Consecinţă a unei natalităţi productive, judeţul Iaşi are cea mai mare populaţie din România după cea a municipiului Bucureşti. Pofta de procreere a ieşenilor este valorificată în principal prin intermediul maternităţilor „Cuza Vodă” şi „Elena Doamna”, unităţi medicale care au trecut de-a lungul timpului prin suficiente probleme, mai ales administrative. Mai mult, se pune problema restructurării maternităţii „Elena Doamna”, ca urmare a aplicării masterplanului de sănătate pentru regiunea Moldovei. În acest context, managerul spitalului de pe Elena Doamna, Gabriel Martinescu, fosta directoare de la „Cuza Vodă”, Maria Stamatin şi Liviu Stafie, directorul DSP Iaşi, au fost recent protagoniştii unor întâmplări cu accente hilare.
Cabinetul Mariei Stamatin, şefa clinicei de Neonatologie de la Maternitatea „Cuza Vodă”. Doctoriţa studiază atent câteva hârtii pline cu date şi grafice statistice. În încăpere intră agitat Gabriel Martinescu, directorul maternităţii „Elena Doamna”.
Gabriel Martinescu: – Maria, presiunea asta mă dă gata! Când mi-am ales în facultate oftalmologia ca specialitate medicală, nici nu-mi închipuiam că voi trăi în stresul ăsta.
Maria Stamatin: – Ce să-i faci, Gabriele, asta e soarta directorilor, să fie mereu cu capul plin de griji. Uite, chiar acum mă uitam pe nişte date de la Arcadia. Ne pleacă pacientele la privat, ceva de speriat. Ce-or fi găsind acolo? Îşi închipuie că acolo vor face feţi frumoşi şi ilene cosânzene ?
Gabriel Martinescu : – La mine e şi mai grav. Pleacă mamele, dar pleacă şi paturile. Ministerul vrea să-mi restructureze spitalul şi să-l transforme într-un centru pentru femei abuzate.
Maria Stamatin : – Da, am auzit şi eu de chestia asta. Auzi, dacă tot vor să reducă paturile, hai să te învăţ o şmecherie. Spune că eşti de acord şi scurtează paturile cu vreo 20 – 30 de centimetri. Astfel, vei fi acoperit! La zece paturi, vei avea mai puţin cu unul.
Gabriel Martinescu: – Super tare! Ca în Patul lui Procust!
Maria Stamatin: – Da, Procust ar fi fost un foarte bun manager de spital. Sau cel puţin la ortopedie ar fi devenit profesor.
Martinescu bea un pahar cu apă. Pare că şi-a mai revenit.
Gabriel Martinescu : – Eu cred că trebuie să se întâmple ceva spectaculos la Elena Doamna, ceva care să ne crească imaginea în ochii ministerului. Dar nu văd ce…
Maria Stamatin : – Păi dacă tu, ca oftalmolog, nu vezi soluţia. Apropo, ce e cu avalanşa asta de oftalmologi directori de spitale. Tu la Elena Doamna, Gabriel Oprişanu la Socola. Scuză-mă, dar ce vă recomandă să conduceţi spitale cu profile diferite de pregătirea voastră medicală?
Gabriel Martinescu: – Secretul stă în aptitudinile noastre, unele care sunt recunoscute şi de tradiţia populară. De pildă, “ochiul stăpânului îngraşă vita”. În cazul nostru, cifrele bugetului.
Maria Stamatin: – Dar, dar vezi că în cazul tău, un ochi râde, unul plânge după paturile care-ţi vor fi scoase la mezat.
Gabriel Martinescu: – E clar, trebuie găsită o idee. Eu zic să-l consultăm şi pe dom’ director Liviu Stafie, de la DSP. Poate ne dă o soluţie.
Piaţa Nicolina. Liviu Stafie, directorul DSP, se pimbă printre tarabele pline cu verdeţuri de sezon. De el se apropie Stamatin şi Martinescu.
Maria Stamatin: – Dar ce faceţi aici, dom’ director? V-am căutat la birou şi mi-au spus că sunteţi plecat pe teren.
Liviu Stafie: – Fac ce trebuie să facă orice director responsabil. Verific standardele de sănătate publică din pieţele agroalimentare. Ia uite aici ce ştevie frumoasă, dar mai ales sănătoasă! Felicitări, babo Elviro, anul ăsta ai trecut proba vizuală, urmează să aşteptăm şi rezultatele de laborator, respectiv oala mea Zepter!
Gabriel Martinescu : – Domnule director, sunt disperat. Ministerul vrea să-mi facă arşice maternitatea, să reducă paturile, să o transforme într-un soi de azil.
Liviu Stafie : – Eu ţi-am zis să mai dai şi tu un var pe pereţii ăia, să mai astupi crăpăturile din tavan. Normal că te-au luat ăştia la ochi. Ce naiba, eşti oftalmolog, trebuia să te aştepţi la o conjunctivită ministerială.
Maria Stamatin : – Haideţi, totuşi, să-l ajutăm pe mai tânărul nostru coleg. Nu aveţi nici o soluţie?
Liviu Stafie : – Doamnă, poate că dacă avea şi noi un Cristi Borcea, care să-şi dirijeze nevestele spre Elena Doamna…
Maria Stamatin : Eh, vă arde de bancuri, dom’ director.
Gabriel Martinescu: – Nu, nu, are dreptate domnul Stafie…. trebuie să creăm o legendă, o emblemă a maternităţii. Pe vremuri, ar fi fost simplu, găseam o mamă eroină, făceam un material emoţionant despre cum a născut ea la Elena Doamna şi rezolvam, scăpam de închidere.
Stafie muşcă cu poftă dintr-o legătură de ceapă, căzut pe gânduri. Ceilalţi doi îl privesc cu speranţă.
Liviu Stafie: – Măi, oameni buni, hai că mi-a venit ideea salvatoare! Care e sloganul care ne defineşte ca oraş? Aud? Nu ştiţi. Vă spun eu: România s-a născut la Iaşi! Păi, dacă ditamai naţiunea a apărut pe lume în târgul Ieşilor, e musai să avem toate maternităţile funcţionale! Pe viitor, cine ştie ce grozăvie se mai naşte în oraşul nostru providenţial!
Martinescu (foto sus): Mi se pare firesc să fiu managerul unei maternităţi. N-oi fi eu ginecolog, dar, ca oftalmolog, pot arunca o privire la un consult