Anul acesta a început foarte bine pentru Dan Iamandi, şeful Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Iaşi. În februarie, fostul premier Sorin Grindeanu l-a avansat de la gradul de colonel la cel de general de brigadă cu o stea. Aşadar, o carieră care continuă sub o stea norocoasă. Între timp, la bilanţul prezentat zilele trecute, generalul Iamandi s-a declarat nemulţumit de ieşenii care transmit alerte false către lucrătorii ISU. Că o fi vorba de cetăţeni prea vigilenţi, ori nişte farseuri, încă nu ştim exact. Cert este că din cele 12 apeluri primite de ISU în luna iunie, toate au fost false. Dar să vedem ce spune şeful ISU în jurnalul său de comandant.
– Nu ştiu ce să mă mai fac cu telefoanele date aiurea de ieşeni, prin care unităţile noastre de pompieri sunt nevoite să consume inutil timp, benzină şi, mai ales, înjurături suculente. Bine că le-a dat statul numărul 112, ca să aibă la ce se distra tot românul care se plictiseşte. Mă gândesc să fac o campanie de educare a cetăţenilor, prin care să-i fac să priceapă că e împotriva interesului lor astfel de glume proaste. Cred că voi folosi povestea cu Petrică şi lupul drept ilustrare a mesajului nostru. Pilda asta o vor înţelege chiar şi cei mai înceţi la minte, dar iuţi la farse telefonice. Păi cum e posibil să deplasăm ditamai echipajul cu maşina nino – nino prin oraş, doar pentru că un individ a văzut ieşind fum de la fereastra vecinei, dar s-a dovedit că, de fapt, acesteia îi dăduse laptele în foc! Cred că va trebui să mai apelez la o campanie. De data asta, în loc să-i conving pe oameni să-şi monteze senzori de fum, mai bine le-aş recomanda nişte senzori de prostie. Ştiu, costă mai mult, dar măcar ştiu că merită! Apoi, nu orice bagaj uitat în staţie sau pe peron în gară înseamnă că are o bombă înăuntru. Vine un uituc la târg şi-şi uită traista fix în faţa gării, iar noi primim zece telefoane, că acu’ are toată lumea mobil şi ne sună simultan zece speriaţi că e o bombă lângă chioşcul de îngheţată. Nu mai vorbim de beţivanii care îşi pierd cheile şi n-au cu ce intra în apartament. Sau amanţii ascunşi pe balcon şi care vor să le punem scara ca să fugă de bărbatul venit acasă mai devreme. E drept, noi stingem focuri, dar nu cele din amor. Sper ca luna iulie să fie mai relaxată din punct de vedere al alarmelor. La urma urmei, sunt şi eu general de-acum şi merit mai multă odihnă. Nu mai e ca atunci când eram colonel, să alerg pe toate dealurile ca să dezamorsez bombe din al doilea război mondial. Asta e, urgenţele sunt pentru ăia tineri, care n-au stare, nu pentru oameni aşezaţi ca mine, gospodari la gradul lor.