Acum ceva vreme, vorbind despre învățământul superior ieșean, spuneam că, după apariția și înflorirea universităților particulare, prin deceniul 1995-2005, numai cine nu voia nu făcea o facultate la Iași. Expresia respectivă ne-a rămas cumva pe creier, ceea ce înseamnă pentru noi că ceva e în neregulă cu ea. Nu că nu ar fi valabilă, cât că ar trebui nuanțată. Pe scurt, specialiștii cu care ne lăudăm că am umplut Europa, olimpicii internaționali care se întorc acasă încărcați de medalii sau inventatorii care uimesc lumea la Salonul Internațional de Invenții de la Geneva sunt mai mult un mit. Există și olimpici, și inventatori, și români foarte bine pregătiți care lucrează în străinătate, dar ei sunt ca vârful unui iceberg în totalul populației României. O zecime e la suprafață, restul de 90%, sub nivelul mării. O situație oficială, cu cifre clare, publicată de Eurostat (Institutul de Statistică al UE) ne cam dă dreptate. În România, se acordă anual 10 diplome de absolvire pentru învățământul superior la 1.000 de persoane cu vârste între 15 și 64 de ani, jumătate față de Polonia și mult sub media UE.
Ultimii din UE
Astfel, Eurostat, organismul european care furnizează tot felul de date statistice Comisiei Europene, plasează România pe un loc deloc onorant în privința procentului din populație care a absolvit studii superioare. Ultimul loc, mai exact. De data asta, nici măcar bulgarii nu stau mai jalnic decât noi. Doar un român din șapte, respectiv 15,1% din populația peste 15 ani, a absolvit o facultate. Procentul atins de bulgari este de 24,4%, la paritate cu nemții la care ne raportăm ori de câte ori avem ocazia. Media europeană depășește un sfert din populație, respectiv 27,2%. Vârful este reprezentat de Suedia, unde 35,3% din populație este absolventă de studii superioare.
Alocările au scăzut
De obicei, când ceva nu arată așa cum ar vrea, guvernanții dau vina pe „greaua moștenire”. În această privință însă, Ceaușescu nu are nicio vină. De fapt, are, dar nici nu s-a făcut ceva în 27 de ani pentru a schimba lucrurile. În 1989, erau 164.500 de studenți, o treime din numărul de azi. Însă și atunci, ca și acum, eram tot ultimii în Europa, ca număr de studenți, raportat la populație. Doar 0,07% din populația României absolvea anual învățământul superior, înainte de 1989. Acum, procentul abia a ajuns la 1%. În 1989, România aloca învățământului un mizilic de 2,1% dintr-un PIB de 30 de miliarde de dolari. „Legea Funeriu”, a educației naționale, a stabilit ca obiectiv alocarea a 6% din PIB către învățământ. În fapt, la intrarea în UE, alocam 4,25% din PIB învățământului. În 2013, procentul scăzuse la 2,7%, comparabil cu cel de pe vremea lui Ceaușescu. E drept, PIB-ul este mult mai mare, dar și pretențiile sunt altele. În medie, în UE se alocă învățământului 5,34% din PIB, cu un maxim de 7,43% din PIB în Suedia. Bulgaria alocă 4,27%, Germania – 4,8%, Polonia – 5% și tot așa. De fapt, România este singura țară din UE în care alocările pentru învățământ au scăzut față de 2007. Ceea ce numai bine nu este.
Suedia e prima
Chiar fără cifrele precise ca o lamă de bisturiu ale Eurostat, situația este bine cunoscută de mulți ani. O vreme, s-a sperat că alocările reduse pentru învățământ din bugetul de stat vor fi compensate de învățământul superior privat. Cu toate universitățile private înființate însă, fie ele simple „fabrici de diplome”, fie inițiative serioase, situația nu s-a îmbunătățit. Dintre tinerii cu vârste cuprinse între 30 și 34 de ani, care deci au făcut facultatea după anul 2000, în „epoca de aur” a învățământului privat, doar 25,6% au absolvit studii superioare. Procentul corespunzător este de 33,8% în Bulgaria, de 33,2% în Germania și de 44,6% în Polonia. Media europeană este de 39,1%, iar prima poziție este ocupată tot de Suedia, unde 51% dintre tinerii de 30-34 de ani sunt absolvenți de studii superioare.
Mai multe șanse
Ce relevanță are acest lung șir de cifre? În primul rând, există o corelație directă între nivelul studiilor absolvite și productivitatea muncii. Un absolvent de facultate desfășoară de regulă o activitate cu o valoare adăugată mult mai mare decât media. O altă corelație este cea dintre nivelul studiilor și șomaj. Un absolvent de studii superioare are mai multe șanse să ocupe un loc de muncă, ceea ce înseamnă pentru stat cheltuieli mai mici cu ajutoarele, pe măsură ce nivelul instrucției crește. Dintre șomerii pe termen lung, cei neindemnizați, 87,34% au terminat patru, opt clase, cel mult studii profesionale. Alți 9,83% au terminat liceul. Doar 3,26% dintre șomeri sunt absolvenți de facultate. Chiar raportând aceste procente la numărul de absolvenți de diverse tipuri de învățământ, rezultă că facultatea îți dă de patru ori mai multe șanse la un loc de muncă.
Sub media pe țară
Partea proastă pentru noi, ieșenii, este că până și cifrele jalnice de la nivel național reprezintă o țintă prea îndepărtată. Deși suntem unul dintre cele mai importante centre universitare ale țării, acest lucru nu prea se observă. În 2011, la data ultimului recensământ, doar o zecime dintre locuitorii Regiunii Nord-Est absolviseră studii superioare. Procentul maxim era într-adevăr la Iași, de 14,8%. Cel minim, la Botoșani și Vaslui, unde doar 7% dintre locuitori absolviseră o facultate. Între timp, procentul mediu la nivelul regiunii a mai crescut cu vreo două procente, dar nivelul de 12,03% al absolvenților de studii superioare înregistrat în Moldova ne plasează în continuare sub media României. Să ne mai mirăm că Moldova e cea mai săracă regiune a țării?