Studenții și universitățile pompează anual 380 milioane de euro în economia Iașului

Calcul la rece

Mai ieri a fost și ziua de 24 ianuarie. Știți dumneavoastră, ziua aia în care Alexandru Ioan Cuza, ales domnitor al Moldovei pe 5 ianuarie 1859, a fost ales și domn al Munteniei. Cu ocazia asta, a avut loc ceea ce istoria a ținut minte sub denumirea de „Unirea cea Mică”. Au mai trecut vreo doi ani până ce Europa să recunoască unirea, iar bietul Cuza și-a tocit pingelele la Istanbul să-l convingă și pe sultan, dar asta e altă discuție. De 24 ianuarie, am întâlnit două tipuri de reacții publice, adică dintr-alea de Facebook. Unii aplaudau unirea. Alții îl înjurau pe Cuza, că a stabilit capitala țării la București, iar Iașul a luat-o la vale din cauza asta. Și unii, și ceilalți au dreptate. Unirea a dat naștere unei țări ceva mai mari și mai importante în regiune, suficient de puternice încât după nici 20 de ani să-și poată cuceri independența, iar Iașul s-a prăbușit economic în așa hal, că la sfârșitul domniei lui Cuza devenise un orășel oarecare de provincie. Totuși, Cuza a fost suficient de inteligent sau de bine sfătuit încât să înființeze prima universitate din România la Iași. Dacă nici universitate nu aveam, am fi fost probabil un fel de Tecuci de Bahlui. Reședință de județ interbelic și atât. Despre ce înseamnă universitățile pentru Iașul nostru cel de toate zilele vom vorbi puțin în cele ce urmează.

Geneza
Dacă e s-o zicem p-aia dreaptă, Cuza nu a înființat la Iași nicio universitate, ci doar a relansat Academia Mihăileană, inițiată de domnitorul Mihail Sturza și Gheorghe Asachi și care funcționase în perioada 1835-1847. Din cele trei facultăți pe care le cuprindea universitatea fondată de Cuza, două funcționau deja de ani buni. A fost un fel de CSMS Iași, construit peste vechea Politehnică. Cum-necum însă, în ziua de azi se ține minte că Universitatea a fost creația lui Cuza. Ne interesează prea puțin această polemică, așa că nici nu o dezvoltăm. Ce înseamnă însă Universitatea lui Cuza astăzi? Și nu doar a lui, ci și toate celelalte, pentru că acum avem cinci universități de stat, nu doar una.

Colac de salvare
Între noi fie vorba, putem spune că prezența universităților la Iași a fost colacul de salvare de care ne-am putut agăța pe parcursul crâncenilor ani ’90. Într-o perioadă în care fabricile ce reprezentau cândva mândria Iașului se închideau una după alta, studenții au fost cei care au ținut în viață crâșmele pe unde își făceau veacul, librăriile de unde își cumpărau cărți și pixuri, micile firme care se ocupau cu fotocopierea cursurilor, tonetele care vindeau pantofi și blugi turcești. Era un cântec pe vremuri, care spunea că „sunt student și n-am un ban în buzunar”. Același cântec spunea însă în a doua strofă „când îmi vin de-acasă banii / Sunt un om recunoscut / Mă salută toți golanii / Chelnerii se-apleacă la pământ”. De bine de rău, firmele menținute în viață de zecile de mii de studenți au dat o pâine unor oameni care la rândul lor au plătit facturi și au făcut cumpărături. Este ceea ce se numește factorul multiplicator. Fiecare leu intrat în circuit se dublează, triplează sau se multiplică chiar de cinci ori.

Bani în economia locală
Care este impactul studenților asupra unei economii? Deloc neglijabil, așa că aveți grijă data viitoare când spuneți ceva gen „tinerii din ziua de azi…” S-ar putea ca taman aceștia să vă plătească salariul sau pensia. O universitate bagă bani în economia locală în mai multe feluri. Pe de o parte, sunt cheltuielile proprii ale universității pentru bunurile și serviciile folosite sau salariile angajaților, care se cheltuiesc în cea mai mare parte tot în Iași. De cealaltă parte, sunt banii pe care îi cheltuie efectiv studenții, părinții acestora veniți cu tinerii în perioada admiterii, dar și banii cheltuiți de părinții veniți pe parcursul anului să vadă ce le mai face odorul.

Buget total cât Primăria
În cazul cheltuielilor din prima categorie, cea strict universitară, trebuie spus că instituțiile ieșene de învățământ superior sunt comparabile ca forță financiară cu însăși Primăria municipiului. O instituție precum Consiliul Județean are un buget mititel în comparație cu imperiile conduse de rectorii ieșeni. În 2016, Universitatea „Al.I. Cuza” a cheltuit 230 milioane de lei, în această sumă intrând atât finanțarea de la bugetul de stat, cât și veniturile proprii ale instituției. De fapt, acestea din urmă au fost cele mai importante ca volum. Universitatea Tehnică a „tocat” 206,4 milioane de lei, iar Universitatea de Medicină și Farmacie alte 148,8 milioane de lei. Cele mai mici dintre universități, cea de Științe Agricole și cea de Arte au cheltuit și ele totuși 68, respectiv 26 milioane de lei. În total, cele cinci universități de stat au investit acum doi ani în economie aproape 680 milioane de lei, sumă suficientă pentru a reface de la zero toate drumurile naționale de pe raza județului. Ba ar mai rămâne și pentru o bucată din șoseaua de centură. Dacă vă pasionează statisticile, din această sumă globală, ceva mai mult de o treime reprezintă salariile angajaților din universități, cam o optime sunt bursele și diverse forme de ajutoare către studenți, un sfert, cheltuielile directe ale universităților pentru bunuri și servicii, iar restul, aproape 30%, diverse contribuții la stat.

Cât cheltuie studenții
Mai greu este, din păcate, de estimat cheltuielile făcute de studenții universităților și de vizitatorii acestora. Nu a făcut nimeni o anchetă sociologică amplă în Iași pe această temă. În schimb, a fost făcută una la Cluj-Napoca, în 2015, de către Universitatea „Babeș-Bolyai”. Știm cu toții cât de mult le place ardelenilor să se bată cu pumnii în piept că ei ar susține economia întregii Românii. Conform studiului făcut de clujeni, un student cheltuiește în medie, anual, între 12.800 și 26.900 de lei, în funcție de statutul său, respectiv dacă învață în regim gratuit și e cazat la cămin sau dacă plătește taxă de studii și stă în chirie. Nu intrăm în detaliile studiului, ci consemnăm doar cifrele globale. Cei 29.754 de studenți clujeni au cheltuit în total 629,2 milioane de lei. Încă 33,7 milioane de lei au reprezentat cheltuielile persoanelor venite în vizită la studenții respectivi, iar 6,6 milioane de lei banii cheltuiți la Cluj-Napoca de potențialii studenți, aflați în vizită cu ocazia organizării concursurilor de admitere.

40.000, cursuri de licență
Firește, pentru Iași cifrele ar sta nițeluș altfel. Nu de alta, dar Iașul este un centru universitar mult mai mare decât Cluj-Napoca. În total, la Iași își duc traiul 53.174 de studenți la licență, master, cursuri postuniversitare, doctorat și programe postdoctorale. Să zicem că eliminăm o parte dintre aceștia, din motive evidente. Un student la doctorat are deja o vârstă la care are familie, loc de muncă, cățel și purcel. Doctoratul este o activitate conexă celei din care-și câștigă pâinea. Ca urmare, ne vom rezuma calculele doar la studenții înscriși la cursurile de licență. Din aceștia, în 2016 erau 40.828.

Pe model clujean
Iașul este un oraș mai ieftin decât Cluj-Napoca. De fapt, orașul nostru a fost inclus de ziarul britanic ”The Independent” pe locul 20 într-un top 26 al orașelor europene în care poți trăi cu mai puțin de 600 de lire lunar. După calculele englezilor, viața la Iași costă 568 de lire sterline. Mulți ieșeni trăiesc însă cu echivalentul a doar 2-300 de lire lunar, dar asta e altă discuție. Totuși, pentru ușurința calculelor, vom considera că un student ieșean cheltuie cât unul clujean. În fond, intrarea la un club cam tot atât costă în ambele orașe. Cei aproape 41.000 de studenți ieșeni vor cheltui deci anual 949,8 milioane de lei. Părinții veniți în vizită vor lăsa și ei la Iași 46,2 milioane de lei, iar cheltuielile din perioada admiterii se vor ridica la alte 9 milioane de lei. Pentru a duce calculul până la capăt, mai trebuie să luăm în calcul și studenții străini. Aceștia sunt mai largi la pungă decât studenții români, așa că suma totală se va mai rotunji nițel. În Iași sunt aproximativ 2.000 de studenți străini, care cheltuie fiecare într-un an, pe chirie, taxe de studii, șpagă, haleală, beutură, cam 10-12.000 de euro. Cum am luat deja în calcul vreo 5.000 de euro pe student, trebuie să mai adăugăm în cazul acestora încă vreo 6.000 de euro de căciulă. La total va trebui deci să mai adăugăm vreo 56 milioane de lei, cât cheltuie în plus studenții străini față de ai noștri. Deci, cât e totalul? Luând în calcul cheltuielile universităților, ale studenților și familiilor acestora, ajungem la o sumă rotundă de 1,74 miliarde lei. Adică, echivalentul a aproape 380 milioane de euro anual.

Aportul la PIB
Ce înseamnă cifra asta? Putem să o transformăm în kilometri de șosea sau de autostradă, în cafele, metri de pistă de aeroport, școli sau spitale, dar asta o puteți face și dumneavoastră în timpul liber. Noi vom mai spune un singur lucru. În 2016, produsul intern brut al județului, respectiv valoarea totală a producției industriale și agricole a Iașului, la care se adaugă și banii rezultați din servicii, pizzerii, hoteluri și orice mai poate fi transformat în bani s-a ridicat la 21,9 miliarde lei. Asta înseamnă că studenții ieșeni contribuie doar prin ce consumă, cu 8% la constituirea acestui PIB. Nu mai vorbim de contribuția lor exprimată în muncă, pentru că mulți lucrează între două cursuri. În rezumat, fără studenți, economia Iașului s-ar prăbuși mai ceva ca în criza de pe vremea lui Boc. Deci, data viitoare când vedeți un grup de tineri gălăgioși în tramvai, gândiți-vă că măcar 8% din pensia sau salariul dumneavoastră este plătit de aceștia.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *