu alte drumuri. Ca să nu se blocheze traficul, intersecțiile se rezolvă cu semafoare sau sensuri giratorii. Cam cum e cazul la șoseaua de centură a Iașului. Drumul Botoșani – Târgu Frumos ar avea 73 km, lucrarea fiind estimată la 36,5 milioane de euro. Ceea ce nici măcar nu e mult, nu?

Efort comun
Păi, dacă e rezolvată problema, măcar pe hârtie, la ce mai scriem? Păi, tocmai, că nu prea e rezolvată și aici trebuie să intervină celebrul „factor politic”. În primul rând, pe lista drumurilor expres din masterplan, acesta se află abia pe locul 6 ca prioritate. Iar cum nimeni nu poate garanta în România că prioritățile, odată stabilite, se și respectă, trebuie ca deputații și senatorii celor două județe să stea cu ochii pe el ca pe butelie. Începerea lucrărilor este prevăzută pentru „după 2020”. Anul 2020 nu e așa departe, dar „după” poate însemna la fel de bine și 2050. Deci, din nou, ochii ca pe butelie.

„Reformă structurală”
Și cum lucrurile rele sunt în număr de trei, realizarea drumului depinde de o chestie numită „clauză de reformă structurală”. Dacă România face unele reforme în domeniul transporturilor, mai ales pe linie de concurență, Uniunea Europeană ne dă voie să avem un deficit mai mare cu 0,5% din PIB. Adică am putea cheltui în plus 83 milioane de euro. Ajunge pentru drum, dar nu asta e miza, de fapt. În același timp, am putea accesa credite externe suplimentare de 8,3 miliarde de euro. Iar asta e o sumă mult mai interesantă, din care chiar se pot face multe. Dar ați auzit ceva în ultima vreme de „reforma structurală”?

Calea ferată, altă investiție abandonată
Construirea unei legături directe cu Botoșaniul pe calea ferată nu se va mai realiza, probabil, niciodată. Lucrările începute în comunism au mai fost continuate câțiva ani și apoi abandonate. Iată ce scris Monitorul de Iași în data de 13 noiembrie 1998, adică acum 19 ani: „După 11 ani de eforturi, săpătorii tunelului de la Hîrlău au sărbătorit ieri un moment unic, pe care l-au numit sugestiv <<luminița de la capătul galeriei>>. Practic, ei au reușit să străpungă un deal cu o lungime de aproape un kilometru. Tunelul asigură legătura dintre Hîrlău și Botoșani prin intermediul unei linii de cale ferată. Cu toate acestea, lucrările au fost sistate pînă la obținerea unor noi fonduri de la Ministerul Transporturilor. Prin acest nou traseu s-ar putea reduce distanța dintre Iași și Botoșani cu 87 de km. În plus, această cale ferată va scoate din izolare locuitori din peste 10 comune, printre care: Deleni, Frumușică, Flămînzi și Nicolae Bălcescu. Început în toamnă anului 1987 cu peste 400 de muncitori și preconizat a se finaliza în 1990, tunelul a fost terminat abia în acest an cu numai 57 de oameni. După 1990 lucrările au fost întrerupte timp de aproape 6 ani. În prezent, valoarea totală a acestei investiții a atins sumă de 200 de miliarde de lei”. Acum, investiția a fost definitiv abandonată.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.