Așa, da! Campusul „Oituz”: 60 milioane lei. Însă, e la Timișoara

Metropolis

Ei, dragii noștri, a început școala. Cu bune, cu rele, cu licee de elită și bude în fundul curții, cu trafic blocat de BMW-urile părinților care-și duc juniorii la școală și cu copii încălțați cu cizmele de cauciuc ale tatălui, mari de le ajung până la brâu, înotând prin noroaie. Dacă te iei după oficialități, școala românească se îndreaptă, vorba presei dinainte de 1989, spre „înalte culmi de progres și civilizație”. În județ sunt peste 200 de școli aflate în curs de reabilitare și modernizare, tot mai multe școli sunt racordate la rețeaua de canalizare și tot așa. Și totuși, din toate comunicatele oficiale, oricât de pompoase ar fi, lipsește un cuvânt: „nou”. În ce sens, vom arăta mai departe.

Istorie fabuloasă
România a dat lumii trei laureați ai premiului Nobel. Primul a fost George Emil Palade, născut la Iași, laureat al premiului Nobel pentru fiziologie și medicină, în 1974. A urmat timișoreanca Herta Müller, pentru literatură, în 2009. Ultimul român, tot neamț, care a luat premiul Nobel a fost un alt timișorean, Stefan Walther Hell. Pentru chimie, în 2014. Toți trei au luat Nobelul abia după ce au șters-o din România, dar despre cum ne săpăm unul pe altul de nu se mai alege nimic vom vorbi altă dată. Ultimii doi laureați de care am amintit, Herta Müller și Stefan Hell, au urmat cursurile aceleiași școli timișorene, Liceul „Nikolaus Lenau”, performanță greu de egalat. În clădirea liceului a concertat Franz Liszt, a dirijat Johann Strauss, iar Eminescu a fost sufleur în timpul unor spectacole teatrale.

Performanță
Poate acest CV impresionant al liceului a reprezentat argumentul pentru care Primăria timișoreană a înțeles să-i acorde o atenție deosebită. Atât de deosebită, încât putem spune că este unică în țară. Pur și simplu, Primăria de pe Bega a reușit să facă ceea ce la Iași încă nu s-a reușit, deși aparent este un lucru banal: un campus școlar.

Reabilitare
E drept, și liceul „Nikolaus Lenau” a trecut mult timp printr-o epopee similară cu cea a multor alte instituții de acest fel. Liceul funcționează într-o clădire construită pe vremea Austro-Ungariei, în 1870. Evident, în anii ’90 stătea să se dărâme. Prin 2004, au început discuțiile privind reabilitarea clădirii. Standard românesc, s-a vorbit mult și s-a făcut puțin și lent. Lucrările efective de reparații au început abia în primăvara lui 2013, cu banii altora. Cu un credit de la Banca de Dezvoltare a Germaniei s-a trecut la repararea acoperișului, refacerea fațadei exterioare și a curții interioare și schimbarea tâmplăriei. Întâi cu bani locali, iar apoi cu bani europeni s-a trecut la partea de consolidare a structurii, cumpărarea de mobilier nou, de echipamente IT și altele. În total, au fost reabilitate 18 săli de clasă, 5 laboratoare, biblioteca, sala de concerte și cea de lectură. Lucrările s-au terminat abia anul trecut, pentru că au existat contracte reziliate, licitații reluate și tot noianul de probleme specifice lucrărilor pe bani publici de la noi.

Se va tripla
Iar Primăria timișoreană nu s-a oprit aici. A demarat un nou proiect, cel de extindere a liceului, prin construirea campusului „Oituz”, promis încă din 2014. La momentul respectiv se vorbea de două noi corpuri de clădire. Între timp, proiectul s-a dublat, ajungându-se la patru noi corpuri, în valoare totală de peste 60 milioane de lei. Un corp de patru etaje, două de trei etaje și unul cu demisol și parter, cu o suprafață totală construită de 11.900 mp. În 2021, când lucrările vor fi gata, se va ajunge la 50 de săli de clasă. Liceul își va fi triplat practic dimensiunile, devenind unul dintre cele mai mari din țară. Vor învăța aici 1.200 de elevi.

La Iași, ioc
Nu vrem să ne lungim prea mult. În fond, lucrurile sunt simple. Pentru orice problemă locală există o linie de finanțare europeană disponibilă. Totul e să ai bine ordonate prioritățile și să te ții de ele. De pe vremea primarului Constantin Simirad se vorbește la noi de reabilitarea Școlii Normale „Vasile Lupu”. Funcționează tot într-o clădire de patrimoniu, construită pe la sfârșitul secolului al XIX-lea și care nu a fost reparată niciodată. Nu ne întrebați cum învață copiii acolo. Sincer, n-am avut curaj să intrăm în clădire pentru a-i întreba. Recent, a fost refăcut spațiul verde din față. Mda…

Blocați în proiect
Ei bine, în privința Școlii Normale s-a rămas practic la vorbe. Există un proiect, în valoare de 52,6 milioane de lei fără TVA, care vizează consolidarea unui corp, modernizarea altuia, refacerea cantinei, a căminului și construirea unei baze sportive. Deci, trei corpuri de clădire, din 15 pe care le are școala. Chiar și în această formulă modestă și incompletă, proiectul are toate șansele să rămână doar pe hârtie. Prin 2013 se vorbea de contractarea unui credit, iar discuția a fost reluată anul trecut. Discuțiile de dimineață, la cafea, nu altele. Nu există nicio negociere în curs cu vreo bancă și nici vreo alocare bugetară. Va fi salvată oare Școala Normală? Nu știm. Poate doar după ce și comuna Belcești va da cu tifla Iașului. Acolo se lucrează la un campus școlar pentru liceul tehnologic din comună care va cuprinde inclusiv garsoniere pentru profesorii care acum fac naveta. Până și acolo se poate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *