Alchimistul. Ştefan Vuza, acest Mendeleev al mediului de afaceri românesc

Caterincă de Bahlui

Pachetul de active al celebrului brand românesc Oltchim este disputat de Ştefan Vuza, patronul Iaşitexului, şi White Tiger, un fond de investiţii americano – britanic. În ultimii ani, Oltchimul a fost scena pe care au evoluat mai mulţi oameni de afaceri care au dorit să-l cumpere, cel mai notoriu şi hilar caz fiind al omului de televiziune Dan Diaconescu, care era gata să vină cu punga de bani direct la poarta combinatului. Cunoscut pentru afacerile sale profitabile din domeniul petrochimiei şi textilelor, Ştefan Vuza pare a fi pe cale să dea lovitura cu Oltchimul, ultima perlă a industriei chimice româneşti. Însă mai multe despre intenţiile magnatului ieşean de origine am aflat dintr-o convorbire purtată între acesta şi Firicel Ionescu, un angajat al Iaşitex.

Ştefan Vuza: Firicel, vezi suveica aia de colo care se învârte ca un titirez? La fel o să meargă şi afacerea cu Oltchimul! Păi, dacă nici eu nu ştiu să trag sforile, atunci cine? Trebuie să recunoşti că sunt un maestru al tricotatului în biznis. O afacere pe faţă, două pe dos!
Firicel Ionescu: Da, şefu’, e clar că sunteţi cel mai tare din parcare. Dar să aveţi grijă cu banii, să nu cumva să aruncaţi cu purcoiul de euro în Oltchim şi să ne lăsaţi pe noi, ăştia din Iaşi, cu textila ruptă-n fund, pardon de expresie!

Stai liniştit, eu ţin la moldovenii mei. N-o să vă las de râpă, fiţi fără grijă. Însă am eu aşa o pasiune cu combinatele astea chimice… e un soi de chimie, cum mi-a explicat un psiholog. Ştii, ca în dragoste, unora le plac blondele, altora brunetele, mie îmi plac combinaţiile, pardon, combinatele.
Ca să zic aşa, între matale, dom’ patron, şi combinatele astea este un fir roşu care vă leagă.

Ptiu, nu mai spune cuvinte din astea cu ghinion. Dar, într-un fel, ai dreptate. E mai mult decât un fir roşu, e o ţesătură de sentimente, de trăiri profunde. Ce-i drept, tot ca-n dragoste, de unele afaceri sunt dezamăgit şi le părăsesc, le dau la fier vechi. Păi, dacă nu mai e chimia de dinainte, dragostea aia la prima vedere a activului de producţie, eu ce să fac?
Vai, dar matale chiar eşti un om cu sentiment, cu dragoste pentru industria românească!

Că bine zici! Chiar mă surprind uneori cum plâng cu lacrimi cât portofelul meu. Aşa sunt eu, sortit să merg printre fiarele vechi ale fabricilor noastre şi să le zic, precum lui Lazăr: ridică-te şi umblă! Aşa o să fac şi cu Oltchimul. O să privesc adânc în ochii contabilului de acolo şi o să-i spun: ridică-te şi umblă în buzunarul meu!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.