Am vorbit noi săptămâna trecută despre ce a mai rămas din Iașul nostru cultural. Din cel literar, mai exact, dar ideea poate fi generalizată. Una peste alta, Iașul nostru naște încă artiști, iar ieșeanul mediu are în sânge apropierea față de cultură. Așa cum orice locuitor al Veronei știe din naștere că locuiește în orașul lui Romeo și al Julietei, la fel orice ieșean știe că trăiește în Iașul lui Eminescu și al lui Creangă și se comportă ca atare. Din păcate, nu putem spune asta decât despre ieșenii „de rând”, despre opincă, nu despre vlădică. Pentru că, dacă avem artiști și public care să-i îndrăgească, baza materială este zero tăiat în patru. Adică exact acolo unde capii cetății ar avea și posibilitatea, și obligația să se implice, taman acolo nu se întâmplă nimic. Despre baza materială a Iașului cultural și despre ce putem spera pentru viitor vom vorbi și noi mai departe.
OZN-ul din Helsinki
Ați auzit vreodată de Oodi? În finlandeză, cuvântul înseamnă „odă” și este numele noii biblioteci din Helsinki. A fost deschisă în decembrie anul trecut, fiind unul dintre cadourile pe care Finlanda și le-a făcut cu ocazia centenarului independenței lor. Proiectul pe ansamblu a costat 98 milioane de euro, statul contribuind cu 30 de milioane, iar primăria Helsinki venind cu restul. E ceea ce se cheamă o bibliotecă ultramodernă: 100.000 de titluri de carte, calculatoare, tablete și tot ce mai e nevoie. Există o cameră în care îți poți lăsa copilul cât cauți cartea de care ai nevoie. La unul din etaje există un atelier, cu imprimantă 3D, mașini de cusut, țesut, brodat și tot soiul de alte dotări pentru a te distra cu hobby-urile tale. Pentru doritori, sunt puse la dispoziție zece săli care pot fi închiriate dacă vrei să-ți organizezi propriul eveniment. Firește, ai și un spațiu în care poți bea o cafea sau poți mânca ceva, dacă stai toată ziua în bibliotecă. Noua bibliotecă e plină din prima zi de funcționare. Țineți minte să se fi făcut ceva în Iași, cu ocazia celebrului „centenar” pe care abia l-am încheiat?
Provizorat veșnic
Biblioteca județeană „Gh. Asachi” deține o colecție de aproape 600.000 de volume. Când au început lucrările de reabilitare a Palatului Culturii, biblioteca a trebuit să și le împacheteze și să plece. Unde? Niciunde. Cărțile au stat efectiv prin subsoluri vreo doi ani, până s-a găsit un sediu provizoriu la Galeriile Ștefan cel Mare, adică la Cub. Culmea, nici măcar într-un spațiu al Consiliului Județean, instituție căreia biblioteca îi este subordonată. Spațiile în care funcționează „provizoriu” biblioteca aparțin unui număr de vreo cinci firme. Dar, vorba lui Napoleon, nimic nu e mai etern ca provizoratul. Acolo s-a mutat și acolo a rămas. Din promisiunea inițială, că biblioteca se va întoarce la Palat după ce se termină lucrările, s-a ales praful. De altă promisiune, că se va putea muta în clădirea din spatele Stării Civile, s-a ales alt praf. Acolo se vor muta niște birouri ale CJ și se va amenaja un muzeu al Holocaustului. Biblioteca rămâne într-un spațiu absolut impropriu și care aproape că stă să se dărâme. Nu e clădire cu risc seismic, dar cărțile trag greu. Bibliotecarii au trebuit să mai „rarefieze” rafturile, pentru că se depășea încărcătura maximă permisă pe grinzile de beton.
Nu există nici măcar intenție
Perspective? Zero barat. CJ nu are niciun proiect vizând construirea unui nou sediu pentru una dintre cele mai însemnate instituții de cultură din subordine. Nu unul de 100 de milioane de euro, ca în Finlanda, dar măcar unul ca în… Brăila. Noi nu știm niciun scriitor brăilean în afară de Panait Istrati. Or mai fi și alții, dar brăilenii nu se bat cu cărămida în cap că ar fi capitală culturală. Prin 2001, s-au apucat să amenajeze un sediu nou pentru biblioteca județeană. S-au ciupit și niște bani europeni, iar cu chiu cu vai, acum 5 ani, au terminat și lucrările. Cât i-a costat? Un mizilic de 4,6 milioane de euro, adică vreo 21-22 milioane de lei. Nu-și permite ditamai Consiliul nostru Județean banii ăștia, dar și-i permite un județ vai de capul lui, precum Brăila? Așa s-ar zice.
Batista pe țambal
Dar ce, parcă numai de biblioteca județeană e vorba? De când se știe, Opera Națională împarte același sediu cu Teatrul Național. La fel se întâmplă și la Cluj-Napoca sau Timișoara, dar, din nou, orașele astea n-au pretențiile Iașului. Iar în privința Operei, situația e de-a dreptul de râsu’ plânsu’. Acum un an, senatorul Varujan Vosganian se lăuda că Guvernul va finanța construirea unui sediu pentru Opera ieșeană, în cinstea Centenarului. Foarte frumos. Nu se știa cât va costa, dar se anunța că va fi inaugurată până în 2020. În fond, era trecută și în programul de guvernare. După câteva zile, a început cearta. Președintele CJ a zis că Dragnea s-a exprimat greșit, că nu se va face un sediu pentru Operă, ci unul pentru Filarmonică. Vosganian i-a sărit la gât, cum își permite să spună că Dragnea vorbește pe de lături și asta a fost tot. Ați mai auzit ceva de sediu nou pentru Operă? Nici noi.
Alba-neagra cu Filarmonica
Dar poate că lucrurile sunt mai clare măcar pentru Filarmonică, nu? Ei bine, tot nu. Despre Filarmonică se vorbește de vreo 20 de ani, dar degeaba. Mult timp s-a spus că nu se poate face nimic cu sediul actual, pentru că aparține Bisericii Catolice. Episcopia a spus mereu că îl cedează bucuroasă, dacă vrea cineva să-l repare. În 2008, biserica și-a cedat drepturile de proprietate, pe o durată de 31 de ani, către Universitatea de Arte. Niște bani pentru refacerea Casei Balș, cea din dreptul statuii lui Miron Costin, s-au găsit la Ministerul Educației. S-a refăcut și unul dintre corpurile laterale. Pe urmă a venit criza și nu s-a mai făcut nimic. Apoi, a trecut criza și tot nimic nu s-a făcut. De fapt, nu chiar. Conducerea Filarmonicii s-a apucat să facă de capul ei un proiect pentru construirea unui nou sediu, în curtea interioară. Într-un final, prin toamna anului trecut, s-a auzit și cuvântul Consiliului Județean, de care ține instituțional Filarmonica. Doar că nu știm ce să înțelegem. În octombrie, s-au alocat bani pentru reactualizarea expertizei tehnice a sediului actual și pentru obținerea avizelor necesare certificatului de urbanism. Prin noiembrie, a început să se vorbească de construirea unui nou sediu, pe fonduri europene, la un cost estimat de 14-20 milioane de euro. După doar o săptămână, s-a schimbat foaia: e vorba de consolidarea sediului vechi, pentru o sumă de vreo 8 milioane de euro, lucrările urmând să fie gata în 2021. Dacă am fi răutăcioși, am zice că nici CJ nu știe exact ce vrea. Nu suntem, așa că ne mulțumim să ne amintim de proverbul strămoșesc cu ăla care fuge după doi iepuri și nu prinde nimic.