Economia este o știință ciudată. De fapt, cu greu se poate afirma că e o știință, pentru că nu are reguli și formule clare. Din orice cifre poți trage orice concluzii și nimeni nu a făcut până acum o predicție economică pe bază de formule, radicali și integrale aplicabile oricând. Care a spus că vine o criză, mai mult a ghicit-o decât a demonstrat-o. Și totuși, economia este subiectul unei treimi dintre discuțiile din preajma unei halbe. Altă treime este reprezentată de politică. Ultima treime constă în fotbal și femei, dar despre astea din urmă nu putem vorbi decât dacă lângă halbă nu e și nevasta. Ei bine, un subiect economic vom aborda și noi astăzi, fără a avea altceva decât o ceașcă de cafea în față. Cum trăim noi, ieșenii, față de bucureșteni, clujeni și alba-iulieni. Și mai ales, de ce. Și-apoi, cum trăim noi ca români față de restul europenilor.
La ce ne raportăm
Un indicator fundamental în economie este Produsul Intern Brut (PIB). Pe scurt, el desemnează valoarea totală a mărfurilor și serviciilor existente pe piața națională, adică ansamblul producției respectivei țări. Consumul, privat și public, plus investițiile, plus exportul, minus importul, dacă vreți formula din manual. PIB exprimă bogăția unei națiuni, dar nu și a muritorului de rând. Poți avea un PIB de 100.000 de dolari pe cap de locuitor, rezultat al producției de diamante, aur și petrol, iar oamenii să moară de foame. Pentru a calcula cât din avuția națiunii se regăsește în buzunarul lui Ion Popescu, se folosește alt indicator – PIB, ponderat cu puterea de cumpărare. Degeaba ai leafă de un milion de scoici pe lună, dacă din ele cumperi doar pâinea de zi cu zi. Prietenul din copilărie câștigă doar două banane lunar, dar cu una își plătește chiria și mâncarea, iar cu cealaltă își cumpără mașină. Deh, lucrează dincolo de Cercul Polar, iar acolo bananele au mai multă valoare decât scoicile pe care tu le culegi de pe malul mării. Cam asta calculează PIB-PC.
Fruntași în Moldova
Lungă introducerea, nu? Ne pare rău, dar ea era necesară. Statistic, Iașul e un fel de Singapore al Moldovei. Cam 30% din tot ce se produce în Regiunea Nord-Est se face în cei 5.476 kmp ai județului nostru. Adunate laolaltă, județele Botoșani, Neamț și Vaslui abia ce ne depășesc. Dar aveți impresia că trăiți mai bine decât un botoșănean, nemțean și vasluian împreună? Sau că ați câștiga cât toți trei laolaltă? Exact. Cam așa se traduce PIB raportat la puterea de cumpărare: ce poți face efectiv cu leafa pe care o câștigi.
Prost la nivel național
În funcție de acest criteriu, doar 7 județe din cele 41 ale țării pot spune că trăiesc binișor spre bine, în sensul că au un PIB-PC peste media națională. De București nu mai vorbim pentru că, vorba aia, cine-mparte, parte-și face. Deși Uniunea Europeană ne-a tot dat bani pentru a reduce diferențele dintre regiuni, în ultimii 12 ani ele s-au adâncit continuu. Din „vechiul regat”, doar județul Ilfov, situat în imediata apropiere a Bucureștiului are un PIB-PC peste medie. Toate celelalte 6 județe sunt din Ardeal: Cluj, Timiș, Arad, Hunedoara, Sibiu, Brașov, Alba și Bihor. Argeș, Prahova sau Constanța le suflă în ceafă, situându-se în apropierea mediei naționale. Iașul nostru, cât de motor economic regional ar fi, se află în preajma cifrei de 80% din media națională, depășit de județe precum Galați, Mureș sau Gorj. În Botoșani, Vaslui, Călărași și Giurgiu, puterea de cumpărare este cea mai scăzută din țară, iar Suceava, Neamț sau Vrancea nu stau nici ele cu mult mai bine.
Ne-a depășit chiar și Alba
Pe la jumătatea anilor ’90, județul Alba era un caz social. Minele se închideau una după alta, șomajul bătea record după record, iar orașele se goleau, lumea îndreptându-se din nou spre sapa și hârlețul bunicilor. Măcar să aibă ce mânca. Acum, Alba ne salută din mers ca nivel de trai. De ce? De unde disparitatea asta?
Motive pentru care județe de care abia am auzit ne-au depășit și continuă să se distanțeze de noi sunt multe. Cel mai la îndemână ar fi cel politic, respectiv apartenența primarului din municipiul reședință de județ sau a președintelui Consiliului Județean. Ar fi o explicație simplă, dar falsă. Sunt puține orașele și județele care să nu-și fi schimbat de 30 de ani orientarea politică. De fapt, le numeri pe degetele de la o mână și-ți mai și rămân. Bucureștiul a fost de dreapta, acum e de stânga. Cluj-Napoca a fost naționalist, acum e de dreapta. Timișoara a fost un oraș țărănist, acum e liberal. N-am avut impresia că economia vreunui oraș sau județ s-a comportat precum valurile mării, urcând sau coborând după culoarea majorității.
Explicația: autostrăzile
Alba, de exemplu, a beneficiat din plin de faptul că se află la intersecția a două autostrăzi: A1 și A10. Niciuna nu e gata 100%, dar A1 mai are puțin până să fie o lungă panglică continuă de asfalt până la frontieră. Firesc, oamenii de afaceri s-au orientat rapid. Vrei profit maxim? Trebuie să fii primul în zona de viitoare dezvoltare efervescentă. Sibiul se află și el pe o autostradă, iar francezii de la Renault cer zilnic autostrada care să traverseze munții până la… Sibiu, firește. De asta și alt gigant automobilistic, Continental, și-a extins anul trecut investiția din Sibiu. Continental are o fabrică și la Iași, dar aici construiește doar un centru logistic și IT. Nu-și permite să riște pe producție fizică, pentru că nu are cum să o transporte eficient. De Arad nici nu mai spunem, că reședința județului se află la doar 50 km de frontieră și se află chiar pe autostradă.
Parcuri industriale
Aflat în afara legăturilor rutiere majore, Brașovul a pariat pe dezvoltarea imobiliară bazată pe fosta platformă industrială, pe business service, pe faptul că o bună parte dintre locuitori vorbesc, pe lângă română, și maghiara sau germana, ca și pe amenajarea de parcuri industriale. Și, evident, pe turism. Le-a ieșit. Apropo de parcuri, în Prahova sunt 15, în Cluj – 11, iar în Brașov – 10. Câte parcuri industriale funcționale sunt în județul Iași? Dacă n-ar exista Miroslava, am spune că zero. Prahova beneficiază și de apropierea geografică de București. CFR își reglează circulația trenurilor spre Capitală în funcție de orarul navetiștilor prahoveni. Constanța este și ea un județ pregătit pentru sprint, beneficiind atât de prezența portului, cât și de cea a unui centru universitar semnificativ.
Una din trei
Pe scurt, atuurile economice majore sunt infrastructura de transport, nivelul de pregătire al forței de muncă și, nu în ultimul rând, inițiativa administratorilor publici, dincolo de apartenența lor politică. Infrastructura Iașului este nesemnificativă, iar inițiativa publică este abia la început. Avem doar creiere, pe care le exploatăm la maxim. E atuul care ne-a făcut motorul Moldovei. Dacă Alexandru Ioan Cuza ar fi făcut universitatea la Roman, am fi murit de foame.
