Capsula timpului: mesaje pentru ieșenii din VIITOR

Reflector

Din când în când, o săpătură ocazională sau vreo alunecare de teren scoate la suprafață comori îngropate cine știe când. Unele, cum ar fi tezaurul de la Pietroasa, au o valoare intrinsecă. Altele, reprezintă o comoară doar pentru oamenii de știință pasionați. Așa e cazul, de exemplu, al unui mic oscior, falanga distală a degetului mic, care a dus la descrierea unei noi subspecii dispărute de oameni, omul de Denisova. De la astfel de comori îngropate întâmplător și descoperite accidental provine poate și obiceiul îngropării pentru viitorime a unei capsule a timpului. Parcă poți ști ce va mai rămâne din civilizația noastră pentru arheologii viitorului? Mai degrabă îngropăm noi o capsulă solidă în care să punem diverse lucruri care ni se par importante acum și care ar putea fi esențiale cândva pentru ca oamenii viitorului să ne cunoască.

Prima capsulă a timpului din Iași a fost îngropată în 2008, la aniversarea a 600 de ani de atestare documentară a orașului. Într-o casetă s-au depus niște ziare, fotografii ale orașului sau filme ce conțin părerile unor personalități despre Iași. Va fi dezgropată în 2058 de copii născuți la Iași pe 6 octombrie 2008. Fiecare a primit câte o cheie a casetei. Deasupra capsulei a fost amenajat un monument

Prima mostră
Nimeni nu știe care este cea mai veche astfel de capsulă a timpului. S-ar putea să fie cea dezgropată în 1855 la, probabil, 60 de ani de la îngroparea ei în statul american Massachusetts. Conținea ziare, un sigiliu, niște monede, registre ale coloniilor americane, o farfurie de argint și o medalie de cupru. A fost reîngoprată după ce inventarul ei a fost „completat” și a fost redescoperită din întâmplare în 2014. Sau poate cea mai veche capsulă abia așteaptă să fie regăsită. Știm însă de unde vine denumirea de „capsulă a timpului”. Cea mai veche dată înregistrată cert cunoscută din civilizația umană provine dintr-o inscripție sumeriană din anul 4.241 î.e.n. La 1936, trecuseră 6.177 de ani de istorie umană înregistrată. În acel an, rectorul unei universități americane a inițiat construirea unei cripte de 7 metri lungime, 3 metri lățime și 3 metri înălțime în care au fost depuse 640.000 de pagini de material microfilmat, sute de înregistrări ale știrilor, ziare, o păpușă reprezentându-l pe rățoiul Donald, o mașină de scris, o brichetă, o undiță, 5 batiste și multe, multe altele. A fost inclus și un dispozitiv care ar urma să-i ajute pe oamenii viitorului să învețe engleza, pentru a putea citi materialele. Nu de alta, dar cripta urmează să fie deschisă abia în anul 6.938, iar în decurs de 5.000 de ani, s-ar putea ca limba engleză să fie demult uitată. Cu tot optimismul nostru, credem că nu e exclus ca nici noi, nici dumneavoastră să nu apucăm ziua aceea. Presa a numit cripta respectivă „capsula timpului”. Iar denumirea a intrat în dicționare.

15.000 în toată lumea
Există chiar și o Societate Internațională a Capsulei Timpului, care ține evidența a peste 1.400 de astfel de capsule din toată lumea. Se estimează totuși că ar exista în jur de 10-15.000 de capsule ale timpului, deci peste 80% sunt necunoscute. Cel mai probabil, nici nu vor fi deschise la data stabilită de cei care le-au îngropat. Așa s-ar putea întâmpla și cu cele două capsule ale timpului de care avem cunoștință că există în Iași. Nu de alta, dar nimeni nu s-a gândit să le înregistreze oficial, pentru posteritate. Le știm noi, că le-am prins.

Din 2008
Prima capsulă a timpului din Iași a fost îngropată în 2008, la aniversarea a 600 de ani de atestare documentară a orașului. Într-o casetă s-au depus niște ziare, fotografii ale orașului sau filme ce conțin părerile unor personalități despre Iași. Capsula urmează să fie dezgropată în 2058 de către copii născuți la Iași pe data de 6 octombrie 2008. Fiecare a primit câte o cheie a casetei. Deasupra capsulei a fost amenajat un monument. Nu de alta, dar să știe nepoții noștri unde să sape. Monumentul îl puteți vedea pe esplanada Teatrului Național, în apropierea Primăriei. Pentru capsulă, mai aveți de așteptat 39 de ani.

100 de scrisori
Pentru a doua capsulă ieșeană a timpului, inaugurată zilele trecute, trebuie să vă înarmați cu răbdare din plin. Și cu optimism, pentru că ea va fi deschisă abia peste 100 de ani. „Masa amintirilor”, cum a fost denumită, a fost amenajată în curtea bojdeucii lui Creangă, prima casă memorială deschisă în țară. Masa constă, simplu, dintr-un disc de piatră așezat pe un cub din același material. Îi simbolizează pe Eminescu și Creangă, dar pentru asta trebuie citite explicațiile. Pe noi, simbolismul artei moderne ne depășește.

Din tot ansamblul am înțeles doar pisica din bronz așezată pe masă. Știți și dumneavoastră, „o șfară cu motocei, de crăpau mâțele jucându-se cu ei”, cum povestea Creangă. Mare iubitor de pisici, a avut 27 prin ogradă. În cubul de piatră se mai află un cub, de sticlă. Iar în acesta, 100 de scrisori nedeschise, opere ale unor literați ieșeni contemporani, destinate viitorimii. Toate scrisorile încep cu formula lui Creangă, „Nu știu alții cum sunt…”. Noi am fi adăugat și un dicționar audio al limbii române actuale. Oare va mai fi vorbită peste 100 de ani? Oare va mai ști cineva să citească un scris de mână?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *