Seara bună, frați, cumnați,
Pe la case să umblați,
Cu gând de urătură,
La un vin și-o murătură.
Ca la gospodar în bătătură!
Într-un an de pandemie,
Să urăm la Primărie,
Unde sunt bucate alese,
Numai pentru cine îi iese.
Acolo-i Chirica șef,
Mândru țese la gherghef,
Proiecte mari de dezvoltare,
Să crească orașul mare.
La al doilea lui mandat,
Multe contracte a semnat.
Tramvaie și autobuze,
Frumoase de te lingi pe buze.
Ca în fiecare an,
Visează la un Iași european,
Cu bani de la Bruxelles,
Va atinge și acest țel?
Bună ar fi și-o autostradă,
Dar e prea multă sfadă,
Deocamdată, stăm pe vine,
Poate ne-o fi mai bine.
Să-i urăm lui dom primare
Hai noroc și la mai mare!
Un oraș mai dezvoltat
Spre Europa avântat!
Ia mai mânați, măi flăcăi!
Pe la Casa cea pătrată,
Moldovean cu limba lată,
Stă jupânul nea Costel,
Îngrijind un porumbel.
Porumbelul neastâmpărat,
Pe gură mereu e lăsat scăpat,
Nea Costel, mare limbut,
E cu tupeu și cam încrezut.
De-l pui să zică o boabă-n englezește,
Se îneacă zdravăn și tușește,
La limbi străine e barosan
Bim, bim, bim și bam, bam, bam!
Dar se scoate pe din dos,
De găsește un os de ros,
Nu se dă bătut deloc,
Banul să și-l pună drept breloc.
Și-n afaceri e performant,
A câștigat foarte elegant,
Un sul de tablă de Galaț,
De-a zis DNA – ul: Haț!
Încă-i tânăr și ferice,
Băiat de viitor, cum se zice.
Să-i urăm numai de bine,
Și-un pic de prospețime!
Ia mai mânați, măi flăcăi!
Vecin cu nea Costel,
Mai timid și subțirel,
Stă prefectul Grigoraș,
Băiat fin, de la oraș.
N-a zâmbit măcar o dată,
Bântuie prin Casa cea pătrată,
Ca o bufniță gulerată,
Sobru, numai la cravată.
Omul s-a implicat tare
În campanii de vaccinare,
Organizează, face, promovează,
Sănătatea ne-o veghează.
Numai că, de la o vreme,
Nu știm ce are, se cam teme,
Postul să și-l piardă acuș,
Pe al politicii derdeluș.
Că așa e în coaliția mare,
Se fac și se desfac tare,
Iar dacă nu ești pe felie,
Rămâi fără a funcției tichie.
Până una, alta, ce să facem,
Alt prefect, iaca n-avem.
Să-i urăm cu frenezie,
Un an nou, cu bucurie!
Ia mai mânați, măi flăcăi!
Mică și neconsolată,
Nu mai e ce-a fost odată,
E războinica Cosette,
Cu un ton tot mai discret.
Fără partid la guvernare,
Nici gargară nu prea are,
Mai zice ceva pe ici, pe colo,
Dar e clar că a rămas cam solo.
Trecut-au vremurile cele de glorie,
Când făcea în piață istorie,
Se lupta cu jandarmul cel forțos,
De-l trântea cu un selfie direct pe jos.
Gură bogată avea și în campania la Primărie,
Nimeni n-o întrecea în a vorbelor tărie.
Dar meciul s-a încheiat cu scor nasol,
Iar Cosette a lăsat-o mai domol.
Acum e în Parlament, discretă,
Nu mai are muștiuc la trompetă.
Prea mulți dușmani în jur,
Liberali, pesediști și ăi din AUR.
Totuși, viitor de aur are,
La următoarele parlamentare.
Să-i urăm politicos,
Un an bun, mai cu folos!
Ia mai mânați, măi flăcăi!
Cândva aflat pe cai de rasă,
Bodea s-a liniștit și el pe-acasă.
E o voce fără de ecou,
Tocmai el, al opoziției erou!
Ca și Cosette, a candidat,
La CJ pentru-n mandat.
Dar ieșenii nici că-l vrură,
Șef la ei în bătătură.
Dar timpul le vindecă pe toate,
Așa că Bodea a dat iar din coate,
E parlamentar într-un nou mandat,
La loc cald și fără de păcat.
Uneori, când e plictisul mare,
Se caută prin buzunare,
Și scoate câte o idee creață,
De bagă pe toată lumea-n ceață.
Se pricepe omul la tot,
La trafic, mediu și chiar sport.
Zici că e renascentist,
În ale administrației artist.
Să vedem ce-o mai fi cu el,
Ne va mai plictisi nițel.
Până la o nouă sinecură,
Să-l mai urăm o tură!
Ia mai mânați, măi flăcăi!
De mergi prin Podu Roș, în vale,
Ori grăbit, ori prea agale,
Dai de ai liberalilor doi grei,
Alexandru și Andrei.
Muraru e numele lor de scenă,
Doi frațiori într-o arenă.
Unul e ambasador în State,
Celălalt e mult în spate.
Scoși ca iepurii din joben,
Fără sclipiri pe-al lor ten.
Modești și cam anoști,
Au luat pe mulți de proști.
Fără o carieră în spate,
Au ajuns sus, fârtate!
Astea-s manevre de salon,
Cu secrete de beton.
Alexandru, șef la Iași,
Bate câmpii pe imaș.
Dar e timp de învățat,
Și scări de urcat.
Să-i urăm cu voie bună,
La mulți ani și-o țuică bună!
Ia mai mânați, măi flăcăi!
Să vorbim cu drag și dor,
Și de doamna senator,
Iulia Scântei cu pălărie,
E un brand de ceaprăzărie.
Monarhistă de valoare,
Mereu plină de culoare,
Se îmbracă mereu bizar,
Cu nuanțe de bazar.
În anul ce trece chiar acum,
Mai subțire ca un fum
Iulia cea multicoloră
N-a fost deloc sonoră.
Ori cu ea, ori fără ea în Parlament,
Nu-i nimic nou pe firmament.
Proiectele pentru Iași sunt ioc,
Totul bate pasul pe loc.
La urma urmei, s-o zicem clar,
Cu un asemenea far,
Bâjbâim în sărăcie,
Și o luăm de tot în vrie.
Dar poate va mișca și ea ceva
În rolul său de mucava!
Să-i urăm cu toți aici
La mulți ani cu mult sclipici!
Ia mai mânați, măi flăcăi!