Simulare: Iașul, legat de portul Constanța printr-o autostradă relativ ieftină

D’ale vedetelor

Na, că se termină și campania asta electorală și tot n-am aflat de la competitori mai nimic despre soluțiile la problemele Iașului. Unii au tot bătut toba cu autostrada spre Târgu Mureș, dar au tăcut chitic atunci când a venit vorba de surse de finanțare sau de momentul în care ar putea începe spargerea munților. Că o autostradă doar până la Târgu Neamț nu prea folosește nimănui. Cu atât mai puține am auzit de ceea ce se cheamă „viziune” sau „strategie” pe termen lung. Autostrada e bună, firește, dar n-am zice că e și suficientă. Iașul nu stă numai în industria care vrea să exporte spre vest. De când se știe el, din zorii Evului Mediu românesc, Iașul a fost o punte între mai multe lumi, centrul unei cruci care lega Polonia de Imperiul Otoman și Ungaria de cel Țarist. Ce i-ar trebui Iașului ca să-și poată folosi la maxim atuurile?

Nu-i suficient
Până acum, singura investiție recentă în infrastructura de transport ieșeană este aeroportul, iar unii se laudă cu el de parcă ar fi găina care tocmai a făcut un ou de aur. Ce nu se spune însă este că numărul relativ mare de curse de pe aeroportul nostru nu înseamnă mare lucru. Zborurile spre Italia, Spania sau Marea Britanie sunt curse „etnice”, dedicate românilor plecați la muncă în străinătate. Cele spre Paris sunt destinate studenților francezi de la UMF și familiilor lor. Nu e rău, dar nu e suficient. Lipsește o fructificare concretă a acestor legături externe, care să asigure Iașului mai mult decât veniturile din taxele de aeroport percepute de la pasageri. De exemplu, turismul de conferințe sau cel medical. Iar aceasta se face printr-o promovare a Iașului ca destinație a acestor tipuri de turism.

Pentru conferințe
Turismul de conferințe înseamnă exact ce vă sună. Călătorii în singurul scop de a participa la o conferință. Pe orice temă. Pentru asta, ai nevoie de o infrastructură corespunzătoare și de reclamă. Infrastructura înseamnă săli de conferințe de lux, posibilități decente de cazare și de relaxare. Nu facem reclamă cuiva, dar nume ca Palas, Hotel Internațional, Unirea, Traian, Pleiada sau viitorul Hotel Hilton reprezintă tot atâtea locuri care pot adăposti conferințele periodice ale variilor instituții internaționale. La o adică, cu ceva mobilizare, Iașul ar putea găzdui și un summit NATO dacă este cazul.

O chestie de reclamă
Kenya este o țară care acum 20 de ani era dată ca exemplu al ravagiilor economice pe care le poate provoca SIDA, al distrugerii mediului natural printr-o exploatare necontrolată și al nimicirii speciilor rare de animale printr-un braconaj sălbatic. Între timp, ea a devenit exemplul viu al faptului că se poate orice, chiar și în Africa și un model de dezvoltare. Sectorul MICE, de la „întâlniri, relaxare, conferințe și expoziții” a devenit o prioritate națională în Kenya, aducând beneficiile economice aferente. Orașul Nairobi a fost votat în acest an ca cel mai bun oraș din Africa pentru turismul de conferințe. Anul trecut, conferințele internaționale găzduite în Kenya au reunit 118.000 de delegați, ceea ce a reprezentat 15,6% din toți turiștii străini veniți în țară, în creștere cu 3,6% față de anul precedent. Și vorbim de o țară întreagă, care în afară de lei și elefanți nu prea are ce arăta. Anul trecut, Iașul a primit 246.500 de turiști, din care 42.000 străini. Ce-ar fi dacă la aceștia s-ar adăuga alți 38.500, veniți numai pentru a participa la Conferința Europeană a Dentiștilor și Tehnicienilor Dentari sau la Întrunirea Anuală a Vânătorilor cu Arcul? Tot aceleași lucruri le-ar discuta, tot bufetul ăla suedez le-ar fi pus în față ca oriunde altundeva. Doar că banii ar rămâne în Iași. E o chestie de reclamă, la urma urmei.

Turism medical
Tot promovarea ar putea face din Iași și un centru al turismului medical, fie și numai pentru anumite sectoare în care suntem buni. Cum ar fi stomatologia, că tot am vorbit de dentiști. Materialele folosite la Iași de stomatologi sunt aceleași ca și în vest, de unde și prețurile exorbitante pentru noi ale tratamentelor. Pentru vestici însă, ele sunt mai mult decât decente, pentru că manopera este mult mai ieftină decât la ei. Iașul poate fi fructificat și pentru turismul de weekend. Pentru două zile petrecute în oraș, avem ce arăta. Iar în acest mod, aeroportul nostru ar fi și altceva decât o gară pentru ieșenii noștri întorși acasă.

Zona cargo
O altă latură a aeroportului nefructificată ca lumea este transportul de mărfuri. O bună parte din comerțul exterior al Iașului se desfășoară cu Republica Sud-Coreeană. E vorba de componente de motoare și alte piese de automobile, fabricate de Delphi. Componentele de dimensiuni mici pot fi expediate pe calea aerului, ceea ce se și întâmplă. Pentru cele mai mari însă, singura modalitate de export este calea rutieră. Dacă la aeroport s-ar construi și zona cargo gândită în birourile Consiliului Județean de mai bine de 10 ani, aerogara noastră ar putea deveni și o punte pentru transportul de marfă. Costurile sunt relativ reduse: cam 10 milioane de euro. Totuși, în raportul de activitate al actualului director al aeroportului, n-am văzut niciun cuvânt despre această investiție. Aceasta, deși județul nostru este cel mai mare exportator din întreaga Regiune Nord-Est, trimițând de cinci ori mai multă marfă peste graniță decât Vasluiul și de peste două ori mai mult decât Neamțul. Și nu exportăm doar textile și piese de schimb. Producătorul de carne Marcel exportă 40% din producția sa către Anglia, Italia, Spania, Cipru, Belgia, Olanda și Luxemburg. Antibiotice SA își vinde 20% din producție în SUA. Și așa mai departe. Aceasta, deși infrastructura rutieră nu e strălucită.

Viziunea corectă
Că tot am vorbit de calea rutieră, aici sunt multe de spus. Vom încerca să fim scurți. Nu mai vorbim despre autostrada Iași – Târgu Mureș, pentru că am tot scris despre ea și probabil că nu există ieșean să nu fie cât de cât la curent cu proiectul. Autostrada în sine e bună, dar departe de a fi și suficientă. Degeaba vom avea cândva o panglică lată de asfalt de la Iași spre vest, dacă de la Coarnele Caprei la acea panglică tot cu căruța trebuie să mergi. Tocmai de aceea, legarea comunelor prin drumuri asfaltate de căile majore de circulație este esențială. CJ are pe masă trei așa-numite Axe Strategice, la care se adaugă o serie de drumuri județene secuntare. E vorba de legătura spre Suceava, prin Gropnița, Sirețel și Lespezi, spre Vaslui, prin Miroslava, Țibana, Tansa și Dagâța și centura de trafic ușor din nordul municipiului. Cu tot cu celelalte drumuri județene și comunale, ar fi nevoie de investiții de vreo 160 milioane de euro, prin care s-ar lega cam toate localitățile Iașului de viitoarea autostradă. Prelungirea acesteia peste Prut, prin viitorul pod rutier de la Ungheni ne-ar lega de Chișinău, Odesa și restul spațiului ex-sovietic. Ar fi brațul orizontal al crucii de care vorbeam la început.

Nord și sud
Foarte puțin se discută de brațul vertical, poate și pentru că nu trece prin municipiul Iași, ci oleacă mai la vest, prin Pașcani. Suceava are în lucru un proiect amplu de export a cărnii de oaie către țări din Golful Piersic. Proiect care are și sprijinul Guvernului, Ministerul Agriculturii încercând organizarea unui lanț de producție și procesare a cărnii de oaie pentru export. Că arabii mănâncă mai ales carne de oaie, se știe. Mai puțin se știe că în Regiunea Nord-Est șeptelul de ovine se ridică la 1,4 milioane de exemplare, în condițiile în care exporturile sunt minime. Cele patru județe din nordul regiunii sunt considerate baza unui viitor export de carne de oaie, bazându-se pe mai mult de un milion de ovine. Iar exportul s-ar face prin Constanța. Antibiotice SA a vândut anul ăsta în Ucraina medicamente de peste un milion de dolari, iar la primăvară își va deschide o reprezentanță acolo. Brikston SA, fosta Ceramica, vinde peste 100 de tipuri de cărămizi în Ucraina. Sunt vreo 10 firme mari numai în Iași cu afaceri în plină dezvoltare în Ucraina, țară cu o piață încă ușor de accesat.

Altă autostradă
Axa Ucraina – Constanța este a doua mare arteră rutieră necesară Moldovei și implicit Iașului, legând coridorul IX european, Alexandroupolis – Chișinău – Kiev – Sankt Petersburg, de coridorul III european, Kiev – Katowice – Dresda. O autostradă pe ruta Siret – Constanța ar avea aproximativ 550 km, față de 310 km cât are cea dintre Târgu Mureș și Iași. Marele avantaj ar fi însă că traseul străbate doar zone de câmpie și deal, unde costurile construcției sunt mult mai reduse decât cele implicate de sfredelirea muntelui.

Mult mai ieftin
Standardele de cost pentru un kilometru de autostradă realizată printr-o zonă de câmpie stabilesc un preț de 3,8 milioane euro. Pentru un kilometru în zona de deal, se ajunge la 5 milioane de euro. Asta ar însemna un cost total de aproximativ 2,4 miliarde euro pentru o autostradă Siret – Pașcani – Constanța, care ne-ar lega de cel mai important port al țării. Prețul minim al autostrăzii Iași – Târgu Mureș este de 4 miliarde euro, dar unele estimări merg până la 6-7 miliarde de euro. Cu alte cuvinte, autostrada spre sud ne-ar costa de 2-3 ori mai puțin. Problema ar fi că această autostradă nu se află pe coridoarele majore pan-europene, ci doar unește două astfel de coridoare, deci nu poate spera la finanțări europene. Pe de altă parte, nici autostrada peste munți nu se suprapune peste vreo rută majoră, ci doar leagă coridorul IX de coridorul V, Veneția – Budapesta – Lviv. Problema sursei de finanțare este aceeași, doar că suma necesară este mult mai mică. Iar un parteneriat public-privat ar permite construirea ei și amortizarea destul de rapidă. Ce-ar fi dacă?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.