Obsesia Iaşului de a deveni cu orice preţ un oraş asaltat de turişti capătă forme macabre. Recent, doi ieşeni au început să organizeze tururi turistice printre mormintele din cimitirul Eternitatea, povestindu-le curioşilor despre povestea fiecărei personalităţi aflate la doi metri sub pământ. Circuitul durează trei ore, turiştii având la dispoziţie circa 900 de monumente funerare pe care le pot studia în tihnă. Trebuie să recunoaştem, trei ore petrecute în cimitir presupun un antrenament psihologic intens, dar şi senzaţii tari care probabil formează baza interesului pentru o astfel de experienţă. Încă nu ştim dacă turiştii sunt întâmpinaţi cu pâine şi sare sau cu colivă şi colăcei, dar am surprins câteva impresii ale celor vizitaţi la locul lor de veci.
Ion Creangă: Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când văd turiştii călare pe piatra-mi de mormânt, mă apucă aşa, un soi de pandalie din care nu mai pot ieşi nici dacă-mi citeşte vreun popă Povestea Poveştilor la căpătâi. Eu nu înţeleg, nu le era deajuns holograma aia de la Bojdeucă, în care apar ca o fantomă, mai trebuia să fiu deranjat şi în tihna mormântului?
George Topârceanu: Pe mine mă enervează altă chestie. La câte vorbe de duh am scris, tot soiul de balade vesele şi triste, parcă îmi pare rău că nu avem la Eternitatea un stil ca cel promovat de Săpânţa. M-aş fi ocupat personal de compunerea unui epitaf pentru fiecare dintre vecinii mei de parcelă. Dar, na, ca de obicei, Iaşul trebuie să fie în urmă. Nu se vrea, dom’le, să se facă turism de calitate!
Barbu Ştefănescu Delavrancea: Sincer, şi acum regret că am scris piesa „Apus de soare”. Puteam fi mai inspirat în alegerea titlului. Tot ce văd acum e un etern apus de soare. Scuze pentru intervenţia lacrimogenă, dar nu m-am putut stăpâni.
Miluţă Gheorghiu: Bună ideea asta cu turiştii! Eu chiar m-aş gândi să reeditez spectacolul Chiriţei pentru amatorii de teatru moldovenesc. Ce, credeţi că nu s-ar înghesui lumea să vadă la miez de noapte un bărbat travestit în femeie printre crucile strălucind în lumina lunii?
Vasile Pogor: Uite, ieri, tot foindu-mă prin criptele lui Creangă şi Nicolae Gane, mi-am adus aminte cu adâncă nostalgie de pivniţele de la Bolta Rece. Poate că ar fi bine să deschidem pentru turişti şi cei şapte kilometri de tunel pe care l-am săpat între bârlogurile tuturor literaţilor din Eternitatea şi pe care le folosim pentru păstrarea în bune condiţii a vinului bisericesc. Aşa mai socializăm şi noi un pic, poate găsim şi talente noi, proaspete, cu apetit pentru literatura underground.