Dascălu și IPS Teofan, cei mai puternici ieșeni

Metropolis

Atunci când un bărbat se comportă neobișnuit, e aerian, irascibil, distrat, cu totul altfel față de omul calculat și așezat pe care îl știe toată lumea, se spune „cherchez la femme”, adică „căutați femeia”. Se sugerează că motivul schimbării sale radicale este vreo femeie care l-a fermecat de și-a pierdut uzul rațiunii. Unul dintre primele lucruri pe care le înveți ca ziarist este „follow the money”, „urmărește banii”. Motivul unei decizii aparent inexplicabile trebuie căutat acolo unde ajung banii rezultați din acea decizie. În ambele situații, ideea este aceeași: o situație neobișnuită își are originea într-un motiv fie ascuns, fie pur și simplu mai puțin vizibil. Iar în general, două chestii pun lucrurile în mișcare în lumea asta: banii și credința. Nu degeaba am adus în discuție banii și credința. Nu știm, și probabil că nimeni nu știe ce anume contează mai mult. Într-un conflict devenit celebru, împăratul german Henrich al IV-lea a fost excomunicat de papa Grigore al VII-lea. Cu toată armata lui, împăratul era să-și piardă coroana și a trebuit să accepte să se prezinte la papă desculț și îmbrăcat într-un sac, implorând iertarea. Altădată, regele Filip al IV-lea al Franței l-a pălmuit pe papa Bonifaciu al VIII-lea cu mănușa de fier, prelatul murind de indignare. Deci, nu se știe care pe care. Dumneavoastră ați asculta mai degrabă de foșnetul bancnotelor sau de șoapta preotului? Dar sincer. Noi vă spunem cine sunt cei mai influenți ieșeni, fără consultarea cărora nu se ia nicio decizie mare la Iași: milionarul Iulian Dascălu și IPS Teofan. De ei ascultă până și cei mai mari politicieni. Știți cum e, politicienii sunt vremelnic pe funcție, cei doi rămân pe poziții de ani întregi.

Începuturile lui Dascălu
Unul dintre cei mai influenți ieșeni, în același timp și unul dintre cei mai discreți este „regele mall-urilor”, Iulian Dascălu. Probabil că dacă nu ar fi existat Revoluția din 1989, nu am fi auzit niciodată de el. În a doua jumătate a anilor ’80 a absolvit un liceu oarecare din Bularga, cu o calificare de cofetar. Pasionat de arte marțiale într-o perioadă în care acestea nu erau bine văzute de regim, avea și centura neagră în karate tradițional. Anul de grație 1989 l-a prins angajat la o cofetărie și cu 2.000 de dolari în buzunar, pe care îi strânsese croind kimonouri pentru colegii de antrenamente. Pe când majoritatea „privatizaților” din 1990 vindeau gume Turbo și blugi aduși din Turcia, Dascălu a încercat altceva. La 21 de ani a deschis un magazin de pantofi, pe Anastasie Panu, la etajul clădirii care adăpostește acum Casa de Pensii. Se chema „Iulius” și ajunsese destul de cunoscut în Iași atât grație poziției sale centrale, cât și faptului că nu vindea pantofi cu talpă de carton, ci marfă de calitate. A fost primul magazin, dar nu și singurul.

Cheia succesului
Criza economică post-comunistă a pus însă cruce afacerii, pentru că marfa era prea scumpă pentru buzunarele ieșenilor prin care sufla vântul. În 1996, „Iulius” s-a închis, iar Dascălu s-a reorientat. Ochise niște hale părăsite la margine de Timișoara, pe care le-a cumpărat pe doi bani și a amenajat un centru comercial en-gros: „Terra”. Suficient cât să trăiască bine, dar insuficient pentru a deveni multimilionar. În orice caz, suficient pentru a-i permite să se apropie de Biserică, oferind donații și sponsorizând acțiunile culturale și sociale ale Mitropoliei Moldovei din Bucovinei. Ca o mică paranteză, la „Terra” a pus director un fost maior de Securitate. Oamenii fostei Securități aveau să reprezinte în timp elita din care Dascălu și-a selectat colaboratorii, ceea ce unii consideră ca adevărata cheie a succesului omului de afaceri ieșean. Mulți foști ofițeri SRI au ajuns pe statul de plată al lui Dascălu.

Dascălu și biserica
Mitropolitul Daniel avea un consilier economic grec, Dimitrios Fourlemadis, printre altele și președintele Centrului Cultural Elen „Panellinion” din Iași, dar și consilier al PF Hristodoulos, arhiepiscopul Atenei și a toată Elada. Prin intermediul lui Fourlemadis, Dascălu a obținut un credit de 7 milioane de dolari de la Banca Comercială a Greciei, în 1999. Creditul a fost folosit de Dascălu pentru a prelua fosta cantină din Tudor Vladimirescu, printr-un parteneriat încheiat cu Universitatea Tehnică. Acolo ar fi trebuit să amenajeze un restaurant-cantină, un internet-cafe, un cabinet de planning familial și altele asemenea. A construit un mall, primul din Iași. Iar de aici, totul a mers ca uns.

Câinii latră, caravana trece
Un al doilea mall, dublu ca suprafață, a dost deschis de Dascălu la Timișoara, în 2005, pe un teren preluat de la Societatea Națională de Telecomunicații. Întâmplător, Dascălu era asociat într-o firmă cu fostul director al RomTelecom Iași. Alt mall a fost deschis la Cluj-Napoca, în 2007. Altul, la Suceava, în 2008. Apoi a urmat mega-proiectul Palas, de la Iași. Aici, a trebuit să se asocieze cu primăria, pentru a putea obține terenul fostului ștrand, iar asocierea a prilejuit un scandal monstru. Condițiile erau deosebit de profitabile pentru Dascălu, iar primăria nu câștiga mai nimic. Gurile rele spun că un cuvânt bun i-ar fi fost pus lui Dascălu de însuși mitropolitul Daniel. Acesta l-a cununat pe Dascălu în 2007, în Italia, la Pistoia-Toscana. Oficierea unei nunți de un mitropolit nu intră în cutumele Bisericii, dar pentru Dascălu s-a făcut o excepție. Dar timpul a trecut, scandalurile la fel, iar afacerile lui Dascălu au mers mai departe. Acum, Palas este unul dintre principalele puncte de atracție din Iași, generând un așa numit turism regional de shopping.

Cât 14,3 tone de aur
Ieșeanul nostru este acum proprietarul a 121.000 mp de spații de birouri, în zece clădiri, aici lucrând 11.200 de oameni. Este al cincilea proprietar pe plan național și cel mai important din provincie. Numai anul trecut, Dascălu a livrat pe piața din Timișoara 31.000 mp de spații de birouri. Urmează, în acest an, alți 19.000 mp într-o altă clădire, iar tot în acest an se prevede începerea lucrărilor la o nouă clădire, de 50.000 mp. Când va fi gata, va fi cea mai înaltă clădire de birouri din România, cu 27 de etaje și 155 metri. Per total, Dascălu e un băiat de aur. De fapt, valorează chiar mai mult decât greutatea sa în metal prețios. Muuult mai mult. Averea lui Dascălu este evaluată la aproximativ o jumătate de miliard de euro, echivalentul a 14,3 tone de aur, la cursul BNR. Cam a șaptea parte din rezerva de aur a României.

Viitor patriarh
Din câte se vede, între afacerile comerciale și cele ale Bisericii, distanța nu este prea mare. Iar uneori, ele chiar se întrepătrund. De asta am și oscilat, pentru că am fi putut să-l numim întâiul dintre oamenii influenți ai Iașului pe mitropolitul Teofan. De fapt, el este acum chiar al doilea cel mai important om din România, după patriarhul Daniel. Prin tradiție, mitropolitul Moldovei este viitorul întîi-stătător al Bisericii Ortodoxe Române. Dacă Moldova a renunțat la pretenția de a da capitala României, măcar cu puterea simbolică să se aleagă. Bine, mitropolitul Moldovei nu trebuie să fie neapărat moldovean. De fapt, dintre cei șase patriarhi ai României, doar Nicodim și Teoctist au fost moldoveni prin naștere. Daniel e născut în județul Timiș. Teofan, în Argeș. Acesta din urmă este cu opt ani mai tânăr decât PF Daniel, deci teoretic îl avem acum în fața ochilor pe viitorul patriarh.

Circumstanțe neclare
Teofan a devenit mitropolit al Moldovei în 2008, în circumstanțe destul de ambiguui. Spre finalul vieții, se spune că fostul patriarh Teoctist ar fi vrut să-și păstreze doar atribuțiile de patriarh și arhiepiscop al Bucureștilor și să cedeze poziția de mitropolit al Munteniei și Dobrogei lui Teofan, pe atunci mitropolit al Olteniei. Această mutare l-ar fi transformat pe Teofan în principal favorit la tronul patriarhal, în dauna lui Daniel, întrerupându-se totodată tradiția. Ideea nu s-a mai concretizat, iar după moartea lui Teoctist, în locul său a fost ales Daniel. Ca mitropolit al Moldovei a fost ales, după două tururi de scrutin, Teofan, iar printre clerici s-a vorbit că a fost vorba de un aranjament de ultim moment între doi oameni care nu se simpatizau deloc. Un fel de „mai ai oleacă de răbdare, că-ți vine și ție rândul”.

A schimbat imaginea
Domnia lui Daniel ca păstor al Moldovei și Bucovinei a reprezentat o perioadă de puternică expansiune în teritoriu. Adept al principiului „niciun sat fără biserică”, Daniel a înființat parohii și în cel mai mărunt cătun. S-a ajuns chiar ca în același sat să funcționeze câte două parohii, surse de venituri pentru Mitropolie și de animozități între clerici. Teofan este exact opusul lui Daniel, călugăr din cap până în picioare, după firea lui Teoctist. Ca proaspăt mitropolit, Teofan s-a prezentat ca un om simplu, dedicat bisericii și fiilor ei, fără acea aplecare spre calcule și finanțe pe care o avea Daniel. Spre deosebire de acesta, a ales să păstorească prin blândețe, nu prin mustrare arhierească. Puternic implicat în activitatea socială a Bisericii, autor de lucrări de teologie patristică și ecumenism, profesor, Teofan se prezintă ca un cărturar înclinat spre cele sfinte sau ca un sfânt înclinat spre cultură. Și i-a mers, imaginea Mitropoliei schimbându-se semnificativ, în bine.

Implicați în politică
Oficial, Biserica funcționează ca un fel de ONG, fără nicio legătură cu cele lumești. În practică, face și desface multe lucruri pur pământene. BOR a fost acuzată, de exemplu, de implicare în ultimele alegeri prezidențiale, susținând alegerea unui președinte român, cu familie. Aluzie la actualul președinte, cu nume german și fără copii. Pe plan local, dacă preoții iau partea unui candidat la alegeri, ceilalți pot pleca acasă. Firește, preoții nu au voie să se implice în politică, dar o fac. Ați auzit de vreun preot caterisit pentru că a spus credincioșilor că n-ar fi bine să aleagă drept primar un tip blond cu ochii verzi? Noi, nu. O lege nescrisă a partidelor politice cere ca acestea să-și prezinte candidații și în fața mitropolitului. Nu neapărat pentru a-i obține binecuvântarea și susținerea, cât pentru a-i solicita neutralitatea. Cuvântul unui preot trage greu. Al unui mitropolit, încă mai greu. Poate chiar mai greu decât 14,3 tone de aur.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *