Carieră dusă pe apa Siretului. Grigore Crăciunescu, sperând ca ulciorul să mai meargă o dată la apă

Caterincă de Bahlui

Se pare că ursitoarele în politică n-au fost prea darnice cu Grigore Crăciunescu, fostul deputat şi primar PNL al Paşcanilor trăgând acum ponoasele activităţii sale administrative din fruntea urbei de pe Siret. După problemele deja cunoscute cu integritatea de parlamentar, soldate cu o condamnare la un an şi zece luni de închisoare cu suspendare, Crăciunescu mai are de plătit primăriei pe care a condus-o o amendă de 17.500 de lei, iar, recent, a fost dat în judecată şi de actualul primar care îi cere să plătească o serie de daune patrimoniale. Prin urmare, fostul lider liberal i-ar fi fost mult mai bine dacă nu-şi transforma cabinetul stomatologic în cabinet parlamentar. Dar, despre cum priveşte acesta evoluţia evenimentelor, aflăm mai multe din jurnalul său personal.

– Iaca nu mai ştiu cine mi-a extras măseaua de minte, dar, dacă îmi aduce aminte care mi-a făcut pocinogul ăsta, mă duc şi-i frec un pic maxilarul. Păi, dacă aveam puţină minte, nu m-aş fi băgat în politica asta care m-a lăsat complet ştirb. Dar n-am avut ce face şi am ascultat îndemnul unora de pe la Iaşi care mi-au zis: „Domnu’ doctor, dacă tot eşti bun de gură, sigur vei avea succes ca parlamentar”. Şi uite-aşa, anesteziat de jocurile astea de cuvinte, m-am băgat în politică, acolo unde chiar că trebuie să ai măselele tari. Din păcate, s-a întâmplat ca-n Biblie. După mandatele de primar şi deputat, m-a apucat plânsul şi scrâşnetul dinţilor, mai ceva ca-n infern. Că doar eu n-am fost băiat rău, dar m-a stricat anturajul. E fix ca la dinţi, că doar mă pricep şi ştiu ce spun! Un dinte cariat îi va strica şi pe cei de alături, cât or fi ei de sănătoşi şi puternici. Aşa a fost şi la mine. Mai întâi a apărut în smalţ o gaură mică, apoi alta, după care s-au tot lărgit şi au intrat pe acolo tot felul de microbi, unul dintre ei fiind şi cel al lăcomiei. Iar ăsta sapă, tată, nu e de glumit cu el. Zici că nu or să fie probleme cu el, dar te trezeşti într-o zi că ţi-a ajuns la nerv şi parcă simţi că o iei razna de durere la fiecare atingere. Iar dacă te atinge şi vreo condamnare, apoi atunci să te ţii nevralgie de te urci pe pereţii tribunalului. Tu tot încerci să plombezi gaura cu vreo relaţie, vreo pilă, dar nimic, nu se prinde nici una. Nu-ţi mai arde de nimic, aşa că, până la urmă, cel mai bine e să îi scoţi pe toţi şi să-ţi pui o placă gospodărească, să nu-ţi mai fie jenă când deschizi gura în lume. Oricum, noroc că sunt stomatolog şi pot să mă ocup singur de mine. Vorba aia, şi-n politică, şi personal, tot ce am făcut a fost cu mâna mea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.