UMF, prima școală de doctori din România: înființată imediat după Independență

Metropolis

În 1877, armata română a trecut Dunărea, pentru a ne cuceri independența. Din cei 66.000 de soldați trimiși în foc, 4.300 au murit. Proporțional, cele mai grele pierderi nu au fost însă în rândurile roșiorilor și dorobanților, ci în cea a… medicilor și sanitarilor. Aceștia aveau însemne distincte, tocmai pentru a fi deosebiți de soldații înarmați și a fi lăsați să-și facă treaba. Și tocmai pentru că aveau uniforme distincte, turcii trăgeau cu precădere în ei. Azi, o astfel de faptă ar fi privită ca o crimă de război. Situația devenise la un moment dat atât de critică, încât prințul Carol a făcut apel la neamuri și cunoștințe pentru a completa rândurile sanitarilor. La cererea lui, Prusia a trimis 8 medici militari, iar regina Saxoniei ne-a ajutat cu surori medicale. Condiția pusă a fost ca personalul medical trimis în ajutorul nostru să nu fie folosit pe front, ci în spatele lui. De ce vă povestim asta? Pentru că porcăriei fără margini comise de turci îi datorează Iașul o frumoasă aniversare, despre care vom vorbi și noi azi. La 1 decembrie s-au împlinit 140 de ani de la… Dacă vreți să aflați, citiți mai departe.

Doctor în medicină
Pe la începutul secolului al XIX-lea, în Piatra Neamț s-a așezat un boier grec, venit cu unul dintre ultimii domni fanarioți. Îl chema Sculy Logothetides și i se dăduse rangul de ban. În Muntenia, banul era un rang important, un fel de guvernator de regiune. În Moldova, el nu era nimic. Primeai titlul de „ban” pentru a ți se da ceva, dar nu însemna mare lucru. Numele de Logothetides era practic imposibil de pronunțat pentru moldoveanul de rând, așa că prenumele a devenit nume, iar familia a fost botezată Sculy. În 1844, în familie se naște un băiat, Vasile, care avea să devină avocat, deputat și senator. Pe noi nu ne interesează acesta, ci mezinul familiei, Leon, născut în 1853. Conform obiceiului epocii, a fost trimis să-și facă studiile la Paris, unde obține titlul de doctor în medicină, la 26 de ani. Grație războiului de Independență, de care am amintit mai sus, nu avea să rămână șomer prea multă vreme.

Primii 12 studenți
Pierderile grele suferite de corpul medical în timpul războiului impuneau soluții urgente. Țara era înglodată în datorii, cheltuielile de război depășind de opt ori bugetul alocat. Totuși, s-a luat decizia și s-au găsit banii necesari înființării de școli medicale, care să scoată medicii necesari completării golurilor lăsate de război. Faptul că Mihail Kogălniceanu era ministru și o personalitate politică recunoscută și încă influentă a făcut ca prima Facultate de Medicină din România să fie înființată la Iași. Primul curs a fost ținut pe 1 decembrie 1879. În fața a doar 12 studenți, tânărul Leon Sculy prezenta principiile de bază ale anatomiei umane. Grecul românizat era primul decan al primei facultăți de medicină din țară.

Medicul amantei
Începutul fusese făcut, iar voința de fier a tânărului Sculy a făcut ca ascensiunea să fie rapidă. Profesorul și-a completat cunoștințele de la austriacul Ludovic Russ, șeful clinicii de chirurgie de la „Sf. Spiridon”. În epocă, era celebru: fusese medicul personal al Mariei Obrenovici, amanta lui Alexandru Ioan Cuza. Pe bandă rulantă, la tânăra Facultate de Medicină s-au deschis cursuri de chirurgie abdominală și toraco-pulmonară, ba chiar și neurochirurgie și radiologie, domenii ce abia se nășteau chiar pe plan mondial.

Unitate de cercetare
Faptul că Leon Sculy era tânăr și cu chef de muncă a contat enorm în evoluția facultății. Omul era conștient că medicina nu stă în loc și că oricâți specialiști ai pregăti în străinătate nu poți ține pasul cu evoluția științei. Așa că s-a arătat deschis la propunerea mai vârstnicului său coleg, profesorul de embriologie Aristide Peride, de a înființa o unitate de cercetare științifică pe lângă facultate. Așa s-a născut Institutul de Anatomie. Și acesta a fost primul din țară, iar la anul va aniversa 120 de ani de existență și tot atâția de când funcționează în același sediu: clădirea cu colonadă clasică din dreapta UMF. Ne scuzați, am greșit puțin: a fost primul Institut de Anatomie din Europa, nu doar din România. Era o performanță remarcabilă pentru o simplă facultate a Universității ieșene.

Universitate abia în 1991
Mult timp, Universitatea numită astăzi „Al.I. Cuza” și-a tras spuza renumelui din realizările facultății de medicină, care continua să facă ce știa mai bine, scoțând specialiști. Treptat însă, pe măsură ce medicina se dezvolta, pe lângă medicină s-au înființat alte două facultăți: de medicină dentară și de farmacie, instituția devenind autonomă. Cu toate acestea, titlul de universitate a întârziat. Ca și Politehnica, Medicina a purtat mult timp simplul titlu de „institut”, la egalitate din punct de vedere academic cu Institutul de Cercetări Biologice sau Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni”. Tehnic, cea mai veche universitate de medicină din țară este mai tânără chiar decât Universitatea „Petre Andrei”, înființată în 1990. Institutul de Medicină și Farmacie a devenit Universitate abia în 1991, când a fost înființată și Facultatea de Bioinginerie Medicală. Și aceasta, evident, prima din țară.

20 pe loc
Expansiunea UMF a venit abia după 1990. Până în 1989, cele trei facultăți existente aveau în total mai puțin de 1.000 de studenți. Cam 5-600, de fapt. Cam un student la un profesor, ceea ce explică parțial calitatea studiilor. Înainte de 1989, era o performanță deosebită să „intri la medicină”. De regulă, concurența ajungea la 20 de candidați pe un loc de student. În anii „ușori”, concurența era de „doar” zece pe loc. Dacă mai adăugăm la aceasta faptul că studenții străini aveau locuri rezervate, frustrarea candidatului român care dădea examen de cinci ori până intra devine explicabilă.

12.000 de studenți
Imediat după 1990, UMF a reușit ceea ce nu le-a ieșit altor universități: să rămână interesantă pentru studenți și în acei ani negri ai învățământului superior românesc. Numărul studenților a crescut constant, ajungând astăzi la aproape 12.000. Numărul profesorilor a crescut mai lent, dar UMF a rămas universitatea ieșeană cu cel mai mic număr de studenți la un profesor. Dintre studenți, cam 2.500 sunt străini. Ca idee, acest număr reprezintă cam 10% din totalul studenților străini din țară. Spre deosebire însă de perioada dinainte de 1990, studenții străini nu mai provin exclusiv din țările de „democrație populară” sau din Palestina. Vin în continuare studenți din Israel sau Tunisia, dar mulți vin și din Franța sau alte țări vest-europene. Acest fapt a dus și la cursuri predate în franceză sau engleză.

În topuri
Că la UMF se învață ca lumea rezultă și din faptul că universitatea a rămas în acest an singura de profil care mai este prezentă în topurile internaționale de specialitate. Dintre universitățile est-europene, UMF se numără printre primele 50. Din punctul de vedere al lucrărilor științifice publicate, între primele 25. Într-un final, a reușit și președinția României să observe că în Iași se studiază medicina de performanță. UMF a fost decorată la a 140-a aniversare cu Ordinul Meritul pentru Învățământ în grad de Mare Ofițer. Cu aceeași ocazie, a primit și medalia „Nihil Sine Deo” din partea Casei Regale. Evident, e prima universitate de medicină decorată în țara noastră.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *