Politică şi dantelă veche. Irina Schrotter, hotărâtă să schimbe imaginea parlamentarului român

Haz de necaz
A venit vremea ca femeile să dea tonul în politică. Eu aş merge pe un ton pastelat, cu nuanţe de roz bombon

În urmă cu câţiva ani, Irina Schrotter era un brand care făcea valuri la Iaşi, dar şi în peisajul monden românesc. Creatoare de modă, fostă candidată la funcţia de primar al Iaşului, medic, om de afaceri, Irina Schrotter devenise un star în primele două decenii după Revoluţie. De ceva vreme, stilista ieşeancă a intrat într-un con de umbră, de unde răzbat prea puţine informaţii despre viaţa sa personală, într-o vreme subiect de cancanuri în presa tabloidă. Să însemne această retragere o strategie de regenerare a resurselor, care să fie urmată de apariţii surpriză în modă şi politică? Deocamdată, am avut oportunitatea de a privi câteva clipe în jurnalul personal al celebrei creatoare.

– Am văzut că toată lumea a fost extaziată de apariţia lui Iohannis într-un soi de vestimentaţie care amintea de Tom Cruise şi rolul său din Top Gun. Trec peste faptul că sunt oarecum mâhnită că preşedinţii din vremea mea nu aveau o astfel de expunere fashionistă. Iliescu, Constantinescu şi mai ales Băsescu, cu tricourile sale, nu erau chiar nişte manechine. Revenind la Klaus Iohannis, în primul rând pot să spun că n-am suferit niciodată blugii albi la bărbaţi. Apoi, mi s-a părut foarte caraghios faptul că purta cămaşă cu mâneci scurte la sacou. Asta e interzis prin lege! Slavă Domnului că n-a purtat şi cine ştie ce maieu chinezesc pe dedesubt. În al treilea rând, nu e deloc elegant să dai declaraţii presei cu ochelarii de soare pe nas, ca un cocalar din Pantelimon. Oricât aş fi eu de liberală şi pro Iohannis, nu pot ierta astfel de derapaje vestimentare. Cine n-are stilişti, să-şi cumpere! Eu m-aş băga un pic în seamă pe la Cotroceni, pentru o consiliere pe linie de ţoale festive sau casual, dar mi-e că nu încap de prima doamnă, care mai mult ca sigur îi alege garderoba. În altă ordine de idei, ieri m-a întrebat cineva dacă nu vreau să revin în politică. M-ar bate gândul ăsta, mai ales când văd ce prost îmbrăcate sunt doamnele parlamentare. Mă uitam la pălăriile doamnei Scântei. Ce risipă de material şi orgie de culori! Ideal ar fi ca o femeie să iasă în evidenţă cu ce are în cap, nu pe cap. Dar, dacă distinsa vrea să fie o pată de culoare într-un partid cenuşiu, cine sunt eu s-o contrazic? Totuşi, voi intra în politică! Fie şi pentru faptul că există astfel de pălării pe scena parlamentară. De la pălăria de floarea soarelui, promovată de Mihaela Popa, s-a ajuns la pălăriile de papagaliţă ale Iuliei Scântei. A venit vremea să introduc o nouă imagine a femeii deputat, ce pălăria mea!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *