Constructorii pieţei imobiliare. Cheşcu, îngrijorat de starea infrastructurii depozitului său bancar

Satiră cu ștaif

La Iaşi, macaralele argintii au început din nou să râdă în soare, în special în curtea marilor dezvoltatori imobiliari Gheorghe Cheşcu şi Cristin Zamosteanu. Proiectele celor doi constructori încep să prindă contur în mai multe zone ale oraşului. Fie că e vorba de ansambluri de locuinţe sau clădiri de birouri, se pare că afacerile în domeniu au renăscut după stagnarea înregistrată în anii de criză 2008 – 2012, când bula imobiliară s-a volatilizat aproape peste noapte. Mai multe despre spiritul de meşteri Manole al celor doi ctitori am aflat trăgând cu urechea la o discuţie purtată pe un şantier din buricul târgului.

Cristin Zamosteanu: Ce bine că ai venit, Gicule, abia aşteptam să-ţi arăt mistria mea cea nouă. Ia uite aici, marfă de calitate, chinezească. Îţi ridică singură trei nivele în două zile, o minune a tehnicii, totul e să îi schimbi bateriile la timp.
Gheorghe Cheşcu: Nu prea am încredere în chinezării. Am văzut şi eu în Shanghai blocuri de zece etaje făcute într-o săptămână, dar prăbuşite ca nişte cărţi de joc doar pentru că trântise unul uşa mai tare la lift. Zău, ca unul care a pornit în afaceri cu articole de uz casnic, m-am fript cu performanţele tehnice ale chinezilor.

Eh, eşti prea sensibil! În branşa noastră, a constructorilor, trebuie să ai nervi de fier – beton. Bine, aşa am şi eu slăbiciunile mele, câteva superstiţii. De pildă, uite clădirea asta de birouri din faţa noastră. La fiecare nivel pe care-l ridic, zidesc în perete un teanc de euro. Aşa îmi apare în vis chestia asta, precum Meşterului Manole.
La faza asta eşti cam naiv, Cristin, dă-mi voie să-ţi spun. Teancul de bancnote trebuie să-l îndeşi în altă parte, nu îţi spun unde, că după aia îmi strici combinaţiile.

Ştiu ce vrei să spui, am şi acolo oameni şi mai superstiţioşi decât mine, dar care, în loc să scuipe-n sân, îşi umezesc degetele pentru un numărat eficient şi rapid. Oameni cu frică de Dumnezeu, ce să-i faci…
Aşa e. Uite, mă grăbesc acum, mă aşteaptă un transport agabaritic de yale la magazinul de la Flora, dar o să mai trec pe la tine. Ce-i drept, îmi place clădirea la care lucrezi. Ce faci aici, apartamente sau birouri?

Gicule, pe bune dacă ştiu la ce va folosi mastodontul ăsta. Despre treaba asta, dacă vor fi apartamente sau birouri, numai arhitectul poate să-ţi dea detalii. Dacă vrei, totuşi, răspunsul meu, atât pot să-ţi spun ce vreau să fac aici: bani.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *