Chiar înainte de Bobotează, Iașul a pierdut pe unul dintre cei mai apreciați poeți contemporani. Cum se întâmplă de obicei, zeci de oameni și-au adus aminte pe loc că l-au cunoscut pe Emil Brumaru, sute de ieșeni s-au lăudat că i-au citit cărțile, iar alții au ținut chiar să se împăuneze cu un autograf dat de poet la vreo lansare de carte. N-o să ne lăudăm și noi că l-am cunoscut. Nici că i-am citit poeziile. E drept, ne-au trecut pe sub ochi câte ceva din poeziile sale, aflate la limita dintre romantic sau eventual erotic și de-a dreptul lubric. Dar nu ne-am învrednicit să cumpărăm vreun volum semnat Emil Brumaru. Chiar ne întrebăm: mai există oare Iașul literar? Acel Iași în care reviste precum „Convorbiri literare” sau „Viața românească” apăreau în mii de exemplare, iar localnicii și le smulgeau aproape din mâini unii altuia? Mai citește cineva? Cam asta vom încerca să vedem în continuare.
Un nou avânt
Poeții și scriitorii au în general un mare cusur: visează la recunoaștere, la momente în care lumea să-i oprească pe stradă pentru a le cere un autograf, dar prezența lor în spațiul public este minimă. O bună parte din ce înseamnă fenomen literar se petrece însă într-un turn de fildeș, în care scriitorii se citesc și se ascultă unii pe ceilalți, considerând că publicul larg nu este suficient de cult pentru a-i merita. Oameni precum Emil Brumaru, cunoscuți în cercuri mai largi, boemi la vârsta a treia cu un farmec ce-i făcea să fie înconjurați de fani tineri, sunt puțini. Și totuși, nu putem spune că Iașul literar a murit sau că librăriile și bibliotecile sunt goale. De fapt, în ultimii ani, literatura ieșeană pare să fi căpătat un nou avânt. Nu știm dacă și cât va ține sau dacă și când se va stinge, dar există.
Festival cu oameni de Nobel
Muzeul Literaturii Române pare să fi fost principalul catalizator al noului Iași literar. De vreo cinci ani, muzeul s-a deschis publicului, încercând să-l atragă prin evenimente moderne. S-a renunțat în bună parte la lansările de carte anonime, de la sediul anonim pentru ieșeni al Uniunii Scriitorilor, în favoarea unora organizate în spații neconvenționale, inclusiv în localurile în care este „trendy” să mergi la o bere. Au fost deschise în județ patru puncte muzeale dedicate unor scriitori ieșeni, a fost înființată o Editură a Muzeelor, s-au deschis încă trei librării, iar expozițiile temporare s-au ținut lanț. Organizat tot sub egida Muzeului Literaturii, Festivalul Internațional de Literatură și Traducere a ajuns la a șasea ediție, reușind să se impună pe scena noastră literară. Ba, prin Iași au ajuns chiar mai mulți laureați ai premiului Nobel, ceea ce nu e chiar de ici, de colo. O idee bună a fost și cea a rezidențelor, studenți, masteranzi, doctoranzi și scriitori fiind finanțați să vină la Iași. Vii, scrii, cercetezi sau faci ce ai tu chef, dar faci și Iașul cunoscut.
88.000 de vizitatori
Iar rezultatele ieșirii din turnul de fildeș par să se vadă. Fără a fi o cifră formidabilă, cele 12 muzee și patru puncte muzeale cu profil literar au fost totuși vizitate anul trecut de 88.000 de oameni, încasările din vânzarea de bilete crescând cu 42% față de anul precedent. Evenimente literare precum „Șotron. Festivalul copilăriei”, dedicat aducerii spre carte a copiilor reușesc să adune câte 3-4.000 de participanți, o cifră aproape de nevisat acum 10 ani. Clubul de lectură de la vila „Sonet”, destinat adolescenților, abia lansat, promite și el să atragă alți viitori cititori și autori. O idee interesantă este și lansarea unei serii de biografii romanțate ale marilor noștri clasici.
Loc însemnat
Dintre instituțiile publice, Primăria și Consiliul Județean par să fi fost primele care să-și fi adus aminte și de rolul lor cultural. CJ s-a dat peste cap să facă rost de bani pentru reabilitarea unor clădiri-simbol ale literaturii ieșene, cum sunt Casa Dosoftei, Casa Gane sau Casa Pogor. La rândul său, Primăria finanțează de vreo trei ani Gala Scriitorilor Anului, la ediția din acest an fiind prezent și președintele Uniunii Scriitorilor, academicianul Nicolae Manolescu sau actorul Ion Caramitru. Participarea la gală a unor scriitori cunoscuți pe plan național, precum Alex Ștefănescu, Ioan T. Morar, Horia Roman Patapievici sau Horia Gârbea arată că Iașul are totuși un loc însemnat în literatura noastră.
Editurile private gâfâie
Putem spune, deci, că literatura ieșeană este vopsită în roz trandafiriu? Nu chiar. Dacă facem abstracție de editurile „de stat”, gen Junimea, Timpul, Editura Universității „Al.I. Cuza” sau Doxologia, a Mitropoliei, vedem că nu mai rămân multe. Mediul privat, cel care reflectă cel mai fidel dimensiunea fenomenului, este slab reprezentat. De editurile Polirom, Sedcom Libris sau Gama probabil că ați auzit. De altele, mult mai puțin. Nu e cine știe ce să ai 100 de edituri de stat. Acestea trăiesc din banii publici ce li se alocă, nu din propriile vânzări. Faptul că numărul editurilor private este foarte redus arată că în fond, cartea nu reprezintă o afacere prea rentabilă. Ca urmare, și numărul autorilor noi este mic, iar mulți sunt de fapt „de împrumut”. Avem noroc de renumele vechi al Iașului, că îi facem pe unii să se oprească aici.
Mici controverse
Dintre cei mai cunoscuți autori locali, doar câțiva sunt ieșeni prin naștere. Bogdan Crețu e constănțean. Dan Lungu, botoșănean. Varujan Vosganian, născut la Craiova. Chiar directorul Muzeului Literaturii, Lucian Dan Teodorovici, este ieșean doar prin adopție. De fapt, e sucevean. Iar exemplele pot continua. Bine, acum sunt ieșeni și-așa-i percepe lumea. De fapt, e specific Iașului să atragă de prin toate zonele.
Faptul că Bojdeuca lui Creangă a rămas cel mai vizitat muzeu literar nu este nici el în regulă. Bojdeuca reprezintă o destinație obligatorie pentru elevii din ciclul primar. Dacă n-ar fi aduși „cu școala”, oare câți cumpărători de bilete ar fi, de fapt? Chiar ieșirea în public a literaturii ieșene reprezintă o problemă. În general, popularizarea înseamnă scăderea calității. Nu poți avea o literatură de valoare și de masă în același timp. Alexandre Dumas a vândut tiraje imense încă din timpul vieții, dar n-ar fi câștigat în veci premiul Nobel.