Politehnica Iaşi are tot mai multe moaşe şi, aşa cum se întâmplă de obicei în astfel de situaţii, lucrurile nu merg cum trebuie. Clubul a atras în ultimii ani numeroşi oameni „de bine”, care au transformat managementul echipei într-un turn Babel de pe urma căruia nimeni nu mai înţelege nimic. După meteoricul Arcadie Suceveanu, Poli l-a primit cu braţele deschise pe Horia Sabo, un investitor obscur din Maramureş care l-a înfiltrat în directoratul clubului pe Tibor Selymeş. Rezultatele se văd, Iaşul şchioapătă, iar Flavius Stoican pare sabotat de jucătorii aduşi de fostul component al Generaţiei de Aur. Pe de altă parte, fostul preşedinte Florin Prunea bântuie instanţele pentru a-şi recupera nişte salarii restante. Situaţia de la Poli poate fi desluşită şi din întâmplarea redată mai jos.
Vestiarul din Copou al echipei Politehnica Iaşi. Pe un perete, o tablă pe care sunt desenate câteva scheme de joc. Flavius Stoican şi Horia Sabo stau aşezaţi pe băncile rezervate jucătorilor. Tocmai au jucat o miuţă, încă sunt transpiraţi după efortul făcut.
Horia Sabo: – Hai că ne-a prins bine puţină mişcare, Mister. Aşa am putut să te testez şi eu un pic, să văd dacă mai ştii jocul cu mingea sau doar numai gura e de tine.
Flavius Stoican: – Merci, Horia, sper să mă bagi titular în meciul viitor.
Horia Sabo: – Păi, oricum eşti titular pe banca de rezerve, ce vrei mai mult? Ăsta e rolul ingrat la antrenorilor, să fie cei mai tari jucători de pe tuşă.
Flavius Stoican: – Acum, dacă tot suntem între noi, tu chiar vrei să mă scoţi în şuturi de la echipă?
Horia Sabo: – Dar de unde până unde această impresie, dragă Flavius?
Flavius Stoican: – Pentru că mi l-ai plantat pe Selymeş care-mi face marcaj om la om pe tot terenul. E în stare să-mi deseneze pe tablă şi cum să-mi aşez tacâmurile la micul dejun.
Horia Sabo: – Ei, ştii cum e cu băieţii ăştia din Generaţia de Aur. Vor să conducă peste tot, cluburi, federaţie, echipe naţionale. Aşa le-a băgat în cap nea Puiu Iordănescu, că în şortul fiecăruia zace bastonul de general.
Deodată, uşa vestiarului este izbită de perete şi în încăpere intră Florin Prunea, la bustul gol, purtând doar un prosop înfăşurat în jurul şoldurilor.
Cei doi tresar, surprinşi de apariţia fostului preşedinte.
Florin Prunea: – Şi chiar aşa este, musiu Sabo! Poate vrei să vezi cum zace la mine bastonul de general?
Horia Sabo: – Vai, nu, domnule Prunea, m-am exprimat eu ceva mai plastic, dar totul a fost la modul figurat. Evident, am tot respectul pentru membrul, pardon, membrii Generaţiei de Aur!
Florin Prunea: – Aşa te vreau, băiete! Stoicane, am auzit întâmplător discuţia cu domnul Sabo. Sincer, te credeam mai bătăios. Ce naiba, ai antrenat pe la Dinamo, suntem câini amândoi, unde-ţi sunt colţii de buldog?
Flavius Stoican tace, înroşindu-se. Prunea se apropie şi dă mâna cu el, scuturându-l puternic, în semn de îmbărbătare. Sabo se face mic pe bancă, privindu-l admirativ pe fostul portar.
Horia Sabo: – Domnule Prunea, nu vreau să te supăr, dar între noi există o mică diferenţă.
Florin Prunea (râde): – Doar o mică diferenţă?
Horia Sabo: – Nu, mă refer la afaceri. În timp ce dumneata ai scos bani de la club, eu am adus câteva milioane de euro aici, la Poli.
Florin Prunea: – Măi, nene investitorule, venit cu Mocăniţa la Iaşi, dar de management sportiv ai auzit? Da, n-am adus bani, dar am adus Know How.
Horia Sabo (în şoaptă): – Da, sigur, mai mult hau hau.
Florin Prunea: – Stoicane, ia hai să-l lăsăm pe domnul preşedinte în pace şi să ne retragem la duşuri, să vorbim ca între bărbaţi despre viitorul lui Poli.
Cei doi intră la duşuri, lăsându-l singur pe Sabo în vestiar. Acesta, epuizat de discuţia cu Prunea, se şterge pe faţă cu un prosop şi se duce la tabla cu schemele de joc. Ia o cretă şi scrie diverse formule contabile.
Horia Sabo: – Deci iau cu 10.000 de euro trei jucători din liga a cincea olandeză, îi trec în contabilitatea lui Poli la o valoare de inventar de 400.000 de euro, le dau un salariu de 5.000 de euro pe lună, din care le reţin comisionul meu de 10%, iese un capac de 1.500 de euro lunar. Măi, Horia, tu nu eşti prost deloc!
Sabo priveşte îndelung tabla. Şterge calculele făcute şi se apropie de uşa care dă spre duşuri. Îşi lipeşte urechea de ea, ascultând ce vorbesc Prunea şi Stoican. Se aude vocea lui Prunea.
Florin Prunea: – Iar aici, Stoicane, am tatuată schema contraatacului lui Hagi şi Ilie Dumitrescu în meciul cu Argentina. Dincoace, mai jos, sub buric, am desenată traiectoria centrării suedezilor care mi-au dat gol în ultimul minut din sferturile mondialului din 94. După cum vezi, săgeata indică clar unde m-a durut pe mine cel mai mult după acel meci. Bine, acum e din cauza apei reci, dar să ştii că, atunci, zvârcolirea mi-a fost mai lungă. Ştii ce propun eu? Hai dincolo, să-i arătăm şi lui Sabo cum se verticalizează jocul şi se dau pase în adâncime, poate pricepe şi el cu ce se mănâncă fotbalul profesionist!
Sabo îşi pune speriat mâna la gură şi iese în fugă din vestiar, urmărit de hohotele de râs ale celor doi.
Selymeş (foto sus): Iar ne toacă la cap Ambrosie cu perfomanţa şi play off – ul. Să-i spună cineva că la Poli banii vorbesc, nu preşedintele