Cele mai tari superstiții. În spatele fiecăreia se află un miez de la care a plecat totul

Metropolis

Zilele trecute, plimbându-ne liniștit pe Ștefan cel Mare, ne-am intersectat cu un preot care tocmai trecea strada, mergând dinspre primărie spre locul său de muncă de peste drum. Reflex, am întors capul, ca să scuipăm peste umăr. Imediat aproape că ne-a pufnit râsul la gândul că în credința populară, dacă îți taie calea o pisică neagră sau un popă, e cam tot aia: ghinionul te mănâncă și nu-l poți ocoli decât scuipând peste umăr. Nu mai știm exact dacă peste cel drept sau cel stâng, dar asta contează mai puțin. În fond, orice superstiție pleacă de la o idee care poate fi cumva logică. Se știe că bietele pisici negre au fost mult timp considerate întruchiparea diavolului, deci era firesc să fie acuzate că aduc și ghinion cu ele. Iar să te intersectezi cu un preot putea însemna că a murit un cunoscut, că tu însuți ești aproape de cele veșnice sau că te caută să-i plătești zeciuiala. Pe oricine întrebi, îți poate enumera fără probleme măcar zece astfel de superstiții. Hai să vedem și noi vreo câteva și să le găsim împreună miezul.

Sarea vărsată
Dacă verși solnița, vei avea ghinion. Firesc. Acum, un kil de sare costă un leu. În Evul Mediu însă, sarea se aducea greu, costa semnificativ mai mult și era unul dintre puținele produse absolut indispensabile pe care omul nu le putea produce în propria gospodărie. În fond, și cuvântul „salariu” de azi provine din latinescul „sal” care reprezenta săculețul de sare pe care soldații îl primeau odată cu solda. Banii, ca banii, dar sarea era obligatorie. Dimpotrivă, dacă verși paharul de vin, e semn de veselie. Normal, că vin găsești în orice casă de român, iar dacă ajungi să-l verși pe masă, e clar că ești cel puțin bine dispus, dacă nu chiar beat clește.

Specific zonei
În Moldova noastră, ca și în cea de dincolo, se spune că nu e bine să tai unghiile copilului până nu împlinește un an. Dacă o faci, el va deveni hoț când va crește mare. Probabil de asta se și spune că românul e hoț de felul lui. Ce părinte lasă unghiile copilului să crească de jumătate de metru până să i le taie? Firește, superstiția nu-și mai găsește locul în societatea actuală, dar rămășițele ei se păstrează. La împlinirea vârstei de un an, copilului i se taie moțul, dar și unghiile. Nu pentru prima oară, cum ar trebui, dar se taie în cadru festiv.

Dusă la extrem
Apropo de copii, sperăm că vă uitați în calendar atunci când îi faceți o vizită nocturnă nevestii, nu? Oricine știe că nu e bine să faci copii în zile de sărbătoare, pentru că ei se vor naște cocoșați sau cu vreun alt defect fizic. Cel mai nasol e pentru copilul născut de Crăciun, adică odată cu Isus. Asta înseamnă că părinții lui n-au avut altă treabă de Bunavestire decât să păcătuiască trupește, în loc să țină post și să se gândească la cele sfinte. Acest copil e condamnat, după moarte, să devină strigoi. Brrrr…

Aduce belșug
Dacă îți ții copilul în brațe și el își face micile necesități pe tine, nu te îngrijora, că aduce noroc. La fel ca și călcatul într-o balegă, care aduce belșug. Nu ne întrebați de unde provine asocierea făcută între bogăție și produsele sistemului excretor, că nu știm. Dar e totuși o superstiție destul de des întâlnită, și nu doar la noi. În Franța, dacă ții o broască țestoasă în mână, iar ea urinează pe tine, trebuie să-ți pui repede o dorință, căci se va împlini negreșit. Nu, cu pisici, câini sau alte animale mai ușor de găsit pe lângă casă nu merge.

Noroc cu potcoava
Tot noroc aduce și o potcoavă găsită pe drum sau un trifoi cu patru foi. În cazul trifoiului, e clar de ce. Ce șanse ai să găsești unul cu patru frunze, în loc de trei? Cam cât ai și la 6 din 49. Potcoava are o explicație mai logică. Tradițional, majoritatea uneltelor dintr-o gospodărie se făceau din lemn, cu excepția cuțitului sau toporului, care trebuiau neapărat să taie. Lemn găseai oriunde. Fier însă, mai greu, și nu oricine știa să-l prelucreze. Ca să nu mai spunem cât de scump era. O potcoavă are destul fier în ea pentru a face o unealtă, deci te scutea de o cheltuială ce nu ți-era mereu la îndemână. Să ai unelte de fier era semn de bogăție. De aici și expresia românească de „a ajunge la sapă de lemn”, cu sensul de a sărăci. Dacă și sapa era din lemn, e clar că n-aveai de nici unele.

Ban pe sfoară
Unii cred că dacă au bani în buzunare atunci când aud cucul cântând, vor avea bani tot anul. Eroare. Credința corectă e alta. Dacă nu ai bani atunci când cântă cucul, sigur nu vei avea para chioară tot anul. Dacă ai bani, nu-ți garantează nimeni că te vei îmbogăți. A, știți de unde vine vorba asta, „para chioară”? Pe vremuri, paraua era o subdiviziune a leului, a patruzecea parte, mai exact. Cum e banul acum. Deci, o monedă fără o valoare mare, dar des întâlnită. În lipsa portofelului sau chimirului, îi făceai o gaură, adică „o chiorai” și o atârnai pe-o sfoară. Să n-ai para chioară însemna pur și simplu să fi ajuns la fundul sacului, la banii puși deoparte. Chinezii au fost mai isteți, din punctul ăsta de vedere. În antichitate, foloseau monede cu gaura gata făcută, din fabricație, tocmai ca să fie mai ușor de pus pe sfoară.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *