Ziua de 1 noiembrie 2020 va rămâne, cu siguranță, una de pomină pentru clubul Politehnica Iași. Exact în momentul în care mingea celui de-al doilea gol al ieșenilor intra în poartă, gol care consemna preluarea conducerii pe tabelă în fața celor de la Viitorul, nocturna stadionului a cedat, cufundând totul în întuneric. Bine, instalația de iluminat căzuse și cu zece minute înainte de meci, dar nimeni nu s-a sinchisit de această problemă tehnică. Cert este că Iașul a pierdut cu 0 – 3 la masa verde, iar președintele Ciprian Paraschiv, antrenorul Daniel Pancu și căpitanul Andrei Cristea s-au văzut puși în fața unei situații de-a dreptul penibile. (pamflet)
O încăpere aflată sub tribunele stadionului Emil Alexandrescu. Este seară, întunericul se lasă peste Copou. Privind tabla pe care sunt desenate diverse tehnici de joc, Daniel Pancu își mângâie gânditor bărbia. Intră Andrei Cristea.
Andrei Cristea: – Mister, tu chiar iei în serios chestia asta cu antrenoratul la Poli Iași. La ora asta târzie, faci și desfaci scheme de joc ca noi să nu mai încasăm 4 goluri de meci.
Daniel Pancu: – Așa e, mă gândesc la o strategie care să reducă numărul boabelor primite. Meciul cu Viitorul mi-a dat o idee: când simțim că o luăm zdravăn pe cocoașă, sunăm administratorul stadionului și-i spunem să tragă heblul la nocturnă. Decât 0 – 4, e mai bun 0 – 3, nu? Ne mai îmbunătățim și golaverajul.
Andrei Cristea: – Idei bune, nu zic nu. Dar omul trebuie să fie pe fază, să fie atent la meci. Uite, cu Viitorul ne revenisem oleacă, când să câștigăm și noi, pac, a căzut curentul.
Daniel Pancu: – Mi-e teamă doar să nu ajungem să se spunem despre noi că furăm curent.
Andrei Cristea: – Eh, răutăcioși din ăștia se mai găsesc. Mister, uite, ca să nu zici că-s mai prejos și că nu-mi merit locul în echipă, vin și eu cu niște idei.
Daniel Pancu: – Te ascult, am încredere în experiența ta.
Andrei Cristea: – Hai să ne cumpărăm niște echipamente fosforescente. Am văzut eu niște materiale la câteva fete din Fratelli. Domnule, oricât de chioară era lumina, le vedeai cum se zbânțuie printre clienți.
Daniel Pancu: – Interesant. Și mie îmi place să am vizibilitate în club. Bine, uneori exagerez cu pretenția asta și ajung să văd dublu.
Andrei Cristea: – Deci ne facem niște echipamente cu astfel de culori și putem juca toată noaptea dacă vrem. Bine, chit că adversarul iese de pe teren, noi rămânem și ne facem datoria față de club și suporteri.
Daniel Pancu: – Foarte bună idee. Trebuie să căutăm și niște mingi cu astfel de calități nocturne. Păi, în cazul ăsta nu mai avem nevoie de instalația aia de nocturnă.
Andrei Cristea: – Economie la buget! Mai ales că, cine știe, dacă o să jucăm la anul în Liga a doua, trebuie să ne obișnuim cu razele piezișe ale soarelui de la matineu.
Daniel Pancu: – Sper ca pe vremea aceea să fiu departe de Iași. Nu vreau să fiu antrenorul unei echipe care va juca pe cine știe ce teren sătesc.
Andrei Cristea: – La fel și eu. Renunț la cariera de jucător și mă bag într-un birou de conducere la club. Mai bine dezleg integrame, decât să desfac apărările unor băieți de la Bragadiru sau comuna Recea.
Dintr-un dulap, Pancu scoate o sticlă de apă. Se așază pe un scaun, oftând.
Daniel Pancu: – Uite în ce hal de stres am ajuns! Beau apă plată. Nici măcar minerală nu e. Cum să simți gustul victoriei dacă bei apă plată?
Andrei Cristea: – Un campion trebuie să facă sacrificii. Iar tu te sacrifici pentru clubul ăsta, mister.
Daniel Pancu: – Să știi că da. Sunt un martir al Ligii întâi. Fără fotbal, fără curent, fără buget. E ca pe vremea când jucam câte o miuță în curtea blocului din Nicolina. Dar tot mai era câte un bec aprins pe la vecini!
Andrei Cristea: – Ce zici, îi propunem lui Cip Paraschiv ideile noastre? Sigur va fi receptiv la propuneri atât de strălucite.
Mai târziu, în biroul lui Ciprian Paraschiv.
Ciprian Paraschiv: – Echipamente fosforescente? Dar ce sunteți voi, muncitori la Salubris? Sau polițiști locali?
Andrei Cristea: – Șefu, doar astfel putem căpăta vizibilitate în campionat.
Ciprian Paraschiv: – Iar tu, Pancone, ce e cu șmecheria asta? Vrei să pierzi la masa verde doar ca să iei fix 3 goluri?
Daniel Pancu: – E o soluție. Nu cea mai bună, dar trebuie să recunoști că, la nevoie, e salvatoare.
Ciprian Paraschiv: – Dar de fotbal, voi ați auzit? Sportul ăla care se joacă între două echipe a câte unsprezece jucători.
Daniel Pancu: – Sigur că da. Ne mai uităm și noi la Premier League, Seria A….
Ciprian Paraschiv: – Nu cred. Dacă v-ați uita, n-ați veni cu idei din astea crețe. Hai, valea din biroul meu. Mâine dimineață aveți antrenament!
Mai târziu, într-un club de noapte. Cristea și Pancu privesc atenți silueta fosforescentă a unei dansatoare.
Daniel Pancu: – Ei, ce părere ai? Vezi ce joc de glezne are? Ai avut dreptate, dacă nu avea acest minuscul echipament fosforescent, nu ne bucuram de acest show.
Andrei Cristea: – Așa e! Și ia uite ce face la bara aia. Mai că aș șuta un pic la vinclu! Ce Premier League, ce Barcelona? Abia aici te simți ca Messi, nu pe iarba din Copou!
Pancu (foto, pamflet): Băieți, vedeți că am adus mingi noi la club. Dacă și pe astea vi le bagă în poartă, matineul ne așteaptă!