Statistică sumbră pe „europenele” din Moldova: un mort la fiecare trei zile

Reflector

Când și când, pe la vreo instituție municipală sau județeană se adună capii poliției, ai regionalei de drumuri și altor instituții, pentru a dezbate problema circulației pe drumurile publice. Se adună, vorbesc, analizează, trag concluzii, își iau angajamente și își fac autocritica. Ba nu, asta nu, că autocritica nu mai e la modă de pe vremea Împușcatului. Iar concluziile sunt întotdeauna aceleași. E grav, o să luăm măsuri și-așa mai departe.

Mortul e de vină
Anul trecut, au avut loc 1.234 de accidente rutiere, dintre care 397 au fost grave. Dintre acestea, 16% au fost cauzate de traversarea neregulamentară, 14% de viteza neadaptată la condițiile de drum, 11% de neacordarea priorității către pietoni, 11% de neacordarea priorității către vehicule, 10% de nerespectarea distanței între vehicule, 8% de abaterile bicicliștilor etc. A, cifrele sunt reale, nu le-am scos noi din burtă. Întotdeauna, cineva e de vină. Altcineva, firește. Șoferii nu sunt atenți sau conduc beți. Bicicliștii habar n-au codul rutier. Pietonii se încăpățânează să treacă de zevzeci pe treceri de pietoni desființate de 20 de ani sau să meargă împleticiți pe mijlocul străzii pentru că au băut prea mult. Nicio autoritate nu poartă vreo vină. Toți și-au făcut treaba, numai participanții la trafic sunt tâmpiți. Pe bune?

Doar pe două drumuri
Uitați alte cifre, că poate le vede și poliția noastră rutieră. Sunt scoase dintr-o adresă oficială, da’ nu vă spunem de la cine către cine, că oricum nu-i cunoașteți și oricum n-are nicio importanță. Atât e relevant: cifrele sunt adevărate. În perioada 1 octombrie 2016 – 30 septembrie 2018, pe drumurile europene din regiunea Moldovei au avut loc 613 accidente grave, care s-au soldat cu 213 morți. Cam un mort la trei zile, numai pe drumurile europene din Moldova, nu și pe cele naționale, județene, comunale sau sătești. Adică mai pe scurt, pe doar două drumuri mari și late, E85 și E58, acesta din urmă cu două „aripioare”, E581 și E583. Pentru îmbunătățirea situației, în adresa de care vorbeam se propune montarea de separatoare pe axul drumului pentru a se evita intrarea în coliziune frontală cu cei de pe sens opus și de parapeți, pentru a se evita răsturnarea în afara carosabilului. Interesant, nu?

Formulări de lemn
Pe scurt, problema s-ar pune în felul următor: conform raportului de activitate oficial al poliției ieșene, niciun accident rutier nu s-a datorat stării drumurilor. Absolut niciunul. Nu s-a întâmplat niciodată ca un șofer să nu vadă pietonul care traversează pentru că drumul nu era iluminat ca lumea. Nu s-a întâmplat niciodată ca un șofer să ia o groapă sau o pojghiță de polei, iar mașina să o ia razna. Niciun șofer nu a fost orbit de farurile celui din față. Niciunui șofer nu i-a apărut vreodată în față vreo vacă scăpată de pe tăpșan. Deși, dacă e să ne gândim mai bine, am putea bănui că sub multe expresii de lemn folosite în raportările oficiale se ascund tocmai astfel de probleme. De exemplu, ce e aia viteză neadaptată condițiilor de drum, dacă nu faptul că drumul e atât de prost, încât singurele viteze „adaptate” lui ar fi pe loc sau în marșarier? Sau ce e aia nerespectarea distanței între vehicule, că în Codul Rutier nu ținem minte să fie vreo cifră, ci doar o formulare deșteaptă de genul „până la limita evitării oricărui pericol”? Cel mai probabil, e vorba de fapt de situația în care un șofer vede ditamai groapa în față și frânează brusc, astfel încât cel din spate nu mai reușește să-l evite. Și tot așa.

Infrastructură ioc
Faptul că în spatele frazelor sforăitoare și a statisticilor care dau vina pe orice altceva decât pe indolența și nesimțirea autorităților publice rezultă din chiar propunerile făcute în adresa pe care am menționat-o mai sus. Semnatarul ei nu propune organizarea de cursuri de siguranță rutieră pentru șoferii care habar n-au să conducă, ci lucrări de infrastructură. Bine, e vorba de cârpeli, de fapt. Se propun separatoare de sens ca pe autostradă și parapeți, tot ca pe autostradă. Dacă tot nu avem autostradă, să facem cumva ca măcar drumurile europene din Moldova să semene a autostradă. Și, fără a fi răutăcioși, ar fi bine și-așa. Parapeții ar împiedica vacile să se plimbe pe șosele. Separatoarele de sens ar elimina sau măcar limita accidentele datorate farurilor băgate în ochi sau celor care derapează și intră pe contrasens. Cel mai important, după noi e însă să se pună punctul pe „i”, cum se zice. Marea problemă în circulația rutieră nu e reprezentată nici de șoferi, nici de pietoni și nici de bicicliști. Ci de infrastructură. Sau mai exact, de lipsa ei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *