Recent, la o terasă, doi consumatori discutau aprins despre orașul nostru. Unul era încântat de gazonul pus prin parcuri sau în centrul Iașului, celălalt aprecia că rolul primordial al unei primării nu este cel de măturător și grădinar, ci cel de investitor. Firește, ca în orice astfel de discuție, amândoi aveau dreptate. Un oraș nu înseamnă numai străzi, dar nici numai parcuri. Iar între noi fie vorba, cel mai important lucru într-un oraș este populația acestuia. Adică noi. Au mai existat situații când acțiunea civică a schimbat poziția municipalității pe un subiect de interes public. De asemenea, și situații când cetățenii au demonstrat că pot avea idei mai bune decât ale specialiștilor municipali. Poate că ar fi timpul să ne uităm în jurul nostru și să rezolvăm problemele ce țin direct de noi, fără a mai aștepta ca lucrurile să se miște oficial.
Al tuturor și al niciunuia
Spațiile verzi de lângă blocuri au, prin însăși natura lor, o mare problemă: sunt bunuri obștești, aparțin tuturor și niciunuia. Legal, aparțin tuturor proprietarilor de apartamente, fiecăruia revenindu-i o cotă indiviză din terenul respectiv. Asta înseamnă că fiecare proprietar de apartament deține câte vreo 4 mp din spațiul verde de 250 mp aferent unui bloc de 10 etaje, dar acei 4 mp nu pot fi îngrădiți și exploatați individual pentru că nu au un amplasament clar. Și, ca la orice proprietate obștească, fiecare co-proprietar înțelege să-și exercite drepturile, dar să nu aibă nicio obligație. De asta se întâmplă ca vreun vecin să planteze ceapă și roșii în spațiul verde respectiv. De asta, dacă un vecin pune un butuc de vie, în ideea de a amenaja un umbrar, un alt vecin poate veni cu fierăstrău într-o noapte și să-l taie, că lui nu-i place umbra. În blocul unde locuim, s-a întâmplat faza asta de două ori. La blocul vecin ești întâmpinat de o mândrețe de umbrar și de flori plantate peste tot. Doar că acolo, cei doi-trei locatari care s-au ocupat de amenajare nu au fost sabotați de alții.
Justificări
Ca să strângi la aceeași masă un număr mare de oameni, ba să îi mai și faci să pună mâna pe sapă, e dificil spre imposibil. Rareori la ședințele unei asociații se adună mai mult de 5-6 oameni, grupul activ al blocului. Iar când e vorba de lucrări în jurul blocului, ăla n-are sapă, ăla n-are timp, iar pe celălalt, subiectul nu-l interesează. Aici este loc de intervenția primăriei. Iar în această privință, o primărie are două obligații legale și două de bun-simț.
Model de la Bârlad
În primul rând, primăria este obligată să întocmească și să actualizeze permanent registrul spațiilor verzi din oraș. Respectivul registru reprezintă practic un inventar a tot ce este verde în oraș. La Iași, el nu există. Alte orașe l-au făcut de mult, mai ales când și-au dat seama că spațiile verzi dintre blocuri nu sunt deloc secundare, ci esențiale pentru îndeplinirea normei europene de 26 mp de verdeață pe cap de locuitor. Municipiul Bârlad, de exemplu, a făcut un inventar de-ți stă mintea-n loc, măsurând cu ruleta și micrometrul orice fir de iarbă din oraș. La Asociația nr. 4 din strada Republicii, în spatele blocului R2 sunt 960 mp de gazon. La blocul C2 de pe strada Mihai Viteazul sunt 136 mp de gazon și 7 mp de flori. Nu ne întrebați unde sunt blocurile astea, că habar n-avem. Era doar un exemplu. În altă parte sunt 62 mp de gazon și 20 de butuci de trandafiri, care ocupă fiecare 2 mp. Și tot așa. În total, spațiile verzi aferente blocurilor din Bârlad ocupă 158.328 mp, dintr-un total de 338.866 mp în tot orașul. Cunoașteți vreo listă de genul ăsta întocmită la Iași?
Regulament la Săcele
Tot în sarcina municipalității stă și întocmirea unui regulament al spațiilor verzi. Bârladul îl are, cu articole detaliate până la cel mai mic amănunt. Într-o altă „metropolă”, Săcele, detaliile privesc până și specia pomilor din fața blocului. În general, regula e simplă: nu ai voie să tai un copac decât cu autorizație și doar dacă pui altul în loc. Cu excepția nucilor, la care condițiile de tăiere sunt drastice: trebuie să aibă cel puțin o treime din coroană distrusă, să fie dezrădăcinat, să prezinte pericol iminent de prăbușire, constatat de o comisie specială etc. Iar dacă îl tai, trebuie să plantezi trei nuci în loc. E drept, lemnul de nuc e material strategic, așa că e firesc să fie tratat cu mai multă bunăvoință. Nici așa ceva nu cunoaștem la Iași.
Concurs cu premii
Obligațiile de bun-simț ale municipalității pot fi rezumate prin expresia clasică „zăhărelul și nuiaua”, „recompensa și pedeapsa”. Numeroase orașe din țară organizează anual concursuri de amenajare de către locatari a spațiilor aparținând asociațiilor de proprietari. La Cluj-Napoca, ediția din acest an se află în plină desfășurare și sunt urmărite patru aspecte diferite. În primul rând, se punctează starea gazonului, a florilor, a copacilor și gardurilor vii, adică spațiul verde propriu-zis. Apoi, se punctează felul cum arată zona parcărilor și garajelor. Apoi, aleile, ușile de acces în bloc sau avizierele. Punctul patru ar fi chiar amuzant, dacă nu ar fi vorba de un aspect urmărit cu toată seriozitatea: comisia verifică proporția de colectare selectivă a deșeurilor la punctul gospodăresc. Vă imaginați un inspector care scormonește prin tomberon și dictează: „deșeuri sortate în proporție de 32%”? Cam așa se face. Firește, e concurs cu premii: 170 de premii și mențiuni, în valoare totală de 135.000 de lei. Asociațiile pot folosi banii exclusiv pentru amenajarea spațiului verde sau lucrări de interes comun în bloc. Există și reversul medaliei: amenzi pentru asociațiile care își bat joc de propria ogradă. Ați auzit de așa ceva la Iași? Nici noi.
