2018, fișa ideală de parcurs: 5 proiecte capitale pentru Iași

Metropola

Periodic, Comisia Europeană face un așa-numit „eurobarometru”, un sondaj de opinie pentru a vedea câtă încredere au locuitorii diverselor țări în instituțiile europene și în construcția europeană în ansamblu. E o modalitate de a verifica în ce măsură politicile europene au impact pozitiv asupra cetățenilor. La ultima verificare, media europeană era de 42% încredere în Uniunea Europeană. În România însă, gradul de susținere a Europei unite era de 57%, în timp ce susținerea față de Parlament sau Guvern era în jur de 30%. De fapt, în orice țară membră UE, susținerea pentru construcția europeană este superioară celei pentru instituțiile naționale. Analiștii explică susținerea superioară a UE în țările nou intrate, cum e și România, mai ales prin efectul pe care banii europeni îl au asupra condițiilor de viață. Cu bani europeni se asfaltează, se subvenționează agricultura, se cumpără echipamente medicale și tot așa. Mai adăugați la asta faptul că 81% dintre români apreciază libera circulație ca prioritate fundamentală a UE, iar rețeta este completă. Până la urmă, ăsta e adevărul. Ne place în UE pentru că putem pleca ușor în străinătate și pentru că UE ne dă bani.

Ce ne trebuie?
Mai există însă și efecte secundare ale acestei stări de lucruri. Iar principalul efect este creșterea așteptărilor publice. Vă mai amintiți cum era prin 2000? Un subiect precum faptul că la Dolhești se asfaltează ulițele satelor era deschidere de ziar. Acum e banal. Ieșenii au ieșit „afară”, au văzut cum este și așteaptă același lucru și acasă. Suntem europeni, nu? Nu mai merge să păcălești electoratul cu panseluțe și plombe în asfalt. Așteptările sunt tot mai mari și tot mai complexe. Dacă vrem o „țară ca afară”, apoi autoritățile noastre chiar trebuie să se dea peste cap. Așa că vom vorbi azi pe scurt despre ce ne trebuie în anul ce tocmai a început. Ce-i lipsește Iașului și cine trebuie să le facă? Peste doi ani vom vota din nou, iar ștampila poate fi o armă formidabilă.

Drum și terminal
De mai bine de un an, conducerea aeroportului, oricare ar fi ea, spune că s-a ajuns la limită. Cel puțin o dată pe săptămână apar postări pe Facebook reclamând aglomerația din terminalele aeroportului sau cozile de mașini de pe Moara de Vânt. Ceva trebuie făcut și încă repede, pentru ca aeroportul să nu fie sufocat de propria dezvoltare. Iar mingea se află în terenul Consiliului Județean și, parțial, al Primăriei. Prin 2015, conducerea de atunci a aeroportului a cerut Primăriei să construiască un nou drum spre aerogară, plecând de la Ciric. O variantă era prin construirea unui drum în zona de sud a lacului Veneția, cu acces dinspre Doi Băieți. A doua, construirea unui viaduct peste lac și descărcarea traficului pe Moara de Vânt. Ambele variante prezintă însă o problemă majoră: cum ajungi la Doi Băieți sau pe Moara de Vânt, printr-un oraș deja supraaglomerat? Mai avea și CJ un proiect, de construire a șoselei de centură Nord, pe structura actuală a drumurile județene existente. Aici, problema era cea a finanțării, banii urmând să vină de la București, în condițiile în care Guvernul nu are în plan pe termen scurt această investiție.

Sensuri inversate
Primăria a răspuns cu propria variantă, mult mai complexă, dar mai sigură. Sensurile de mers pe Splaiurile Bahluiului ar urma să fie inversate. Asta ar permite ca din Păcurari să poți ajunge rapid în Metalurgie, pe partea stângă a râului. De la podul Sf. Ioan, cel de după Metalurgie, ar urma să se construiască un drum spre linia de tramvai din Dancu, care să iasă lângă Hotel Basarabia, iar de acolo, peste deal, la aeroport. În această variantă, din Păcurari la aeroport ai putea face doar 10-15 minute. Pare fantastic, dar e perfect realizabil. Iar anul acesta ar trebui să avem măcar proiectarea scoasă la licitație, ca anul viitor să putem construi și drumul. Nu mai spunem că această soluție ar duce și la descongestionarea șoselei Păcurari, că se înțelege de la sine.

Terminale unite
Iar asta, pentru că deja traficul pe aeroport este deosebit de intens și promite să mai crească. Aeroportul nostru a depășit deja milionul de pasageri anual. Limita optimă de exploatare a terminalelor existente la aeroport este ceva mai mult de jumătate din această cifră, iar un milion de pasageri este cam maximul pe care îl pot duce. De doi ani se vorbește la CJ de construirea unui nou terminal, care să poată „prelucra” două milioane de pasageri anual, cifră considerată ca maximă pentru aeroportul nostru. Nici măcar nu e complicat. E suficient ca actualele terminale T2 și T3 să fie unite, prin pereți metalici pe o fundație ușoară și să fie reamenajat spațiul interior. Ieftin și rapid, perfect realizabil în decurs de un singur an calendaristic de la demararea lucrărilor. De fapt, T3 a fost construit de la zero în doar 8 luni.

Zona cargo
Că tot am vorbit de noul drum spre aeroport, construirea acestuia, extinderea capacității de transport a aeroportului și amenajarea de către Aerostar SA Bacău a unei baze de întreținere a aeronavelor, proiect deja demarat, ar permite și realizarea vechiului vis al conducerii CJ: transformarea aerogării într-una mixtă, de pe care să plece și aeronave de pasageri, dar și aeronave de transport. În lipsa autostrăzii, existența zonei cargo ar permite expedierea pe calea aerului a 300 de tone de marfă zilnic. Nu pare mult, dar dacă aceste 300 de tone sunt de microprocesoare sau componente electrice ar fi o gură de oxigen fantastică pentru industria ieșeană. Nu în ultimul rând, ar permite unor fabrici să renască și să genereze locuri de muncă pentru absolvenții facultăților de automatică și calculatoare sau de inginerie electrică, energetică și informatică aplicată.

Parcuri industriale
Iar de aici pleacă și alte avantaje. CJ are în lucru deschiderea unui parc industrial la Lețcani, iar Primăria vrea să facă același lucru pe platforma CUG. Miroslava are deja un parc industrial și altul în pregătire. Doar că nu e suficient să amenajezi platforme betonate și să tragi utilitățile până la parc, trebuie să-l și umpli, cu fabrici construite de investitori străini. Construirea unei fabrici nu mai reprezintă acum cine știe ce investiție: o platformă de beton, niște pereți de tablă, un acoperiș sub care pui utilajele și gata. Existența parcurilor industriale, combinate cu posibilitatea de export a unor produse cu valoare adăugată mare pe calea aerului ar atrage investitorii ca borcanul de miere. Exact asta s-a întâmplat la Cluj-Napoca, unde nu există zonă cargo la aeroport, dar există șosele. În trei parcuri industriale au fost create 10.000 de locuri de muncă dintr-un foc. În plus, se încasează bani frumoși la bugetul local din chirii, chiar dacă acestea nu sunt foarte mari: 3 euro/mp lunar pentru spații de producție, 5 euro/mp lunar pentru spații de birouri și 0,6-2 euro/mp anual pentru terenuri, în funcție de valoarea investiției și de numărul de locuri de muncă create.

Șosea de centură
Firește, nu se poate exporta producția a trei parcuri industriale exclusiv pe calea aerului. Tocmai de aceea este absolut necesară și finalizarea șoselei de centură, cel puțin pe varianta destinată traficului greu. Reabilitarea Drumului Hoților în regim de șosea de centură și construirea parcului industrial de la Fortus se potrivesc ca șurubul și piulița. Chiar dacă Guvernul se tot frăsuiește că nu sunt bani atunci când ai noștri cer șoseaua de centură, ea trebuie făcută. Mort-copt, ea trebuie realizată, în tandem cu parcul industrial de la CUG. Dacă nu se poate altfel, pe banii Primăriei sau printr-un credit extern. Iașul are încă loc să se împrumute, iar șoseaua de centură este genul de investiție care aduce bani din plin. Indirect, dar îi aduce.

Plan de transport
Șoseaua de centură ar scoate în sfârșit traficul greu din oraș și ne-ar permite să răsuflăm nițel. Într-un Iași fără tiruri, am putea gândi în sfârșit și un transport public eficient. Autobuzele și tramvaiele ar trebui să se strecoare doar printre autoturismele ieșenilor, nu și printre cele venite din alt județ sau printre camioane grele. Sfârșitul acestui an ar fi termenul cel mai potrivit pentru demararea noului plan de transport local. Iar toate acestea sunt lucruri care pot fi făcute sau măcar demarate în 2018.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *