De felul nostru suntem optimiști. Cum, necum, reușim să vedem luminița de la capătul tunelului, chiar dacă aceasta este doar un licurici amețit. Vedem viața în roz și la un televizor alb-negru și soarele pe cer chiar pe furtună. Așa ne e felul. Da, de multe ori acest optimism se află la ceva distanță de situația reală, dar știți cum e: dacă ar fi să pui la suflet tot ce te afectează, te-ai spânzura de prima grindă văzută sau de țeava caloriferului. Tocmai de aceea, când vedem pe câte unul mai optimist decât noi, cădem pe gânduri. Sigur plutește pe niște norișori pe care numai el îi vede. Despre un astfel de optimism vom vorbi și noi astăzi.
Investiții urbane
Recent, un site cunoscut, specializat în studii referitoare la administrație, guvernanță și economie, a organizat o conferință pe tema accelerării dezvoltării urbane. Conferința era organizată ca urmare a publicării unui raport al Băncii Mondiale referitor la necesarul minim de investiții urbane și peri-urbane în marile orașe românești, care estima un necesar de cheltuieli din partea statului de 2,6 miliarde euro în următorii ani pentru ca orașele să devină într-adevăr generatoare de dezvoltare economică și bunăstare, nu doar simple concentrări de oameni.
Perspective
La această conferință a fost invitat și un expert în dezvoltare urbană al Băncii Mondiale, Marcel Ionescu Heroiu, ale cărui declarații ne-au aprins în primă instanță entuziasmul. Pe scurt, el a spus că orașele dinamice, cum sunt Cluj-Napoca, Timișoara, Iași, Constanța și Brașov au avut un ritm de creștere care l-a depășit pe cel al orașului Singapore în perioada sa de boom economic. „E o evoluție fenomenală, doar că noi suntem în ciorba noastră și mai rar scoatem capul să vedem ce se întâmplă în lume. Prin anul 2000, România era ca PIB/cap de locuitor undeva sub mai toate țările dezvoltate din America Latină: Columbia, Mexic, Brazilia. Acum am ajuns să fim peste. Să avem o performanță mai mare decât toate aceste țări”, a spus Heroiu.
Depinde cu ce te compari
Totul suna atât de bine că ne-am frecat la ochi și ne-am uitat în jur. Pe urmă, ne-am zis că suntem subiectivi, în timp ce expertul Băncii Mondiale vede lucrurile mai detașat și mai impede. Așa că ne-am apucat de verificat. La partea cu produsul intern brut pe locuitor, omul are dreptate. Oricât am înjura noi, ca români, guvernul, parlamentul și țara în ansamblu, adevărul e că economic nu stăm chiar prost. Conform datelor Băncii Mondiale, România se află pe locul 60 în lume ca PIB raportat la populație: 12.920 dolari/locuitor. Am depășit chiar și Rusia, care se află pe locul 63. Țările menționate de Heroiu se află pe locul 70 – Mexic, 77 – Brazilia și 92 – Columbia, adică sub noi. E drept, la acest indicator pe noi ne depășește aproape toată Uniunea Europeană, bașca Islanda, San Marino, Andorra, insulele St. Kitts & Nevis, Palau, Panama și alte țări pe care cu greu le găsești pe hartă. Deci lucrurile sunt mai nuanțate. Depinde cu ce te compari. Un român produce cât 50 de burundezi sau 25 de afgani, dar asta nu înseamnă mare lucru.
La mijlocul clasamentului
Cam la fel stau lucrurile și în ceea ce privește marile orașe ale țării. Și Iașul nostru, în particular. Județul Iași are un PIB de 7.800 euro/locuitor, mult sub media națională. Timișul este cel mai performant județ, cu 13.956 euro/locuitor. Clujul îi suflă în ceafă, cu un PIB de 13.656 euro/locuitor. Județul Iași se află abia pe locul 20 în țară. Deci, mai e mult până departe.
Boom-ul nu-i chiar boom
Lucrurile sunt foarte nuanțabile și când vine vorba de ritmul creșterii economice. În general, ritmul de creștere a economiei ieșene a fost după 1990 mai redus decât cel al României, cu excepția anului 2008. Iar când a fost vorba de prăbușire, ca cea din 2009, Iașul s-a dus la vale mult mai mult decât media națională. Pe scurt, avem o economie fragilă. Iar dacă ne comparăm cu orașul-stat Singapore, riscăm să ne facem de râs. E drept, economia Iașului a crescut frumos în ultimii 10-15 ani, mai ales după intrarea în UE. PIB pe locuitor era în 2005 de doar 2.865 euro, adică de aproape trei ori mai mic decât cel actual. În cei mai alerți 5 ani, între 1970 și 1975, produsul intern brut pe cap de locuitor a crescut în Singapore tot de aproximativ trei ori, de la 925 la 2.559 dolari. La valoarea de atunci a valutei americane. Altfel spus, noi am crescut de trei ori în 13 ani. Ei, doar în 5. N-am prea putea spune că am depășit Singapore în perioada lui de boom, nu? Iar dacă ne gândim că PIB-ul nostru pe locuitor de acum este de aproape 6 ori mai mic decât cel din Singapore, vedem că va mai curge apă pe Bahlui până ce vorbele lui Heroiu se vor regăsi în realitate.