Fata de viţă nobilă. Loredana Lungu, prinţesa războinică de la Hermeziu (pamflet)

Caterincă de Bahlui

Frumoasă, deşteaptă şi devreme în casa de vinuri Hermeziu. Aşa s-ar putea spune despre Loredana, fiica unuia dintre cei mai importanţi viticultori ai Iaşului, Vasile Lungu. Tănără, absolventă de drept, cu dulceaţa Chardonnay-ului în priviri, Loredana se ocupă de partea de marketing a Domeniilor Lungu, o afacere prin care sunt exploatate peste 130 de hectare de viţă de vie în zona Probota – Bivolari. La cei 30 de ani ai săi, moştenitoarea imperiului Hermeziu ştie să deguste paharul plin de nectar pe care i-l oferă viaţa parfumată cu Busuioacă. Mai multe despre viaţa roze a prinţesei Domeniilor Lungu am descoperit în jurnalul său personal.

Loredana: Văd în zare atacul Cavalerilor Mesei Rotunde de la Cotnari! Să le otrăvim Cabernetul cu apă de la robinet şi să le secăm butoaiele de Busuioacă!

– Lumea crede că duc cine ştie ce viaţă luxoasă, că fac baie în Fetească Regală sau mă spăl pe cap cu cine ştie ce spumant de viţă nobilă. Nu, sunt o fată obişnuită, care munceşte şi suferă ca orice om. Am avut şi eu probleme, clar. De pildă, când eram ceva mai puştancă, mă mai întreba câte unul în ce domeniu voi dori să lucrez, iar eu spuneam că aş vrea să mă specializez în domeniile Lungu. Râdeau ei, dar chiar am reuşit să fac asta! Am început treptat să învăţ absolut totul despre vie şi problemele ei. Multă lume mă invidia pentru ambiţia mea şi mă vorbea pe la spate, dar nu le dădeam atenţie. Vorba aia, când n-ajungi la struguri, spui că sunt acri! Şi, uite-aşa, dacă înainte nu ştiam nici măcar o boabă de Sauvignon, acum am devenit expertă în viticultură. Vorbesc curent trei – patru limbi de circulaţie internaţională, graţie serilor petrecute în cramă până târziu, când toate limbile se dezlegau sub butoaiele reci şi umede. De aia spun, crama este un loc mistic. Crama e un fel de Turn Babel pe invers. Dacă Dumnezeu i-a pedepsit cu încurcarea limbilor pe cei care au construit Turnul, prin cramă le-a oferit alinarea şi buna înţelegere, creându-le o limbă universală, dulce şi pe înţelesul tuturor. Chiar voi scrie cândva o lucrare ştiinţifică pe tema asta, e prea tare! Deocamdată, să-mi verific programul zilei de azi. Hm, cred că o să anulez întâlnirea cu tipul pe care l-am cunoscut aseară în club. Mi s-a părut cam dulceag, plin de sulfiţi. Altfel nu-mi explic de ce m-a durut capul toată dimineaţa. Şi apoi, ce idee la el, să-mi trimită un buchet de flori! În loc să-mi trimită un buchet de Busuioacă, el s-a gândit la trandafiri. De aia zic, e greu să-mi găsesc un tip pe măsura, dar mai ales pe gustul meu. Adevărul e că, după ce ai băut toată tinereţea numai vin de Hermeziu, cum să ţi se mai excite papilele gustative la toate chimicalele care bântuie prin cluburi? Gata cu scrisul, mă duc să-mi prepar degustarea de dimineaţă!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *