Marea controversă PRO sau CONTRA avorturi a revenit în vremea pandemiei

Metropolis

Uitându-ne în jur, cu toții vedem efectele pe care le produce epidemia de coronavirus. În ultima vreme, aproape că ne-am plictisit aflând în fiecare zi de alt domeniu al vieții noastre care a fost afectat de epidemie. Iar unele efecte sunt de-a dreptul surprinzătoare. Afectează direct doar pe unii, dar par să arate că la sfârșit nimeni nu va putea spune că nu a fost vizat, într-un fel sau altul de boală. Printre altele, am aflat că niciun spital și nicio clinică din țară, de stat sau privată, nu mai face avorturi la cerere. Cunoaștem cu toții disputa inepuizabilă dintre cei care apără dreptul femeii la decizie în ceea ce o privește și cei care consideră că fătul nenăscut ar trebui să fie excepția. E o dispută fără sfârșit, așa că nu o vom aborda. Nu de alta, dar medicina nu s-a hotărât încă din ce moment începe viața efectiv, deci în ce punct „produsul de concepție” depășește stadiul unei simple aglomerări de celule. Dar avortul reprezintă pentru țara noastră un fenomen-problemă. Afectează sănătatea publică, piața muncii, sistemul de pensii și cine știe mai câte domenii. Iar periodic, așa-numitele marșuri pentru viață readuc problema în dispută. Cât de gravă este, obiectiv vorbind?

Atitudine fluctuantă
România a avut o atitudine fluctuantă față de avort. Sub influența Bisericii, el a fost inițial interzis. Era permis doar în cazuri medicale grave și… pentru fetele de stradă. Așa a fost de la primele legislații penale adoptate la începutul secolului al XIX-lea pe vremea lui Caragea și până la căderea monarhiei, după război. În 1957, el a fost legalizat, comuniștii invocând faptul că interzicerea lui reprezenta o moștenire burgheză de care noua societate trebuia să se dezbare. În lipsa unor metode contraceptive și în condițiile unei educații sanitare proaste a populației, decretul din 1957 a avut ca efect creșterea accelerată a numărului de avorturi. În 1959, ajunsese la vreo 600.000. În 1965, se depășise cu mult pragul de un milion. Mai exact, statistica menționează cifra de 1.115.000 avorturi la cerere.

Decretul lui Ceaușescu
De la această cifră a plecat și decizia de adoptare a celebrului decret 770/1966, prin care avortul era interzis, cu excepția sarcinilor rezultate în urma violului, a celor apărute la femei de peste 45 de ani sau a femeilor cu handicap. Efectele au fost multe, și bune, și rele. Pe termen scurt, numărul copiilor a crescut brusc. Pe termen mediu, s-a revenit la situația anterioară, pentru că femeile au început să apeleze la metode contraceptive. Cum pastilele necesare lipseau din farmaciile noastre, iar prezervativele erau rare, a înflorit contrabanda și a apărut fenomenul avorturilor provocate ilegal. În 1970, se revenise la cifrele anterioare ale natalității: în țară s-au născut 427.000 de copii, dintre care 17.500 la Iași. Deși avortul se pedepsea penal, atât pentru persoana care îl provocase, cât și pentru mamă, numărul întreruperilor de sarcină a rămas ridicat: aproape 300.000 în 1970, din care 11.300 la Iași.

Avorturi ilegale
Numărul nașterilor a continuat să scadă, pe măsură ce situația economică a României se agrava. Iar aceasta, în pofida măsurilor dure luate de regim, care ajunsese să oblige femeile la controale ginecologice periodice pentru depistarea oricărei sarcini incipiente sau a oricărei urme de avort provocat, iar pe tinerii necăsătoriți, la plata unei „taxe de celibat”. În 1989, numărul nașterilor scăzuse sub 400.000, iar cel al avorturilor se cifra la aproximativ 200.000. Pentru fiecare doi copii născuți, unul era avortat. La Iași, situația era de-a dreptul dramatică, numărul avorturilor aproape egalându-l pe cel al nașterilor: 16.450 de copii născuți și 12.500 de avorturi.

După Revoluție
Pe parcursul celor 23 de ani de existență a decretului 770, numărul total al femeilor care muriseră în urma unor avorturi ilegale s-a ridicat la aproape 10.000. Tragedia reprezentată de aceste decese în urma unor sarcini nedorite a făcut de altfel ca avorturile să fie legalizate din nou, imediat după 22 decembrie 1989. Efectul imediat a fost creșterea exponențială a numărului de avorturi. În 1990, au fost 992.000 la nivelul întregii țări. Totuși, este de remarcat faptul că numărul lor a fost totuși mai mic decât cel înregistrat în 1965.

Procentual, mai puține
Deși dezbaterile din spațiul public pe acest subiect sunt acerbe, cifrele par să indice că avorturile nu reprezintă acum o problemă mai gravă ca oricând altcândva. Dimpotrivă. Acum 5 ani, în România s-au născut 185.000 de copii, fiind înregistrate 78.400 de avorturi. Procentual, mai puține întreruperi de sarcină la numărul de nașteri decât în 1989, când avortul era interzis. În cazul Iașului, situația este chiar mai bună. Doar o sarcină din cinci se finalizează cu un avort: la 8.400 de copii născuți în 2014, doar 2.000 de avorturi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *