Costel Enache, încercând să-și motiveze jucătorii care au mai rămas la club. Poli Iași, departe de lumea dezlănțuită a fotbalului

D’ale vedetelor

Imediat după retrogradarea Politehnicii în Liga a doua, pe stadionul din Copou s-a lăsat liniștea. Absolut toți jucătorii străini care compuneau lotul condus ultima oară de Nicolo Napoli și-au cumpărat bilete de avion, plecând care încotro, cât mai departe de arena în care evoluaseră execrabil. S-au refăcut componențele comitetelor și comisiilor directoare din club, că doar în asta stă forța și valoarea unei echipe. În locul lui Napoli a venit Costel Enache. Să vedem însă ce impresii are la primele contacte cu echipa din dealul Copoului. (pamflet)

  • E frumos la Iași, nu zic nu, abia am făcut câteva ture prin oraș, să mă reacomodez cu terenul, să văd cam ce oferte sunt pe piața cluburilor de noapte. Am văzut câteva talente promițătoare, multe dintre ele cu evoluții apreciate în prima ligă a campionatelor ale căror partide se dispută exclusiv în nocturnă. Dar să revin la băieții mei de la Poli. Subțire, frate! Am rămas cu vreo cinci – șase rătăciți, toți băștinași care, cine știe, n-or fi găsit la timp ușa de evacuare din vestiar. Dacă le-a fost lene să fugă din curtea Politehnicii, vă dați seama că nu sunt în stare nici de un sprint mai ca lumea pe teren. Problema e că peste nici o lună începe campionatul și eu nu am decât o jumătate de lot la dispoziție. Băieții au motivație, au ceva chef de meci, dar nu pot juca fără rezerve. Hai să zic că mai prind vreun junior de perciuni și-l bag titular în echipa mare, să ne iasă la număr pe foaia de arbitraj, dar cine știe, mă mai trezesc cu ăia de la Protecția Copilului care or să mă acuze de rele tratamente asupra minorilor, gen expunere la umilința unui 14 – 0 de la Șomuz Fălticeni. În rest, priveam vestiarul și nu-mi venea să cred. Toți stranierii au plecat și n-au lăsat nimic amintire. Ba, stai. Totuși, ceva am găsit: o bancnotă de 10 euro rătăcită pe sub o bancă. Am fost la un prăvălier specializat, mi-a pus-o frumos în ramă, iar eu am instalat-o pe peretele sălii în care țin discursurile motivaționale. Îmi adun băieții și îi pun să privească bancnota aia până le dau lacrimile. Unii se apropie și pupă sticla tabloului, zici că sunt la Arsenie Boca. Sper să le arăt astfel de ce merită să joci fotbal la Iași. Gloria trece, dar banii rămân! La fel ca și amărâta aia de bancnotă! A rămas în sanctuarul fotbalului ieșean, sub tribuna a doua a stadionului. E un semn al revirimentului, o să vadă toți dușmanii noștri! Bine ar fi să găsim și în ziua de salariu alte câteva astfel de însemne ale prosperității clubului!

Enache (foto, pamflet): Hai, băieți, înviorarea! Vorba aia, cine se scoală de dimineață, înseamnă că joacă la matineu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.