Istoric cu îndelungi state de serviciu, Gheorghe Iacob este o prezenţă activă în viaţa academică a Iaşului. Specialist în istoria contemporană a românilor şi universală, prorectorul Gheorghe Iacob a fost la un moment dat şi ordonator interimar de credite la Universitatea Alexandru Ioan Cuza, în perioada de tranziţie dintre mandatele celor doi rectori Vasile Işan şi Tudorel Toader. Realizator de emisiuni tv, autor şi coordonator de volume cu dimensiuni impozante, prezent la numeroase conferinţe şi simpozioane de specialitate, profesorul Gheorghe Iacob este una dintre cele mai vizibile personalităţi academice ieşene. Mai multe despre viaţa sa de cercetător am aflat răsfoindu-i jurnalul personal.
– Mă uitam azi prin CV – ul meu şi constatam că am 36 de tratate, cărţi şi cursuri universitare, vreo 91 de studii şi articole ştiinţifice, peste 100 de comunicări ştiinţifice şi 4 cărţi premiate. O fi mult, o fi puţin? Indiferent de percepţia cantităţii, istoric fiind, nu pot face abstracţie de corectitudinea acestui bilanţ. De fapt, istoricii au aceeaşi aplecare spre cifre ca şi contabilii. Trebuie să memorăm atâţia ani de domnie, de războaie, de abdicări, decapitări, trădări, dezertări încât putem fi consideraţi adevăraţi statisticieni ai trecutului. Sigur, istoria trebuie interpretată în spiritul ei, dar fără repere temporale marcate strict în ani, luni, zile, s-ar transforma într-o poveste de adormit copiii. Poţi spune că Făt Frumos a domnit între anii 1425 şi 1489? Nu poţi. Sperii copilul. Feţii Frumoşi şi Ilenele Cosânzenele sunt partea de basm a istoriei. Apoi, depinde cum interpretezi istoria: una e să citeşti însemnările unui bufon şi alta e să vezi ce se întâmplă la curtea unui rege prin prisma celor scrise de vistiernic. De aceea, noi, istoricii trebuie să fim atenţi cum ne selectăm sursele de informaţii. Păi, ce-ar fi fost dacă vedem istoria Franţei, de pildă, doar prin prisma amantelor Ludovicilor? Mai departe de orizontul jartierelor n-am desluşi nimic. Aşa că, ca profesionist, îmi fac griji în privinţa modului în care istoricii din viitor îşi vor forma opinia despre anii pe care noi îi trăim acum. Ce surse vor folosi? Înregistrări de la emisiunile lui Capatos? Stenogramele DNA? Postările de pe Facebook? Ar fi dezastru. Uite de aia ţin eu un jurnal cumpătat, actualizat zilnic, scris frumos, caligrafic, pe hârtie. Şi pentru că tot mi-a rămas colţul ăsta liber de pagină, hai să trec şi lucrurile importante de azi, 29 mai. Carrefour: 2 kg de zahăr, 1 kg de ceapă, 2 pâini, o sticlă de Cotnari.
