Traficul auto și transportul public, provocările marilor orașe

Metropolis

Atunci când intri într-un club, semnezi că ai luat la cunoștință de regulile acelui club. Te descalți la intrare, fumezi pe balcon, nu joci table decât după ora 19.00 sau cine mai știe ce reguli or mai fi. Ei, cam așa a gândit și biata Uniune Europeană atunci când ne-a primit pe noi: că o să citim manualul de reguli, o să le învățăm pe de rost și o să le și aplicăm. Săracii europeni! Habar n-aveau cu cine se pun. De exemplu, una din regulile de bază ale finanțărilor europene este numită „n+2”. Adică fondurile alocate unei țări în anul 2010, să zicem, pot fi cheltuite până în anul 2012 inclusiv. Nu ai cheltuit banii, îi dai înapoi. Și pe cei necheltuiți, dar și pe cei cheltuiți deja pe proiectele nefinalizate. De fapt, regula era numită „n+2”, că după ce au aderat România și Bulgaria, Comisia Europeană și-a dat seama că n-avem habar nici măcar cum să cerem banii, darămite să-i mai și cheltuim. Așa că regula a devenit, special pentru țările est-europene, „n+3”. Nici anul în plus nu a fost de mare folos, așa că s-a mai făcut o inovație, așa numitele „proiecte fazate”. De exemplu, o primărie primește 100 de euro pentru asfaltări. În trei ani, reușește să facă lucrări doar de 40 de euro. Pe vremuri, era obligată să dea înapoi și cei 40 de euro deja cheltuiți și să suspende lucrările. Acum, tot special pentru noi și bulgari, ăia 40 de euro rămân primăriei respective, doar că trebuie să termine lucrarea pe banii ei. Eh, nici așa nu prea merge, dacă ne gândim mai bine. Deși trebuiau să fie gata din 2015, proiectul Sistemului de Management Integrat al Deșeurilor demarat de Consiliul Județean și cel de management al traficului pornit de primărie nu sunt gata nici în ziua de azi. Asta ca să dăm doar două exemple. Probabil o să mai inventeze bieții europeni vreo derogare specială, numai ca să nu umble după noi să ne ceară banii.

Birocrație mare
Cam așa pare să se întâmple și cu investițiile planificate de România pentru perioada 2014 – 2020, al doilea exercițiu bugetar de când am aderat. Acuși se termină și anul 2017, al patrulea adică, iar numărul proiectelor de investiții demarate este egal cu zero. Nu e vina primarilor, așa că nu-i înjurați pe ei. A durat o grămadă până au fost acreditate la București Autoritățile de Management ale programelor de finanțare. A durat altă grămadă să fie elaborate ghidurile solicitantului. Altă grămadă, să se deschidă efectiv cutiile poștale guvernamentale în care să fie depuse proiectele. Și tot așa. De bine, de rău, totuși, chiar dacă mai mult de rău decât de bine, pare să se fi terminat și cu piedicile birocratice și putem spera ca de la anul să auzim și de licitații de lucrări organizate pentru proiectele cu finanțare europeană. Bun, dar cu ce plecăm la drum? Ce vrem să facem până în 2020?

Ce s-a schimbat
De fapt, o să ne uităm întâi peste gard, la ce vor alții să facă. Și-așa ne-am obișnuit să ne comparăm cu alde Cluj-Napoca, Timișoara, Craiova, Constanța sau Sibiu. De fapt, nu facem comparația doar de amorul artei. Regulile în cadrul Programului Operațional Regional, prin care primăriile marilor orașe pot cere bani, s-au schimbat față de exercițiul bugetar european precedent. În 2007 – 2013, Iașul a avut la dispoziție 111,25 milioane de euro, cu care să facă ce vrea. Era suficient să facem un proiect și primeam banii. Pentru 2014 – 2020, vom avea la dispoziție, garantat cumva, doar 58,34 milioane de euro, iar dacă nu ne grăbim să-i cheltuim, banii se redistribuie către alte regiuni, mai rapide.

Transport electric
Pe ideea că moldovenii sunt leneși a mers Cluj-Napoca. Alocarea europeană pentru ei este de 45 milioane de euro. Li s-a dat mai puțin pentru că la noi necesitățile sunt mai mari. Pentru cele 45 milioane de euro, clujenii au pregătit proiecte de 100 de milioane de euro, sperând că vor mai rămâne bani de la alții. Cluj-Napoca și-a stabilit două priorități: transportul public și infrastructura rutieră. Un număr de opt proiecte din aceste categorii sunt considerate 100% realizabile. Primele trei proiecte pe listă vizează cumpărarea de mijloace de transport: 19 autobuze electrice, în valoare totală de 11,72 milioane de euro, 12 tramvaie, total 17,64 milioane de euro și 10 troleibuze, total 4,41 milioane de euro. De fapt, proiectul privind cumpărarea de autobuze electrice vizează 30 de mijloace de transport, dar clujenii s-au învârtit și de niște bani din afara Uniunii Europene, respectiv din Elveția. Guvernul din țara cantoanelor va finanța în proporție de 85% cumpărarea a 11 autobuze electrice, care urmează să ajungă în Cluj la primăvară.

Senzori în asfalt
Reabilitarea a trei străzi și a Pieței Lucian Blaga ar urma să coste 2,94 milioane de euro. Un alt proiect vizează transformarea străzii Mihail Kogălniceanu în pietonal, tot contra sumei de 2,94 milioane de euro. Strada Tipografiei va fi reamenajată, cu partajarea spațiul între pietonal și auto, la o valoare estimată de 730.000 de euro. Pentru amenajarea de benzi dedicate mijloacelor de transport în comun, inclusiv regândirea unui bulevard, prin refacerea trotuarului și a carosabilului, s-a prevăzut o sumă de 2,94 milioane de euro. Ultimul proiect de pe lista prioritară privește dezvoltarea sistemului de management integrat al traficului prin introducerea unor senzori în asfalt care să transmită datele colectate către semafoare. Inovația ar costa 4,41 milioane de euro.

În altă ligă
Pe scurt, am zice că clujenii joacă în altă ligă decât noi. La Iași se cumpără autobuze pe motorină, cu bani împrumutați. Sistemul de management al traficului nici nu funcționează, darămite să fie și perfecționat. Iar când va funcționa, la Iași va fi un dispecer unde vor sta niște Dorei care vor apăsa pe butoane după cum li se va părea lor mai interesant. Nu că totul ar fi perfect la Cluj. Cu management cu tot, traficul este tot sufocant. De ani de zile se vorbește și la ei de folosirea liniilor de cale ferată pentru transportul urban și tot degeaba. Spațiile pietonale și pistele de biciclete sunt puține față de necesități. Iar proiectul de revitalizare a malurilor Someșului e un fel de amenajare pentru agrement a Bahluiului. La fel de mult se vorbește despre el și cu același rezultat.

Pasaje și parcări
Mai aproape de noi, brașovenii par nehotărâți. Idei au, și încă prea destule. Doar că nici lor nu le este prea clar cu ce să înceapă. Au în plan un pasaj rutier pe șoseaua lor de centură, nefinalizată, ca și la noi. Alt pasaj ar dubla podul de la ieșirea spre Târlungeni. Încă două pasaje rutiere ar urma să fie construite la Ghimbav și peste calea ferată, la Bod. În total, o estimare 31,5 milioane de euro, fără a exista însă niciun studiu realizat. În schimb, au studii pentru trei pasaje pietonale subterane sau supraterane, în valoare totală de 21,3 milioane de euro. Noi ne-am oprit din construirea de pasaje pietonale după ce am reușit să-l finalizăm pe cel de la Hală. Proiect există la Brașov și pentru sistemul integrat de parcări subterane din zona Spitalului Militar, în valoare de 5,4 milioane de euro. E drept, parcarea aia trebuia construită din perioada 2007 – 2013, dar proiectul nu a mai ajuns să fie și depus.

Costuri mari
Implementarea masterplanului de mobilitate în zona metropolitană este considerată prioritară la Brașov, fără însă a avea mari speranțe. Evaluarea este de 100 milioane de euro, cifră prea fantastică pentru a fi luată serios în seamă. În multe capitole, Brașovul este în urma noastră sau cel mult, pe același palier. Vor să-și reabiliteze centrul istoric, contra sumei de 20 milioane de euro, chestie pe care au cam făcut-o parțial. Vor să construiască un centru expozițional, un parc tehnologic, o bursă agricolă și un târg de animale, fără a avea însă studii făcute pentru astea. Și, dacă le mai dă cineva 20 milioane de euro, să-și eficientizeze energetic o serie de clădiri publice.

Accent pe tramvaie
Expert în „ce-ar fi dacă” este și edilul Timișoarei, Nicolae Robu. Acum vreo doi ani, a venit cu o listă de 250 de proiecte, pentru multe neștiind măcar cât ar putea să coste. Au calculat niște ziariști bănățeni, iar când au ajuns la vreo 3 miliarde de euro au zis că ajunge cu miștocăreala și n-au mai calculat cât ar costa și metroul. Pentru că da, primarul Timișoarei vrea și metro. Altfel, orașul de pe Bega dispune de o alocare de 55,8 milioane de euro până în 2020, așa că lista finală, anunțată acum abia vreo două luni, este mult mai modestă. Pe scurt, reabilitarea a două linii de tramvai, extinderea încă uneia, modernizarea stațiilor de transport public, a depoului, începerea înnoirii flotei de tramvaie, reabilitarea câtorva străzi și amenajarea unor piste de biciclete. Pe scurt, transport electric cât se poate, iar de mărunțiș, câteva investiții în infrastructura rutieră.

Vor autogară
În Dobrogea, Constanța va beneficia de 48 milioane de euro pentru dezvoltare urbană. Constănțenii au stat, au chibzuit și au împărțit banii în vreo 15 feliuțe. Pe listă se află reabilitarea a două școli profesionale, construirea unui campus de grădinițe și creșe în cartierul Palazu Mare de pe malul lacului Sutghiol. Se mai dorește reabilitarea a cinci bulevarde, a numeroase trotuare și amenajarea unui pietonal. Tot „Ștefan cel Mare” îi zice. Cel mai important proiect este construirea unei autogări, pentru ca autobuzele care fac legătura cu sudul Litoralului să nu mai intre în oraș. Decât planuri peste planuri, fără șanse reale, mai bine un set închegat de proiecte interconectate, cu accent pe infrastructură.

Listă lungă
Ei, dar am tot vorbit de alții și cât pe-aci să uităm de Iașul nostru. La noi, lucrurile sunt clare. Pentru fiecare euro care ne este alocat, avem proiecte de cinci euro. De fapt, avem proiecte cât pentru toată Moldova. Pe Regiunea Nord-Est, sunt disponibile prin POR 225 milioane de euro, în timp ce doar proiectele municipiului Iași ar costa 985 milioane de lei. Cam tot atâta, adică. Grosul este reprezentat de proiectele legate de transportul public, în valoare totală de 417 milioane de lei, iar aici ar intra linia de tramvai spre Dancu, cea de la Cinci Drumuri, achiziția de tramvaie noi, autogară, parcări la intrările în oraș sau modernizarea depoului din Dacia. Alte 114 milioane de lei ar fi destinați proiectelor de agrement și amenajare urbană, respectiv esplanada Teatrului Național, reamenajarea Parcului Copou, a zonei Frumoasa, amenajarea Bahluiului ca zonă de agrement, dar și construirea unui parc industrial la Fortus. Pentru modernizarea unor școli și construirea de grădinițe și școli am avea nevoie de 80,6 milioane de lei. Pentru reabilitarea unor clădiri-monument istoric s-au făcut calcule în valoare totală de 202 milioane de lei. Minus 37 de milioane de lei, pentru că proiectul privind Palatul Braunstein a fost pierdut definitiv. Restul banilor, până la miliardul de lei, ar reprezenta construirea de locuințe sociale și extinderea ambulatoriului de la Spitalul „C.I. Parhon”. Cât de realist e lista, rămâne de văzut la anul.

1 thought on “Traficul auto și transportul public, provocările marilor orașe

  1. Ar fi interesant de prezentat o situatie comparativa intre banii primiti de Romania si celelalte tari Europene in exercitiul financiar 2007-2013. Este rusinoasa.
    Ar fi interesant de prezentat comparativ procedura (ile) de accesare Fonduri Europene pentru 2014-2020 fata de procedurile din 2007-2013 . In perioada precedenta birocratia din Romania a fost data ca exemplu intre tarile Europene. Dar ca si orice om (oameni) destept am invatat ceva si din greselile noastreș acum birocratia este de 2 ori mai mare decat in perioada precedenta. Daca inainte o procedura pentru depunerea documentatiei de finantare implica 3 faze (pasi) acum aceasta procedura implica 6. Cui foloseste daca spunem aceste lucruri?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *