Administrația noastră are un mod deosebit de a răspunde problemelor pe care ar trebui să le rezolve. Când apare la orizont o problemă cu care nu s-a mai confruntat, administrația face o strategie. După prezentarea ei publică, nimeni nu mai aduce vorba de strategia respectivă. Dacă e o problemă cunoscută, dar serioasă, se face un proiect cu planșe frumos colorate. Nici de acesta nu se mai aude nimic. Iar dacă, prin absurd, ajunge să fie pus în practică, puteți fi siguri că varianta finală nu va mai semăna cu planșa inițială. Dacă problema e banală, rezolvarea ei se amână până în anul alegerilor locale, ca lumea să o aibă proaspătă în memorie și să voteze corespunzător. Din categoria a doua, despre care vom vorbi azi, fac parte cu precădere aspectele legate de utilitățile publice și de circulație. Iar câteva soluții la problema traficului vehiculate de-a lungul timpului sunt atât de haioase, că merită atenția noastră.
Variantele A, B și C
Știți foarte bine că săptămâna trecută a fost lansat la apă proiectul de fluidizare a traficului prin intersecția Podu Roș. În câteva cuvinte, proiectul presupune construirea a două pasaje supraterane oarecum paralele, în lungime de vreo jumătate de kilometru fiecare, pe cele două maluri ale Bahluiului. Pasajele ar urma să treacă peste intersecțiile actuale, astfel încât să poți merge pe Splai din Podu de Piatră în Tudor Vladimirescu și retur fără să mai stai la semafoare. Două sensuri giratorii suspendate ar permite și schimbarea direcției, fără a mai trebui să mergi până la următoarea intersecție. Lucrările ar urma să coste aproape 71 milioane de lei, timpul necesar lor fiind estimat la un an și jumătate. Ideea este de fapt o variantă C a unui proiect mai vechi, discutat și răs-discutat ani în șir. Prima variantă era de realizare a două tuneluri care să unească jumătățile celor două splaiuri. Varianta B, despre care s-a vorbit oleacă anul trecut, presupunea construirea tot a două pasaje, dar care să treacă pe sub pod, prin albia Bahluiului. Teoretic, atunci când un proiect este aruncat pe piață în mai multe variante succesive, se cheamă că unii chiar se gândesc serios să-l și facă, așa că analizează mai multe posibilități. Practic însă, după cum vom mai avea ocazia să vedem, e o modalitate aproape sigură de a înmormânta ideea. Mai ales că sursa de finanțare este destul de vagă. Se vorbește de un credit, dar deocamdată doar se vorbește. Noi am paria că până la realizarea proiectului va curge apă pe Bahlui cât să umpli Marea de Azov. Și am mai paria și că nu va ajuta prea mult, chiar dacă se va face. Nu de alta, dar se prevede o singură bandă pe sens. Splaiurile au câte două benzi, și alea insuficiente.
De pe vremea lui Carol al II-lea
Mai multe variante a cunoscut și ideea legării Tătărașiului de restul orașului. Pe vremea lui Carol al II-lea, se prevedea construirea unei pasarele din dreptul actualului Hotel Hampton (fost Europa), până în dreptul Poștei din Tătărași. Ideea a fost păstrată și în planurile de sistematizare a Iașului elaborate în perioada comunistă. Exista și o noimă, pentru că în celălalt capăt, strada Anastasie Panu urma să fie prelungită în linie dreaptă peste strada Ghibănescu și peste Bahlui, până în actualul cartier Cantemir. La un moment dat, se cocheta cu ideea începerii exproprierilor și demolării caselor care stăteau în calea proiectului. Criza regimului a dus însă la trecerea proiectului în rezervă.
De la supra la subteran
Pe urmă, proiectul a tot fost rostogolit de la o campanie electorală la alta, până s-a ajuns la concluzia că ar fi extraordinar de scump și n-ar mai fi putut fi realizat în forma inițială. Cartierul Cantemir se umpluse deja de blocuri acolo pe unde ar fi trebuit să treacă pasarela. Până la urmă, s-a renunțat la pasajul spre Cantemir, în locul căruia s-a construit un banal pod pietonal. S-a renunțat și la pasarela spre Tătărași, care a fost scoasă din ultima variantă a Planului Urbanistic General. În schimb, în PUG s-a băgat ideea unui pasaj subteran spre Tătărași. Mai scurt decât pasarela visată de Carol și comuniști, pasajul ar pleca din Anastasie Panu și s-ar opri în bulevardul Tudor Vladimirescu. La ieșire, un sens giratoriu la intersecția cu străzile Tătărași, Ornescu și Maior Eremia Popescu ar trebui să fluidizeze traficul. Acum un an, se inventariau proprietățile din zonă, urmând să se demareze exproprierile sau schimburile de teren necesare. Nu s-a mai auzit nimic de asta între timp.
Alte desene pe asfalt
De fapt, dacă ar fi fost ca toate tunelurile gândite pentru fluidizarea traficului auto să fi fost realizate, ne-am fi trezit că la suprafață nu mai circulă decât tramvaiele și pietonii. De exemplu, după ce s-a deschis pasajul de la Fundație, oficialii municipalității s-au prins că el nu ajută în fond prea mult. Traficul pe Independenței seamănă cu un om încălțat la un singur picior: orice-ai face, șchioapătă. Al doilea pantof ar fi trebuit să fie pasajul Stihii, în celălalt capăt al bulevardului. Ideea, lansată acum vreo 4-5 ani, presupunea realizarea unei subtraversări pe direcția Târgu Cucu – Sărărie. Firește, doar s-a vorbit de ea. La fel cum s-a vorbit și de subtraversarea din intersecția Cotnari, care să fluidizeze traficul pe relația Bucium – Podu Roș. Vorbe a rămas și ăla.
Încă un exemplu
Am mai avea noi vreo 7-8 exemple de pasaje pe deasupra sau pe dedesubt, dar ar trebui să schimbăm titlul paginii în „SF”. Vom mai menționa doar unul: Arcu – Gară. Acesta, gândit tot înainte de 1989, dar cu care s-a cochetat și după, ar fi urmat să plece din Fundație, pe deasupra străzii Musicescu și să vireze la dreapta pentru a se descărca în strada Gării. În acest mod, se realiza o legătură facilă între Copou și Gară, deblocând totodată intersecția de la blocul Tarom. La proiect nu s-a renunțat oficial, dar nici nu s-a mai auzit nimic de el de multă vreme. Iar cum în ultimul timp umblă vorba că la intersecția străzilor Arcu și Gându se va construi un bloc-turn care ar fi situat fix pe traseul pasajului, nu putem decât să presupunem că și acesta va fi trecut pe linie moartă. Ca și celelalte.
La noul PUG
Acum câțiva ani, arhitecții care au lucrat la elaborarea noului PUG au propus un pasaj subteran, de la Hotel Hampton (fost Europa) până pe bulevardul Tudor Vladimirescu. Ieșirea din pasaj era prevăzută cu un sens giratoriu, unde să ajungă și extinderea în linie dreaptă a bulevardului Independenței (tronsonul pe care acum coboară tramvaiele în stația Pădurii). Discuțiile pe noul PUG indicau ca zona Hotel Hamton – turnul UMF (fostul turn Petre Andrei) – Elena Doamna să fie destinată clădirilor, în special de birouri, cu un regim mare de înălțime (foto sus). Totodată, s-a propus și racordarea zonei Podu Roș cu Copoul prin străzile de la baza Mitropoliei, cu un pasaj cu girație supraterană la Colegiul Național. Pasaje subterane au fost desenate inclusiv de pe Colonel Langa, care s-ar lega astfel rutier de I.C. Bratianu. Exista și varianta extinderii pietonalului Ștefan cel mare până în fața Palatului Culturii, circulația fiind mutată în subteran în dreptul Casei Pătrate.