Copoul, probabil cel mai tare cartier din România. Ce-i lipsește ca să fie „perfect”

Metropolis

Când vine vorba de „cel mai frumos ceva din țară”, e greu de făcut un clasament clar. Vorba românului, „nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie”. Aprecierea frumuseții nu poate fi, inevitabil, decât subiectivă. Ați avut, desigur, ocazia să vedeți vreo finală de „Miss World” și să vă întrebați cum de a fost declarată câștigătoare taman venezueleanca aia, când rusoaica era mult mai atrăgătoare. Și totuși, clasamente de genul ăsta se fac, pentru că e în firea omului să caute perfecțiunea, inclusiv în frumusețe. Așa că vom vorbi astăzi despre cel mai frumos cartier al țării. Ce și cum este, știm. Ce i-ar mai trebui, vom căuta împreună.

Top subiectiv
Locul întâi în topul celor mai frumoase cartiere ale țării depinde de două cifre din cartea de identitate ale celui care îl alcătuiește. Acele două cifre care reprezintă codul județului. Un gălățean ar nominaliza imediat cartierul Țiglina 1. Da, Țiglina 1, că au vreo patru cu numele ăsta. Prin anii ’60, chiar era un cartier frumos. Pe urmă… dacă mergeți azi pe-acolo puțin probabil să vă facă o impresie mai bună decât o mahala oarecare. Cel puțin, după gustul nostru. Un clujean nu s-ar gândi de două ori înainte de a vorbi despre cartierul „Între lacuri”. După noi, lacurile care îl înconjoară sunt singurul lucru frumos la acel cartier. În rest… e înghesuit, construit haotic și prea mic pentru a fi măcar o zonă rezidențială elitistă. Din punctul nostru de vedere, cel mai frumos cartier al țării este, evident, Copoul ieșean. Da, într-adevăr, cele două cifre din cartea noastră de identitate despre care vorbeam anterior sunt „22”.

Câteva argumente
Atuurile Copoului, chiar într-un clasament subiectiv, sunt indiscutabile. E un cartier tânăr, prin studenții pe care-i găzduiește, iar tinerețea este întotdeauna frumoasă. Cunoașteți vreo reclamă în care să nu apară măcar o tânără frumoasă? Chiar și la cele dedicate medicamentelor de inimă pentru seniori, tot apare o farmacistă drăguță. E un cartier încă verde, într-un Iași tot mai cenușiu. Deși traficul este tot mai sufocant și în Copou, iar în weekend prima bandă a bulevardului se transformă în parcare pe fiecare sens, cartierul este încă locul de promenadă preferat de ieșeni. Încă se poate respira acolo. E o zonă exclusiv rezidențială. A renunțat la pretențiile sale industriale, exemplificate de fosta fabrică „Textila”, care s-a transformat și ea într-un mic cartier exclusivist. Cei mai vârstnici își amintesc poate de mirosul greu și înțepător pe care-l emana cânepa prelucrată la „Textila”. Îl simțeai de la un kilometru distanță, iar noi chiar nu regretăm dispariția fabricii. Deși veche, ea nu se potrivea Copoului. Iar exemplele pot continua. Vasile Ernu i-a dedicat recent un articol în revista „Timpul”. Regretatul Ion Mitican i-a dedicat o carte întreagă, fără să fi avut nici el pretenția de a fi epuizat subiectul „Copou”. Cartierul are clădiri istorice remarcabile: sediul Universității „Cuza”, Spitalul Militar, case memoriale (Bojdeuca, Gane, Pogor), Biblioteca Central Universitară, Garnizoana. Dar și cele mai mari zone verzi, Grădina Copou, Parcul Expoziției și Grădina Botanică.

Lipsuri mari
Ce-i lipsește totuși Copoului? Multe, iar încercările municipalității de a-l înfrumuseța în ultima vreme nu sunt de natură să-l fi ajutat. Copoul e un paradox: e o zonă de promenadă fără a avea nimic din ce presupune aceasta. Dacă îți scoți iubita sau soția la plimbare, nu poți face altceva decât să-ți faci loc cu coatele printre sutele de perechi care urcă sau coboară Copoul. Nu tu zone pentru teatru, muzică sau film. Nici cultura nu este bine reprezentată, deși de Copou se leagă nume precum cele ale lui Eminescu, Creangă sau Topârceanu. Nu vorbim de muzee și de case memoriale, ci de cultura vie. De cea de care te ciocnești pe stradă, nu de cea pentru care plătești bilet. Pe vremuri, în foișorul din parcul Copou se țineau concerte sau mici piese de teatru. Ele nu mai există. În alte orașe, au loc spectacole stradale, „happening-uri”. În Iași sunt aproape absente, iar cele care se organizează, au loc pe pietonal, nu în Copou. Cultura nu iese în întâmpinarea oamenilor, ci rămâne o preocupare a unei elite restrânse. În Copou, sunt prea puține cafenele și ceainării, la fel de puține cofetării. Lipsesc amenajările urbane, alei de promenadă cu lampadare și bănci. Sau zone dedicate bicicliștilor.

Direcție greșită
Și, că tot aminteam de municipalitate, nu putem considera ca o evoluție pozitivă recenta amenajare a păduricii dintre Agronomie și Super Copou. Nici ieșenii, care ar trebui să fie beneficiarii noilor alei trasate printre copaci nu par să iubească prea mult aceste amenajări, iar băncile stau cel mai adesea goale. Verdele artificial al gazonului și rondurile de flori amenajate nu atrag. Zona era mai frumoasă atunci când printre copaci se găseau boscheți semi-sălbatici și covoare de toporași, ceapa-ciorii, bălușcă și ciuboțica-cucului. Ce ziceți?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *