Soarta Moldovei, pe muchie. SPRE VEST SAU SPRE EST?

D’ale vedetelor

Când nu au altă temă de campanie sau atunci când vor să evite discuții serioase pe probleme economice, de exemplu, politicienii noștri o dau pe partea națională. Sau naționalistă, cum vă place mai mult. Ba plâng cu lacrimi de crocodil pe umerii românilor plecați la muncă în străinătate, ba avertizează asupra pericolului maghiar, uitând ipocrit că nu s-a întâmplat niciodată ca două state membre NATO să-și scoată reciproc ochii, fie își aduc subit aminte de românii basarabeni și bucovineni, rămași dincolo de granițele României. Vedem asta și acum, cu un fost președinte mândru că are două cetățenii, că a votat și dincolo de Prut și cerând reunificarea în următorii cinci ani, ca proiect de țară. Apropierea centenarului Marii Uniri, în care tonul a fost dat de Republica Democrată Moldova care s-a unit pe 27 martie cu ce mai rămăsese din Regatul României, a readus în atenția politicienilor tema numită Basarabia. Se discută mai mult ca niciodată și totuși, nu se spune mai nimic. Totuși, în ce relație suntem cu moldovenii de peste Prut?

Unul stânga, altul dreapta
În primul rând, să clarificăm un lucru. Oricine, orice-ar zice, cei de dincolo de Prut sunt români. Că-și zic așa sau moldoveni, contează prea puțin. Dar numai o țară cu o populație majoritar românească ar putea fi la fel de divizată. Știți cum e la noi. Unii câștigă alegerile, alții fac guvernul. Unii fac guvernul, alții dau președintele. Și tot așa. Cam la fel și la ei. Știm cu toții că președintele moldovean abia ales de vreo două săptămâni, Igor Dodon (foto) este filo-rus, iar premierul Pavel Filip, pro-european.

Vizită privată
Acum o săptămână, agenția rusă de presă, TASS, a anunțat că președintele Dodon va face prima sa vizită externă oficială la Moscova, pentru discuții cu privire la cooperarea comercială și economică dintre Republica Moldova și Rusia. Ne întrebăm care cooperare, dar despre asta vom vorbi mai încolo. Știrea anunțată de ruși nu a fost o surpriză. Dodon însuși spusese că prima sa vizită oficială va fi în Rusia. După câteva zile însă, Dodon a anunțat pe pagina lui de Facebook că nu merge în Rusia în nicio vizită oficială. „Pentru a evita speculațiile. Plec la Moscova în vizită privată împreună cu soția (în ospeție, un eveniment de familie)”, a scris Dodon.

Diferențe
Această schimbare radicală, de la o zi la alta, a alimentat speculațiile. În lumea diplomatică, caracterul unei vizite, oficial sau privat, are o importanță enormă. Prin prima variantă se anunță relații prietenești între cele două state. A doua variantă înseamnă fie că una din părți nu vrea să-și oficializeze relațiile, fie că pur și simplu este o vizită ca de la vasal la suzeran. Amintiți-vă de vizita lui Ion Iliescu în Statele Unite. Oricât s-au dat peste cap oficialii noștri, mai mult de o vizită neoficială nu au putut obține pentru președintele român. Precizarea făcută de Dodon pe Facebook pare menită să-i prevină pe moldoveni că deocamdată cel puțin, nu au multe de așteptat de la Maica Rusie.

Importantă și nu prea
Schimbarea caracterului vizitei lui Dodon a fost interpretată și ca un avertisment către celălalt talger al puterii din Republica Moldova, premierul pro-european Filip. Acesta abia ce-a plecat la Bruxelles, unde a purtat discuții despre securitatea energetică. Despre gaz, mai exact. Discuții purtate cu vicepreședintele pentru Uniune Energetică al Comisiei Europene, Maros Sefcovic. Din păcate, numai titlul e pompos. Slovacul este în fapt responsabil cu punerea în aplicare a proiectului de interconectare a rețelelor energetice europene. Sârma din România să se lege de cea din Ungaria, iar țeava din Olanda, cu cea din Germania. Proiectul se întinde însă până în 2030, iar Uniunea Europeană are deja o experiență nefericită în domeniu, eșuând în încercarea de a construi Nabucco, o rețea de conducte care ar fi trebuit să alimenteze Europa cu gaz ocolind Rusia. Faptul că în agenda de luni a lui Sefcvovic s-au aflat evenimente de o importanță capitală pentru bunăstarea planetei și viitorul galaxiei, precum întâlnirea cu ministrul educației din Slovacia sau cea cu fostul prim-ministru al Ucrainei, Arseniy Yatsenyuk, arată cam care a fost importanța vizitei moldovene la Bruxelles.

Semnale
Pe scurt, unul din capii Moldovei pleacă în Rusia, dar nu pentru o întâlnire la vârf, iar celălalt pleacă la Bruxelles, unde se vede cu un oarecine de care puțini au auzit până acum în afara Slovaciei, arată cam care este statutul de azi al teritoriului dintre Prut și Nistru. Rușii nu au încredere în Moldova, pentru că până acum Dodon nu a dat semne clare de apropiere de Moscova, în afara declarațiilor din campania electorală. Dimpotrivă, conștient probabil că e mai aproape cămașa decât surtucul, a trimis semnale și spre București, că este dispus la relații prietenești, dacă se pune batista pe țambalul unionist și se admite că Republica Moldova are drumul său propriu. A fost un gest de independență față de București, dar nu de apropiere de Moscova.

Ușa întredeschisă
Aflată în defensivă față de Rusia, UE nu a îndrăznit nici ea să trimită semnale pozitive spre Chișinău, ci doar să lase ușa ușor întredeschisă. Dacă se zburlește ursul, UE poate spune oricând că de fapt, n-a oferit nimic. Și nu ar greși.

Echilibru precar
Bun, dar la urma urmei, ce așteaptă acum Rusia și UE să se întâmple în Moldova? Pe scurt, să se rupă mâța în două. Echilibrul puterii în Republica Moldova este acum extrem de fragil. Președintele ales a fost puternic contestat. Premierul este susținut de o coaliție mai mult decât fragilă. La alegerile din 2014, Alianța Politică pentru Moldova Europeană, format din Partidul Liberal Democrat și Partidul Democrat a reușit să facă Guvernul, deși avea doar 40 de voturi din 101, câte are legislativul basarabean, profitând de divizarea opoziției de stânga și de jocul la două capete al Partidului Liberal.

Verdictul se amână
În iulie 2015, PL a intrat și el în coaliție, formându-se astfel Alianța pentru Integrare Europeană III, care avea o majoritate de doar trei voturi față de opoziție. Dar măcar era majoritate. La următoarea criză guvernamentală, cea din septembrie, majoritatea a scăzut la doar două voturi. Iar în ianuarie 2016, coaliția guvernamentală a devenit minoritară, odată cu trecerea liberal-democraților în opoziție. Cu doar 33 de voturi în Parlament din 101, Guvernul moldovean poate cădea oricând. Iar dacă la noi nu au avut loc niciodată alegeri anticipate, oricâte guverne s-au schimbat, la ei chiar se întâmplă. Teoretic, următoarele alegeri parlamentare din Republica Moldova vor avea loc în 2018, taman în anul centenarului Unirii. Asta, dacă nu se dizolvă Parlamentul înainte. Nu ar fi prima oară, iar Dodon bate toba de când a câștigat alegerile că sunt necesare noi alegeri, ca și modificarea Constituției în sensul acordării de puteri suplimentare președintelui. Alegerile nu vor avea însă loc decât atunci când Dodon va fi hotărât să o facă. Coaliția guvernamentală este atât de fragilă, încât nu i se poate opune. Doar că sondajele de opinie și rezultatele înseși ale alegerilor prezidențiale sunt neclare. Dodon nu poate fi sigur că va obține o majoritate favorabilă unei apropieri de Rusia. Deci, verdictul se amână, cu toate consecințele lui.

Economia și exporturile Moldovei
Republica Moldova are o situație de-a dreptul ingrată. În perioada URSS, Basarabia a fost destinată să fie un simplu grânar, industria fiind ca și inexistentă. Nu-i vorbă, că nici cine știe ce resurse naturale nu există între Prut și Nistru. Un combinat de prelucrare a pietrei calcaroase extrase la Edineț, încă unul pe la Ungheni, ceva industrie grea în Transnistria și cam atât. De fapt, 40% din PIB-ul fostei Republici Sovietice Socialiste Moldovenești era produs în Transnistria. După secesiunea de facto a acestei regiuni, în 1992, economia Republicii Moldova a rămas să se sprijine aproape exclusiv pe agricultură. E drept, au așa ceva din plin, iar cu ceva investiții, ar fi în stare să producă mai mult decât Moldova de dincoace de Prut și Muntenia la un loc.

Embargou rusesc
Ca urmare, basarabenii fac ce știu mai bine: vin, bomboane Bucuria și alte produse agricole. Inițial, grosul producției agricole moldovenești mergea spre Rusia. După 2007 însă, și după o serie întreagă de embargouri impuse de Rusia, chipurile din motive sanitare, dar de fapt din motive politice, Moldova a început să se orienteze spre Europa. Intrarea României în UE a fost un imbold în plus, iar politica României de simpatie față de Moldova, un ajutor suplimentar. Prin 2009, țările UE ajunseseră destinația a 53,3% din exporturile moldovenești, în timp ce țările fostei URSS, doar 36,56%. Mai exact, spre Rusia plecau 21% din exporturile Moldovei, iar spre România, 19,9%. Rusia și România cumpărau cam la fel de mult. Se mai exporta spre Italia, cam 10%, Ucraina, cam 8%. Și alții.

Lovitură grea
Criza a izbucnit în septembrie 2013, când Republica Moldova a semnat acordul de asociere cu UE. Subit, Rusia și-a dat seama că vinul și merele moldovenești au păduchi și a interzis importul de băuturi din Moldova. Embargoul, care este încă în vigoare, a lovit crunt economia basarabeană. Comisia Europeană a procedat corect, la sugestia României: a scutit de taxe importurile de vinuri moldovenești, ceea ce a fost o gură de oxigen imensă pentru basarabeni. Aceștia au apelat și la puternica lor diasporă pentru lobby oriunde în lume, din China în Statele Unite.

Mici trucuri
Au încercat să treacă vin prin contrabandă în Rusia. L-au vândut în Belarus, pentru a-l reexporta spre Rusia. Belorușii, care sunt botezați în vodcă și înțârcați cu spirt netrecut prin pâine, au devenit subit cei mai mari consumatori de vin moldovenesc. Pe hârtie, firește. Nu știm dacă ați văzut videoclipul prin care podgorenii din Purcari mulțumeau Norvegiei pentru faptul că le beau vinul. Căutați pe youtube, după „Takk Norge”. Veți vedea cei mai simpli țărani basarabeni stâlcindu-și limba în norvegiană, pentru a înmuia inimile vikingilor și a-i convinge să le cumpere vinul din care trăiesc.

Spre România
Dincolo de emoții, situația Basarabiei este chiar albastră. Exporturile pe relația cu țările din Comunitatea Statelor Independente au scăzut dramatic din 2013 încoace, după impunerea embargoului rus. De la produse în valoare de 570 milioane de dolari, Moldova a ajuns să exporte doar de 301 milioane. Spre comparație, vârful exporturilor moldovenești spre statele CSI a fost în 2012, de 928 milioane de dolari, din care Rusiei îi reveneau 655 milioane de dolari. În patru ani, comerțul spre fosta URSS a scăzut de trei ori. Din 2014 până acum, exporturile spre statele UE au crescut cu doar 10 milioane de dolari, de la 904,7 la 914,5 milioane de dolari. Aproape jumătate, respectiv 446,4 milioane de dolari înseamnă exportul spre România. De trei ori mai mare decât acum zece ani. Încet-încet, România pare să ia locul Rusiei, din punct de vedere economic. Poate de asta și Dodon ezită să strângă prea mult legăturile cu marele urs.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.