10 milioane de euro pentru 10 săli de operație moderne

Calcul la rece

Se știe că statul este cel mai prost administrator. Te jumulește de bani de-ți merg fulgii, iar pe urmă stă cu ei în brațe, neștiind la ce să-i folosească. Iar atunci când vrea să te ajute, mai mult te încurcă. Ronald Reagan spunea cândva că cele mai înspăimântătoare cuvinte pentru un antreprenor ar fi: „Sunt de la Guvern și am venit să te ajut”. Râdem, glumim, dar pare-se că avea dreptate. Dar de ce ne-am enervat noi așa, deodată? Păi, ne-au căzut ochii acum vreo săptămână pe raportul Curții de Conturi, care s-a uitat oleacă prin contabilitatea Ministerului Sănătății. Noroc că Văcăroiu are ficatul tare, iar inima și mai tare, că putea să facă infarct. În perioada 2011 – 2015, deci în doar cinci ani, Ministerul Sănătății a reușit „performanța” de a pierde o jumătate de miliard de euro, bani europeni care au rămas neaccesați, de deștepți ce au fost miniștrii și subordonații lor. Mai mult, în conturile ministerului au zăcut în medie în fiecare an câte 180 milioane de lei, nefolosiți, deși toate spitalele din țară țipau că le trebuie echipamente noi. La sfârșitul lui 2015, disponibilul din conturile ministerului ajunsese la 522 milioane de lei, bani cu care s-ar fi putut cumpăra 72 de aparate RMN de ultimul tip. Apoi, cum să nu te enervezi?

Cea mai modernă
Ne-am adus aminte de chestia asta citind o știre, de altminteri pozitivă. Spitalul nostru de Neurochirurgie a ajuns să aibă cea mai modernă sală de operații din sud-estul Europei, după instalarea unui sistem de imagistică chirurgicală pentru operații la coloana vertebrală. Cu ajutorul acestuia au și fost făcute primele operații, iar chirurgilor aproape că le-au tremurat mâinile pe bisturie de emoție, văzând cu ce aparatură se poate lucra și la noi. Respectivul aparat este, vorba unui medic, „maximul posibil astăzi în lume”. Am mai avut noi ocazia să spunem că, dacă mulți medici pleacă în străinătate atrași de salariile mai mari, mulți alții ar sta cu plăcere în țara lor dacă ar avea cu ce să lucreze. Dar, una caldă, alta rece. Aparatul de care vorbim nu este al spitalului, ci doar împrumutat, pentru o perioadă de zece zile, cât să stârnească poftele ascunse ale neurochirurgilor ieșeni. Un fel de reclamă pe viu, să spunem așa.

Va fi luat cu un milion
După una caldă și alta rece, urmează totuși alta caldă. Entuziasmul medicilor pare să se fi transmis și la nivelul Consiliului Județean, în subordinea căruia se află Spitalul de Neurochirurgie. Conform legii, achiziția de aparatură pentru spitale cade în sarcina unității administrative care-l supervizează și a Ministerului Sănătății. Cu onor ministerul, ne-am cam lămurit. Șefii CJ au promis însă că vor grebla prin buget suma de un milion de euro necesară achiziționării aparatului respectiv, actul urmând să fie perfectat până la sfârșitul anului. Firește, acest lucru va însemna că se va tăia din altă parte. Un kilometru de drum județean ar putea să rămână la fel de ciuruit ca și până acum. Dar parcă merită, mai ales că oricum nimeni nu-și pune problema rațional vorbind să repare în curând toți cei 1.000 km de drumuri județene.

Cu împrumuturi
Ceea ce ne-a dat iarăși un subiect de gândire. Deci, cu un milion de euro investiți, poți avea o sală de operații ultimul răcnet și veșnica recunoștință a chirurgilor care o folosesc, dar și a pacienților salvați. Bașca faptul că îi ții în țară pe medici, momindu-i cu șansa de a-și face meseria cu scule adevărate, nu legate cu sârmă. Consiliul Județean și Primăria au, în total, în subordine, 10 spitale. Câte un milion de euro de căciulă, înseamnă 10 milioane de euro mari și lați. De altfel, unele spitale nici nu au sală de operații, cum e cazul spitalului de „veseli” din Bucium, de exemplu, deci banii respectivi pot fi dirijați către celelalte spitale. Or, zece milioane de euro pentru două instituții precum CJ și Primăria nu reprezintă mare lucru. Bun, toți banii din buget sunt deja dirijați către alte destinații, dar nimic nu împiedică demararea de negocieri pentru contractarea unui credit. Legea limitează dreptul autorităților publice de a face credite, impunând un grad de îndatorare de maxim 30% din veniturile proprii. Altfel spus, o primărie sau un consiliu județean are voie să cheltuiască maxim 30% din veniturie proprii pentru a plăti rate și dobânzi. Ultima oară, gradul de îndatorare al Primăriei era de doar 12%, iar la CJ era un mizilic de zero virgulă ceva. Deci, loc pentru un împrumut destinat dotării spitalelor cu aparatură ar cam fi. Că în nădejdea ministerului…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *