Ce e frumos în meseria de scriitor sau poet cu ceva vizibilitate şi funcţii prin organismele de specialitate e că vara ai ce face, chiar şi în lipsa inspiraţiei. Bunăoară, poetul Cassian Maria Spiridon, şeful filialei Iaşi a USR, s-a dus tocmai în China pentru a-şi căuta muza izgonită de plictisul moldovenesc. Muza n-a găsit-o, dar a dat peste un premiu chinezesc de literatură, mai precis Marele Premiu al Festivalului de Poezie de la Tianshui. „Am fost copleşit de organizare, am avut sentimentul că sunt la Oscar”, a declarat Spiridon, care probabil se visează şi pe scena vreunui Nobel. Dar mai multe despre experienţa chineză a poetului ieşean am aflat din jurnalul său personal.
– Cum potriveşte viaţa anumite jocuri de cuvinte! De pildă, de ceva vreme îmi căutam starea de Feng Shui şi am regăsit-o la Tianshui. Predestinare sau ce? Sincer, sunt impresionat de ceea ce mi s-a întâmplat în China. La festivitatea de premiere au venit peste 3.000 de iubitori ai poeziei. Nu că ar fi greu să strângi 3.000 de chinezi la un loc, dar, totuşi, am fost copleşit de numărul lor. Pentru o clipă, am trăit sentimentul că în faţa mea sunt cei peste 2.500 de membri ai Uniunii Scriitorilor din România. Hai că, dacă depunem un minim efort, putem transforma Uniunea într-o organizaţie de proporţii gigantice, pe măsura Chinei. Ori suntem mari, ori nu suntem deloc! Mi-a mai plăcut că festivalul a fost patronat de Li Bai şi Du Fu, marii poeţi ai dinastiei Tang din anii 618 – 907, la fel de importanţi pentru chinezi precum este Eminescu pentru naţia română. Şi, uite-aşa, mi-a venit ideea unui barter literar, dar şi economic, la urma urmei. Îmi fac un SRL şi fac export – import pe relaţia China cu poeţi de-ai noştri şi, fireşte, din zona Tianshui, de pildă. La un volum de Eminescu exportat, aduc în ţară două volume de Li Bai şi Du Fu. Totuşi, trebuie să fiu atent în privinţa calităţii importurilor. Dacă am de-a face cu marfă contrafăcută? Dacă în locul poemelor lui Li Bai primesc nişte poezii de Nui Bai? Ei, na, şi eu scrupulos! De parcă şi-ar da seama cineva de diferenţă. La o adică, mă pot înfiltras şi eu pe piaţa chineză, cu un pseudonim local, să fiu mai credibil. De exemplu: Ca Si Yan. Hai că, uşor, uşor, îmi lărgesc piaţa de desfacere a cărţilor mele. Apoi formez şi o mică filială chineză a Uniunii Scriitorilor din România. Chit că nu sunt români. Important e să simtă şi să vibreze în spiritul poeziei româneşti. Dar şi când îi aduc pe tavă lui Nicolae Manolescu încă vreo 4.000 de membri în Uniune!
Spiridon (foto sus): Distinşi prieteni chinezi, e chiar bine să fii şef peste poeţi, mai ales dacă faci parte din artiştii lirici ai dinastiei Ling Shi Am