Dancu, singurul cartier periferic subdezvoltat

Metropolis

De la sfârșitul anilor ’60, dar mai ales prin anii ’80, în jurul Iașului au început să fie construite localități-satelit. Parțial, pentru a răspunde problemei aglomerării orașului, pe măsură ce populația creștea. Parțial, în cadrul așa-numitei politici de „sistematizare a satelor”, adică de desființare a lor pentru a „reda pământul agriculturii”. Așa au apărut câteva blocuri, cu buda în fundul curții, la Miroslava. În actuala comună Valea Lupului s-au construit blocuri pentru angajații de la Antibiotice și Avicola. În Tomești, Lunca Cetățuii-Ciurea și Dancu-Holboca, satele au fost efectiv rase cu buldozerul și înlocuite cu cartiere de blocuri. Confortul era comparabil cu cel din municipiu: exista încălzire centrală, apă curentă și canalizare, nu ca la Miroslava. Unele localități-satelit au continuat să se dezvolte și după 1989, mai ales în ultimii zece ani. Altele au rămas încremenite în timp, cum este cazul satului Dancu din Holboca. Sau a cartierului Dancu, dacă preferați.

Tramvaiul navetiștilor
Cartierul Dancu a apărut cumva din necesitate, în anii ’80. Începuse construirea centralei electrotermice din Holboca, în completarea celei din Tudor Vladimirescu, iar muncitorii trebuiau să stea undeva, cât mai aproape. Alți muncitori trebuiau pentru stația de epurare a apei și pentru cea de tratare a apei de la Chirița. Alții, pentru serele ce aprovizionau Iașul. Și tot așa. Între noi fie vorba, noul cartier muncitoresc nu a rezolvat complet problema cazării muncitorilor. De atunci datează și traseul de tramvai 3, Gară – Dancu, necesar pentru aducerea navetiștilor. Fiind construit târziu, cartierul a fost făcut la viteză, cu economii drastice la materiale, ceea ce s-a simțit la confortul localnicilor. După ’90, Dancu a început să se scufunde, la propriu și la figurat, în întuneric. Cartierul nu avea o imagine prea bună nici înainte. Șomajul și alcoolul au făcut ca Dancu să devină un contributor net la statisticile privind infracționalitatea, la concurență cu Bularga. A durat mult până să se ajungă la un oarecare echilibru, dar încă te strânge în spate să mergi pe-acolo seara. Și totuși, în condițiile în care alte zone periferice orașului precum Miroslava, Horpaz sau Valea Lupului încep să fie supraaglomerate, Dancu ar putea avea șansa lui. Care i-ar fi atuurile? Dar bilele negre?

Prețuri bune în imobiliare
O bilă albă ar fi prețul terenurilor, care este încă suportabil. În funcție de amplasament și de suprafață, un metru pătrat de teren costă între 12 și 30, maxim 35 de euro. Firește, vorbim de terenuri pentru construcții sau cu destinație industrială. Prețul celui arabil, extravilan, coboară la 4 euro/mp, chiar 2 euro/mp. Și casele sunt ceva mai ieftine decât în alte zone. Prețul unei case noi, la cheie, pleacă cam de la 50.000 de euro, fără a trece peste 80.000. Apartamentele, în funcție de amplasament și de dotări, costă între 20.000 de euro pentru o cameră și 45.000 de euro pentru unul cu trei camere. Cu 25.000 de euro îți poți lua un apartament cu o cameră similar ca dimensiuni și dotări cu unul din centrul Iașului. La 7 km de Piața Unirii. Dezvoltatorii imobiliari au ocolit până acum zona Dancu, dar în ultimul timp, orașul a început să se extindă și într-acolo. Recent a fost lansat proiectului unui ansamblu de opt blocuri, cu un total de 500 de apartamente, cam la 1 km de Doi Băieți. Dincolo de podul Sf. Ioan, pe bulevardul Chimiei, sunt în lucru alte proiecte. Nu e chiar Dancu, dar asta e direcția.

Subțire de tot
Dancu are perspective și probabil și un viitor. Dar are vreo două-trei probleme esențiale. Una este dezvoltarea sa economică, probabil cea mai redusă dintre toate localitățile-satelit ale Iașului. În zonă ai un supermarket, încă vreo două magazine, o librărie, vreo două magazine de piese auto, unul de materiale de construcții, câteva restaurante și crâșme și… cam atât. Lipsa forței de muncă și sărăcia zonei o trag îndărăt din acest punct de vedere.

În oraș, dar „la țară”
O a doua problemă este dată de însuși statutul de zonă periferică pe care îl are Dancu. Pentru Iași, este un cartier limitrof, exterior orașului. Pentru Holboca, este un sat oarecare la margine de comună, cum sunt Rusenii Noi sau Valea Lungă. Singura diferență e că în Rusenii Noi nu există blocuri. Primăria comunei Holboca nu se află în Dancu, așa că nu intră în preocupările directe ale autorităților locale. Că în cartierul Dancu și în casele care compun satul propriu-zis locuiesc peste 7.200 de oameni, de aproape trei ori mai mulți decât în satul de reședință a comunei, nu pare să conteze prea mult. De fapt, poate și asta e problema cartierului Dancu: cei din Iași îl consideră „la țară”, cei din Holboca îl văd ca pe un cartier al orașului. Dar, strict administrativ, Dancu aparține de Holboca.

Nici laie, nici bălaie
Dar cea mai mare problemă a zonei Dancu este, indiscutabil, transportul. Dancu are o intrare și o ieșire, atât. Poți veni dinspre Iași fie pe strada Aurel Vlaicu, fie pe strada Sf. Ioan, ambele terminându-se în DJ 249. Între ele nu există însă nicio diferență: sunt la fel de țăndări. Am mai vorbit noi de proiectul de reabilitare a șinelor de tramvai, la pachet cu cea a străzii Aurel Vlaicu, așa că nu-l mai detaliem iar. Se vorbește de el de vreo 10 ani, iar proiectul a rămas în același stadiu, de planșe frumos colorate. Iar partea proastă este că dincolo de rondul de tramvai, aflat chiar la intrarea în sat, începe drumul județean. Până la rond, repararea străzii e treaba primăriei Iași, dincolo de rond, treaba Consiliului Județean. Să vrea primăria Holboca să refacă infrastructura și chiar să aibă bani pentru asta, și tot n-ar putea face nimic. Nu e proprietara străzii. Dancu rămâne astfel între două ape. Nici laie, nici bălaie. Nici Tanda, nici Manda. O zonă gri, la limita teritoriilor administrate de două primării, la fel de interesate de subiect. Adică deloc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *