Frăția parteneriatelor, ultima modă culturală la Iași. Grup directorial la masa care nu-i mai încape

Râs cu plâns

De la o vreme încoace, în lumea culturală ieșeană a apărut un fenomen bizar: încheierea de parteneriate fără număr între instituțiile culturale din târg. E o întreagă nebunie a parteneriatelor. Opera Română face parteneriat cu Școala Populară de Arte, Casa de Cultură a Studenților cu Ateneul Național, Ateneul Național cu Opera Română etc. O groază de hârtii semnate și prezentate la conferințe de presă cu alura unor contracte încheiate cu La Scala din Milano sau Covent Garden. Dar mai multe despre această modă a înfrățirilor pe acțiuni culturale minore am aflat chiar de la șefii din cultură. (pamflet)

Andrei Apreotesei, manager Ateneul Național – Iubesc parteneriatele! De la prima oră a dimineții, mă gândesc cu cine să mai semnez o hârtie, unde să mai pun ștampila. Uneori, stau și mă întreb cum de a existat Iașul cultural fără parteneriate. Cum puteai scoate o trupă de teatru să joace în parc fără, de pildă, un parteneriat cu paznicul parcului? Acum avem parteneriate, convenții, acorduri, contracte cu tot ce mișcă în orașul ăsta. Ăsta e viitorul culturii ieșene: pixul și hârtia pregătite măcar pentru un proces – verbal de predare – primire a produsului artistic.

Andrei Fermeșanu, director artistic Opera Română – Actele sunt foarte importante în procesul de creație artistică. Bine, ele sunt importante și în procesele penale, dacă e să o pomenim aici pe fosta șefă. Și nu, nu mă refer la actele unei piese de teatru sau ale unei opere. Alea nici nu mai contează. Important e să semnăm cât mai multe hârtii. Ăsta e visul meu, să interpretez paragrafele contractelor mai cu talent decât partiturile vocale. Noroc cu ceilalți directori de cultură din Iași, au aceeași vocație!

Vlad Baba, director Școala Populară de Artă – Pe mine mă știți, sunt așa, mai show man! Adică îmi place să mă dau în spectacol, asta e meseria mea. Nici nu-mi bag capul cu parteneriatele. Le-am externalizat, așa că ele sunt întocmite de o firmă specializată. Nu mă întrebați câți bani le dau, important e că își fac treaba. E posibil să ajungem la o producție de zece parteneriate pe zi. Chiar mă gândesc să deschid o școală populară de parteneriate. E o meserie de viitor, de ce nu?

Vlad Baba (foto stânga, pamflet): Andrei, eu zic să facem un parteneriat pentru o masă mai mare, nu vezi că nu mai încăpem în fața presei?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *