Școala de fii de militari, liceul din Copou, primul din armata română. Înființat prin Înalt Decret Regal, desființat de comuniști

Metropola

Pe când eram copii exista obiceiul ca în clasa a VIII-a să vină la școală medici, ofițeri din diverse arme și servicii și alții care își prezentau elevilor oferta educațională. Ți se explica ce înseamnă să urmezi o carieră militară, ce presupune să lucrezi la SRI, să urmezi un liceu sanitar sau să fii polițist. Atunci am auzit prima oară de ideea de liceu militar, care oferea avantajul că ieșeai din el deja gradat, deci când te chema la armată nu erai un simplu răcan. Dezavantajul era că cel mai apropiat liceu de soiul ăsta era tocmai la Câmpulung Moldovenesc și chiar ne-a mirat. Nu de alta, dar la Iași găseai licee de tot soiul, numai pentru tinerii care voiau să devină militari sau polițiști, nu. Asta, deși, plimbându-vă pe Copou nu se poate să nu fi văzut, lângă Academie, o clădire frumoasă, aducând cu vechiul Palat Domnesc, pe frontispiciul căreia scrie „Școala de fii de militari”. Ce e cu dânsa și cum de a dispărut învățământul militar ieșean vom vedea și noi împreună astăzi.

Cu o durată de trei ani
Germenii armatei române moderne au fost puși de Regulamentele Organice introduse de armata rusă de ocupație în Moldova și Țara Românească pe la 1830. Vorba vine armată, că în Moldova ea abia avea vreo 1.500 de militari, iar în Muntenia nu depășea 5.000. În armata Moldovei erau 43 de ofițeri de infanterie și artilerie și încă 15 de cavalerie. Gradații, numiți după model rusesc polcovnici, parutcici ori praportcici, erau pregătiți direct de armata rusă. Cu timpul însă, armata a evoluat, așa că la 1857 devenea necesară și se înființa la Iași, Școala Militară, cu o durată de trei ani. Da, funcționa fix în clădirea de care vorbeam mai sus. După doar 15 ani, Școala Militară s-a mutat la București, iar pe sediul din Iași s-a montat placa pe care o vedem și acum. Școala militară ieșeană, care pregătea toate gradele necesare armatei, a devenit Școală de fii de militari, care pregătea doar subofițeri. I se spunea „de fii de militari” pentru că aceștia beneficiau de învățământ gratuit, urmărindu-se formarea unei caste militare naționale, dar nu erau excluși nici copiii de civili. Doar că aceștia plăteau.

Cu întreruperi
Școala fiilor de militari a funcționat cu întreruperi. O primă întrerupere a fost în 1877-1878, când în Războiul de Independență au participat și cadrele de comandă ale școlii și personalul didactic militar. Era nevoie de ofițeri cu experiență. O nouă întrerupere a fost provocată de primul război mondial. Școala, redenumită la 1909 „Liceu militar”, a fost mutată la Dorohoi, iar sediul său ieșean a fost destinat utilizării de către comandamentul aliaților ruși. O bună parte din personalul de comandă și didactic fusese de altfel mobilizat pe front. Din nou, țara avea nevoie de orice ofițer disponibil.

„Școala de fii de militari” a fost înființată în 1872. Pe urmă, i s-a spus mai simplu, Liceul Militar. Printre absolvenți s-a numărat și Constantin Sănătescu, numit de regele Mihai prim-ministru al României, la 23 august 1944. Școala nu era însă destinată exclusiv militarilor. Au învățat aici Henri Coandă sau scriitorii Emil Gârleanu și Jean Bart. Clădirea este acum a Spitalului Militar din Copou

Desființat de comuniști
Liceul a revenit la Iași în ianuarie 1919, fiind prima unitate de învățământ militar redeschisă după război. Nu avea să mai funcționeze însă multă vreme. O nouă întrerupere a cursurilor, dorită a fi doar provizorie, a avut loc în 1943, pe măsură ce situația armatei române pe front se înrăutățea și începea marea retragere. Se știe că nimic nu este mai etern decât provizoratul. În 1944 nu se mai punea problema învățământului militar la Iași, câtă vreme orașul însuși ajunsese pe linia frontului. Pe urmă, tăvălugul sovietic a ras totul. Ocupată de ruși, țara a început să fie organizată după model sovietic. Iar unul dintre primele lucruri pe care l-au făcut comuniștii a fost să distrugă tot ce mai putea aduce aminte de orânduirea tradițională a României. Ca urmare, în perioada 1947-1949, liceele militare din toată țara au fost pur și simplu desființate. Ofițerii armatei regale române erau considerați a priori contrarevoluționari și reacționari, deci nu se putea avea încredere în capacitatea lor de a pregăti ofițeri comuniști.

În alte orașe
Fiind totuși necesare, liceele militare au fost reînființate începând cu 1949, când s-a deschis Școala Medie Militară nr. 1 de la Roman, mutată succesiv la Predeal și Breaza. Pe urmă s-a mai deschis o școală de marină la Galați, încă un liceu militar la Câmpulung, altele la Alba Iulia sau Craiova. Liceul militar ieșean nu avea să mai fie înființat însă niciodată.

Logica schimbării
Cu timpul, nici nu s-a mai pus problema. Odată cu schimbarea macazului în 1989 și reorientarea țării spre vest, s-a schimbat și inamicul și, implicit, doctrina militară a țării. Efectivele staționate în Moldova au fost reduse, pentru că nimeni nu ține multe trupe în imediata apropiere a frontierei amenințate. Iașul găzduia cândva comandamentul Corpului 10 Armată, echivalent cu trei divizii. Acum, e sediul Brigăzii 15 Infanterie, echivalentul unei treimi de divizie. De fapt, în Iași nu e staționată nici măcar o brigadă, și nici chiar un regiment, ci doar un batalion, 151 Infanterie „Războieni”. Asta, atunci când „Lupii Negri” nu sunt plecați prin Afganistan sau altundeva. Și atunci, la ce să mai înființezi un liceu militar aici?

Armată de profesioniști
De altfel, doctrina noastră militară actuală nu se mai bazează pe o armată numeroasă, care să cuprindă toți bărbații capabili să poarte armă, ci pe o structură mică și mobilă. Armata română cuprinde doar 73.000 de militari activi și 80.000 de rezerviști, în condițiile în care anual peste 100.000 de tineri împlinesc vârsta de recrutare. Or, din nou, pentru 73.000 de militari, cele cinci Colegii militare naționale existente acum sunt suficiente. Pentru cel ieșean nu mai este loc și probabil nici nu va mai fi vreodată.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *