În aşteptarea construirii Spitalului Regional de Urgenţă, sistemul spitalicesc ieşean se descurcă cum poate. În unele unităţi medicale s-au făcut investiţii substanţiale, în altele lucrurile mai şchioapătă serios la capitolul infrastructură, dar, fără îndoială, toată lumea aşteaptă să vadă minunea marelui spital de urgenţe, despre care se spune că va avea dotări de top. Până una, alta, managerii Marinela Cumpăt (Spitalul Clinic de Recuperare), Mihai Glod (Spitalul Clinic Căi Ferate) şi Sergiu Cojocaru (Spitalul Clinic Dr. C.I. Parhon), au fost protagoniştii unor întâmplări ceva mai ieşite din comun. Evident, un pamflet.
Cabinetul directorial al economistului Sergiu Cojocaru, directorul Spitalului Parhon. De după un birou impozant, Cojocaru stă la taclale şi o ţigară cu Marinela Cumpăt, şefa Spitalului Clinic de Recuperare.
Sergiu Cojocaru: – La cât i-ai spus lui Glod să vină aici?
Marinela Cumpăt: – Pe la două, dar văd că întârzie.
Sergiu Cojocaru: – Evident că întârzie, doar e directorul Spitalului CFR! La ei, până şi diagnosticele se dau la vreo două luni după ce omul s-a vindecat.
Marinela Cumpăt: – Ei, nu fi ironic. Totuşi, este colegul nostru.
Sergiu Cojocaru începe să râdă.
Sergiu Cojocaru: – Auzi, cică la ei biletul de internare se dă şi fără loc! Saloanele sunt cuşete cu 4 sau 6 paturi, iar toate cazurile de Mal Praxis sunt trecute pe numele doctorului Acarul Păun.
Marinela Cumpăt: – Vai, nu eşti deloc haios! Nu e corect. Uite, noi, de bine, de rău, am mai primit nişte finanţări, ne-am mai modernizat saloanele, dotările, dar la CFR nu se întâmplă mai nimic.
Sergiu Cojocaru: – Păi şi ce am putea să facem, cum să-l ajutăm?
Marinela Cumpăt: – Hai să-l facem să se remarce prin ceva. Nu neapărat el, ci spitalul pe care-l conduce. Să se facă cunoscut prin rezolvarea unui caz deosebit, ceva care să rupă gura târgului.
Sergiu Cojocaru: – Să-i facem un transplant de pacient? Nu am pacienţi disponibili şi, mai ales, compatibili cu dotările de la CFR.
Marinela Cumpăt: – Dar nu e nevoie să fie un caz real. Vorbim cu cineva, ăla va juca teatru că are nu ştiu ce maladie ciudată, iar doctorii de la CFR îl vor vindeca cu aspirină şi spirt. Senzaţional, nu?
Sergiu Cojocaru: – Eu aş merge şi mai departe. Mă gândesc la ceva care să-l pună cu adevărat pe jar. Să îl facem să creadă că vine ministrul Sănătăţii incognito în inspecţie! Îţi dai seama că nu mai au somn nici unul de acolo, de la portar la director?
Cojocaru este întrerupt de intrarea agitată în încăpere a lui Mihai Glod.
Mihai Glod: – Mă scuzaţi de întârziere, traficul e foarte aglomerat!
Sergiu Cojocaru: – Ce trafic, că de la Spitalul CFR până la Parhon nu sunt mai mult de doi kilometri. Sau a trebuit să schimbi locomotiva la Universitate?
Marinela Cumpăt: – Vai, Sergiu, încetează!
Mihai Glod: – Lasă-l, Marinela, sunt doar mici înţepături colegiale, care nu trec dincolo de epidermă. Cel puţin nu în cazul meu.
Cojocaru îşi stinge ţigara cu gesturi apăsate în scrumieră.
Sergiu Cojocaru: – Da, hai că am glumit cam mult. Să trecem la lucruri serioase. Mihai, avem informaţii foarte sigure că doamna ministru Sorina Pintea va face o vizită inopinată într-unul dintre spitalele noastre, nu ştim în care. Doar îi ştii obiceiul. Cum mergea şi Cuza deghizat prin mulţime de la prins pe ăla cu ocaua mică.
Marinela Cumpăt: – Da, ideea e să nu ne prindă cu garda jos. Adică, cine e de gardă trebuie să fie măcar treaz, dacă nu cu ochii în patru.
Mihai Glod: – Din partea mea, poate să vină. Dar nu cred că mă va onora cu prezenţa ei. Ea trage tot la spitalele astea mari, barosane, cum sunt ale voastre.
Sergiu Cojocaru: – Eu zic să nu te pripeşti. Fii atent şi aşteaptă-te la o vizită specială! Cică în seara asta trebuie să apară.
Mihai Glod: – Bine, dacă spuneţi voi… Atunci mă duc la spital să-mi pun paracetamoalele în ordine.
Glod iese îngândurat din cabinet. Cojocaru şi Cumpăt bat palma.
Sergiu Cojocaru: – Ţi-am zis că o va lua de bună! Să vezi ce lună face în spital.
Marinela Cumpăt: – Şi cu bolnavul închipuit ce facem? I-l mai trimitem?
Sergiu Cojocaru: – Bineînţeles! Să fim Moliere până la capăt!
După două zile. Acelaşi cabinet managerial de la Spitalul Clinic Parhon. Sergiu Cojocaru şi Marinela Cumpăt, nervoşi, se foiesc prin încăpere.
Marinela Cumpăt: – Tu şi ideile tale! Ai cobit, asta ai făcut!
Sergiu Cojocaru: – Hai, Marinela, dar de unde era să ştiu că Sorina Pintea chiar vine în vizită la spitalele noastre? Era vorba doar de o farsă pentru colegul Glod.
Marinela Cumpăt: – Iată că nu a fost deloc o glumă! La mine a venit la două noaptea cu dureri lombare. Cine să-i facă masaj la ora aia?
Sergiu Cojocaru: – La mine s-a prezentat cu, pardon, usturime la vezică. Mna, de unde să am calmante? De două zile mi s-a terminat stocul.
Pe uşă intră Glod, radios.
Mihai Glod: – Ce faceţi, dragi colegi? Să vedeţi ce mi s-a întâmplat! Ieri a venit Sorina Pintea pe la mine.
Sergiu Cojocaru: – Şi? Cred că ţi-a făcut un scandal monstru!
Mihai Glod: – Nici vorbă! O durea capul de la vizitele făcute la Recuperare şi Parhon. Am tratat-o imediat cu apă şi aspirină! M-a felicitat şi mi-a dat şi o diplomă de cel mai bun manager. Dar vă văd cam palizi. Nu vreţi şi voi o aspirină efervescentă?
Glod (stânga, pamflet): Vă recomand să evitaţi acceleratul de Mărăşeşti, seara să nu folosiţi personalul de Paşcani şi, în general, prudenţă la vagoanele de dormit. Astea pot da dependenţă, mai ales dacă faceţi cinşpe ore pe drum