Consilierul guvernamental Cătălin Urtoi este de neoprit. Biroul lui este în cușetele trenurilor Iași – București și retur, cu schimbarea locomotivei la Adjud. Când nu se află în tren, Urtoi bate la ușa primarilor din comunele tihnite de prin Moldova și Transilvania, stricându-le somnul administrativ cu tot felul de măsurători și desene schițate în aer cu traseul viitoarelor autostrăzi A7 și A8. Dar oare cum mai arată o zi din viața titirezului Cătălin Urtoi? (pamflet)
– Nebunie! Am găsit loc bun într-o cușetă de doar patru locuri pe trenul spre București! La parter, evident. Ce naiba, au început să mă cunoască nașii de pe tren, au și ei Facebook pe telefon, că altfel habar n-aveau că sunt consilierul șefului lor, Grindeanu. Dar de-ajuns cu acest amănunt din viața mea de promotor al civilizației rutiere pe regiunea Moldova. De ceva vreme, am simțit că am un consum nervos și fizic care mă poate ruina în floarea vieții. Așa că am început să-mi elaborez un regim de viață foarte strict. De pildă, ieri am făcut 50 de flotări în timp ce mă aflam pe viitorul tronson de autostradă Mizil – Pietroasele. La un moment dat, recunosc, nu m-au mai ținut bicepșii și am cam dat cu nasul în nisip. Noroc că cei din jur au crezut că pup pământul sfânt al viitoarei autostrăzi A7. Cu câteva zile în urmă m-am descurcat mai bine, făcând 20 de genoflexiuni la intrarea în Acățări, comună esențială în ecuația splendidei autostrăzi a Unirii. De data asta m-am descurcat excelent, arătând astfel cârcotașilor că proiectul meu de suflet rămâne A8. Ca să fiu în formă maximă, în toate localitățile pe care le inspectez solicit ca protocolul să includă o ciorbă de burtă cu acord de mediu actualizat. Chiar acum, când scriu aceste rânduri, mă aflu într-o cușetă cu o vedere splendidă spre câmpurile nesfârșite din sudul Moldovei. Habar n-am încotro merg, spre Iași sau București? Ce importanță are? Deja simt că aparțin acestor locuri, e limpede că am devenit un erou al acestor meleaguri, o reîncarnare a unui ostaș sacrificat pe linia Focșani – Nămoloasa – Galați. Ba chiar și la Mărășești am simțit că mor un pic de căldură în toaleta trenului. Dar nu mă las! Patria, asfaltul autostrăzilor A7 și A8, mirosul de benzină în zori, toate au nevoie de mine. Hai că se poate!
Urtoi (foto, pamflet): Dragi visători ai autostrăzilor din Moldova, dacă dispar din trenul Iași – București, să știți că nu v-am abandonat! Sunt la o bere rece în Adjud, la bufetul de pe peronul gării